Invierea Domnului este singura si fara sfarsit mangaiere. Invierea Mantuitorului ne da sens vietii si curaj trecerii din aceasta trecatoare viata spre cea vesnica. Invierea Celui rastignit pe cruce pentru pacatele noastre ne cheama la intalnirea cu El in taina vietii celei vesnice, ne invita la masa bucuriei sfintei Impartasanii: „gustati si vedeti cat de bun este Domnul”!

† Corneliu
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al stravechii Episcopii a Husilor,

Iubitorului de Hristos cler, vietuitorilor manastirilor si la toti dreptcredinciosii crestini: Bucurie, izbavire de intristare de la Cel ce a biruit moartea, iar de la noi pace si binecuvantare!

Hristos a inviat!

Dupa cele mai triste momente care s-au petrecut unul dupa altul, cand Iisus Mantuitorul a fost parasit, tradat, condamnat la moarte, gustand durerile suferintelor ei, inviind din morti, se arata celor care L-au urmat, suferind nedreptatea, mangaindu-i in tristetea lor de care erau cuprinsi, intrebandu-i „de ce plangeti?” (Ioan 20, 15).

Plansul este expresia profundei dureri, se manifesta si nu poate fi controlat, dar el exprima starea omului in situatii diferite. Lacrimile sfintelor femei purtatoare de mir, lacrimile lui Petru cel cazut, tristetea celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Luca 24, 17), sunt marturii ale durerii ce s-a consumat in cetatea Ierusalimului, locul unde neamul omenesc a fost mantuit (salvat) din marea tristete a pacatului si a mortii.

Cele mai cumplite evenimente din istoria omenirii s-au petrecut cand Cel fara de pacat isi asuma pacatele lumii, care, pe dealul Golgotei, deasupra crucii timp de trei ceasuri vor apasa in intunericul din mijlocul zilei vinerii celei mari.

„Savarsitu-s-a!”(Ioan 19, 30) este glasul implinirii misiunii pe care a primit-o Fiul lui Dumnezeu venind in aceasta lume! Neamul omenesc a fost mantuit prin Crucea suferintelor si a bucuriei, El, cel nevinovat devine victima si sacrificator, pentru a reda omului fericirea si viata cea vesnica.

Inviind Domnul si Mantuitorul nostru, blestemul si lacrimile cele de intristare au fost biruite.

Cat este de sfanta aceasta noapte plina de stralucire si de mantuire, deoarece ea vesteste venirea zilei celei purtatoare de lumina a Invierii, a zilei fara inserare, a izbavirii de intristare si a gustarii bucuriei ceresti. Astazi praznuim Pastile cele noi, biruinta Invierii si a vietii, taina iertarii pacatelor, inceputul unei vieti noi in care bucuria si viata, nu mai au sfarsit.

Invierea Domnului este singura si fara sfarsit mangaiere. Invierea Mantuitorului ne da sens vietii si curaj trecerii din aceasta trecatoare viata spre cea vesnica. Invierea Celui rastignit pe cruce pentru pacatele noastre ne cheama la intalnirea cu El in taina vietii celei vesnice, ne invita la masa bucuriei sfintei Impartasanii: „gustati si vedeti cat de bun este Domnul”!

Omenirea de astazi, aflata in disperarea si apogeul tristetii, cauta cai de izbavire. In tumultul si oboseala stresanta a zilei, a provocarilor, a bolilor incurabile, a neputintei, a limitelor si slabiciunilor, a lacrimilor fara sfarsit ce curg pe fata ei trista, din mormantul aflat in gradina evlaviosului si cu frica de Dumnezeu Iosif, biruitor a inviat Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a mangaiat pe cei ce plangeau, aducandu-le curajul biruintei si bucuria izbavirii de intristare.

Iubiti frati si surori marturisitori ai Invierii!

Toate cele omenesti isi au rostul si sensul lor. Cele vazute sunt intr-o continua si nestatornica schimbare, clipele, zilele, anii, oamenii, frumusetea si parfumul florilor, iarba campului, toate se schimba urmandu-si misiunea lor. Noi, crestinii care marturisim Invierea Domnului, stim ca ne indreptam cu pasi repezi spre taina mormantului si inceputul unei vieti noi fara sfarsit:„de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca cei morti intru Hristos vor invia”(I Tesaloniceni 4, 14-16).

In scurta noastra calatorie pamanteasca vedem si traim starea de intristare si neimplinire; in spatele fiecarei usi de la intrarea intr-o casa se afla multa durere si suferinta. Ne intristeaza neputinta, lipsa de curaj, singuratatea, despartirea de cei dragi, suferinta sub toate aspectele ei, nedreptatea, nerecunostinta, neimplinirea binelui, atrocitatea raului sub toate formele lui de manifestare, necredinta, usuratatea, dorinta de a fi si a deveni si neputinta de a implini; neimplicarea si nepasarea, lipsa de problematizare a ceea ce suntem si a ceea ce trebuie sa devenim; indiferenta la chemarea Mantuitorului Hristos si a Bisericii Lui. Ne doare lipsa de mila si compasiune, ajutor si dorinta de slujire a celor din nevoi. Ne tulbura zilele cu cele mai triste si de nedorit fapte care distrug omul, sufletul lui, facandu-l de nerecunoscut.

La toate acestea, inviind Domnul din morti ne intreaba pe toti: „De ce plangeti?” (Ioan 20, 15), nu stiti oare ca Eu am sters lacrima durerii de pe fata trista a acestei lumi (Apocalipsa 21, 4), nu intelegeti ca Invierea este adevarata si singura cale, care da tuturor prin Cruce bucurie fara sfarsit, ca toate s-au innoit, si cerul si pamantul si cele de dedesupt, ca cele vechi au trecut?

In taina Sfintelor Pasti, a biruintei Invierii si a vietii, descoperim sensul celor ce exista, se intampla si implinesc spre o noua lume, a vietii si nemuririi. Inviind Domnul din mormant, ne-a aratat puterea vietii in moartea pe care a biruit-o. O marturisesc toti cei care L-au vazut, au vorbit cu El, s-au bucurat de El si invierea Lui, au primit taina Botezului si a Sfantului Duh pe care si noi am primit-o marturisind ca „Hristos a inviat din morti fiind inceput al invierii celor adormiti” (I Corinteni 15, 20).

Sfintele Pasti care ne incredinteaza de lumina si viata cea vesnica, ne cheama in acest an sa comemoram 300 de ani de cand sfantul martir al lui Hristos, Constantin Basarab voievod Brancoveanul, impreuna cu cei patru fii ai sai, marturisind cu pretul vietii si al sangelui credinta in Invierea Domnului, s-au izbavit pentru totdeauna de intristare. Martiriul lor este exemplul pe care suntem chemati sa-l urmam cand timpul sau vremurile nu prea indepartate, o vor cere si de la noi.

De Sfanta Inviere, nimeni nu trebuie sa fie trist. Sa ne ostenim facand si implinind cele pentru sufletele noastre, vizitand pe cei singuri, bolnavi, tristi, uitati, parasiti, bucuria si izbavirea de intristare sa le traim impreuna in taina Bisericii si in viata noastra.

Primavara si frumusetea ei ne intampina trezindu-ne pe toti la asumarea si marturisirea crucii si Invierii Domnului. In zilele de post si rugaciune am purtat crucea si durerea cu gandul la biruinta Invierii. Acum, sa ne iertam, imbratisandu-ne unul pe celalalt, sa imitam pe Mantuitorul Cel inviat, care ne intampina pe toti: „Bucurati-va!”
In aceasta sfanta zi sa redevenim purtatori de lumina si bucurie vesnica, marturisind si vestind tuturor Hristos a inviat!

Catre Domnul si Mantuitorul nostru Cel ce a inviat din morti pentru voi toti, pururea rugator,

† Corneliu
Episcopul Husilor

.