Enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii

Enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii

Enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii

Dupa prezicerea lepadarii lui Petru, enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii (Ioan XIII, 31-38), o atmosfera de legitima intristarea si descurajare se abate peste sufletele celor unsprezece Apostoli. Pentru risipirea ei, Domnul rosteste imbarbatarea: "Sa nu se turbure inima voastra! Credeti in Dumnezeu si in Mine credeti!" (Ioan XIV, 1) si apoi face Apostolilor trei fagaduinte: 
      a) ca nu-i va parasi pentru totdeauna
     b) ca nu-i va lasia singuri pana la reintoarcerea Sa, ci le va trimite pe Duhul Sfant Mangaietorul
     c) ca-i va pune in comuniune directa cu Dumnezeu-Tatal, care le va implini toate rugaciunile (Ioan XIV, 2-24).

La sfarsitul acestui capitol, aceleasi fagaduinte sunt repetate in ordine schimbata:
     - Tatal si Fiul vor ramane cu Ucenicii
     - Duhul Sfant va intari pe Ucenici si-i va ajuta sa inteleaga tot adevarul Evangheliei
     - Fiul merge la Tatal pentru a purta grija de Ucenici.

     a) In prima fagaduinta, Mantuitorul spune: "In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt; iar de n-ar fi, v-as fi spus. Ma duc sa va galtesc loc. Si de Ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi. Si unde merg Eu stiti si calea o stiti" (Ioan XIV, 2-4). Din aceste cuvinte, reies urmatoarele adevaruri dogmatice: In cer, locuinta Tatalui, exista loc pentru toti Ucenicii lui Hristos si locurile difera dupa vrednicia fiecaruia; dupa invierea din morti, Iisus Hristos se inalta la Tatal si pregateste buna primire tuturor celor ce vor pastra credinta intr'insul si in Dumnezeu Tatal; Domnul are sa vina a doua oara, ca sa conduca pe ucenici spre fericirea cereasca; calea spre aceasta fericire este cea aratata de Domnul in predica Sa mesianica.

Dar inima Ucenicilor, cuprinsa de intristare, inca-i tinuta sa nu inteleaga dintr-o data cuvintele Domnului. De aceea Toma, unul din cei doisprezece, reia intrebarea pusa mai inainte de Simon Petru si zice: "Doamne, nu stim vinde mergi, si cum putem sa stim calea? (Ioan XIV, 5). Domnul ii raspunde: "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni noi vine la Tatal, decat prin Mine. De M-ati fi cunoscut pe Mine, si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut; si de acum il cuoasteti si L-ati vazut" (Ioan XIV, 6-7).

Acest raspuns sintetizeaza toata hristologia Evangheliei a patra: Iisus Hristos este calea pe care trebue sa mergem, advarul in care trebue sa credem, viata in care trebue sa nadajduim. In afara de Hristos, nimeni nu poate cunoaste sau dobandi pe Tatal; prin Iisus Hristos, cunoastem pe insusi Dumnezeu-Tatal, dobandim vieata cereasca1 si ne impartasim din fericirea cea vesnica. Iisus Hristos nu-i numai un model de urmat, ci este invatatorul, Mijlocitorul si Izbavitorul nostru.

El ne arata calea spre Dumnezeu: chiar El este aceasta cale; El ne descopera adevarul: chiar El este acest adevar; El ne fagaduieste viata cea vesnica; chiar El este aceasta vieata. Invingand pacatul, minciuna si moartea, El ne-a descoperit calea, adevarul si vieata, adica virtutea, credinta si sfintenia. In prologul Evangheliei sale, Sf. Ioan scrie: "In El era viata, si viata era lumina oamenilor" (Ioan I, 4); in prima sa epistola, Sf. Ioan scrie: "Caci viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua. Ce am vazut si am auzit aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi, iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos" (I, 2-3); "Avem Mijlocitor catre "Tatal pe Iisus Hristos cel drept; El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre" (II, 1, 2).

Catre Marta, sora lui Lazar, Domnul spune: "Eu sunt invierea si viata. Cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va trai" (Ioan XI, 25), iar catre Iudei spune: "Eu sunt usa oilor. Prin Mine de va intra cineva se va mantui... Eu sunt pastorul cel bun... Oile Mele asculta glasul Meu si Eu le cunosc si ele vin dupa Mine. Si le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac si nimeni nu le va rapi din mana Mea. Eu si Tatal una suntem" (Ioan X, 7, 9, 11, 28, 30).

Acelasi lucru spune Domnul si acum, cand aminteste lui Toma ca cel ce vede si cunoaste pe Fiul, cunoaste si vede pe Tatal, cu care Fiul este deofiinta, egal si impreuna vesnic.

Dar Apostolii sunt tot zabavnici la minte. De aceea Apostolul Filip intrerupe iarasi pe Mantuitorul si-i zice: "Doamne, arata-ne noua pe Tatal Si ne va ajunge" (Ioan XIV, 8). De aceasta data, Domnul se intristeaza: si raspunde cu parinteasca mustrare: "Atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine .a vazut pe Tatal. Si cum zici tu: Arata-ne pe Tatal? Nu crezi ea Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu sunt de la Mine, iar Tatal care locuieste in Mine, Aceia face lucrarile Lui. Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine; iar de nu, credeti-Ma pentru lucrurile acestea” Amin, ami zic voua, cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu si si mai mari decat acestea va face, ca Eu Ma duc la Tatal Meu si orice veti cere in numele Meu, aceea voi face, ca sa se proslaveasca Tatal in Fiul. De veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face. De Ma feriti, pazii noruncile Mele." (Ioan XIV, 9-15).

Aici, Mantuitorul descopera un aspect al dogmei despre Sf. Treime. Desigur, cunoasterea raportului dintre persoanele Sf. Treimi face parte din domeniul credintei, depasind posibilitatile de informare de care dispunem cu ajutorul simturilor si mintii trupului. Dar cunoasterea prin credinta are temeiuri sigure, fiindca este luminata de revelatia divina, supranaturala, si este confirmata de minuni savarsite de Domnul nostru Iisus Hristos si de ucenicii Sai.

Dintr-un anumit punct de vedere, minunile savarsite de Apostoli sunt chiar mai mari decat cele savarsite de Domnul: predica Mantuitorului n-a depasit tinuturile Palestinei si n-a adus la credinta decat un numar restrans de oameni: propovaduirea Apostolilor, insa va rasuna pana la marginile pamantului. Dar toate minunile apartin lui Hristos, care lucreaza prin Apostoli si prin urmasii lor. Savarsirea lor depinde, asa dar, de taria credintei in Dumnezeu, de iubirea netarmurita fata de Biserica lui Hristos si de indeplinirea tuturor poruncilor cuprinse in Sfintele Evanghelii.

Tot de prima fagaduinta tin, in mare masura, si cuvintele: "Nu va voi lasa orfani, ci voi veni la voi. Inca putin si lumea nu Ma va mai vedea, iar voi Ma veti vedea, caci Eu traiesc si voi veti trai" (Ioan XIV, 18-19); precum si cuvintele: "Ati auzit ca v-am zis: Ma duc si iar voi veni la voi. De M-ati iiubi, v'ati fi bucurat ca v-am zis: Ma duc la Tatal, pentru ca Tatal Meu este mai mare decat Mine. Si acum v-am spus aceasta mai inainte de a se face, pentru ca atunci cand se va face sa credeti" (Ioan XIV, 28-29).

Printr-insele, Mantuitorul anunta din nou pe ucenici ca, dupa ce-i va parasi o vreme, se va inapoia din nou in mijlocul lor, pentru a nu-i lasa niciodata singuri, orfani. Care va fi aceasta reintoarcere? Multi comentatori se gandesc la venirea Sa cea de a doua, adica la Parusie. Dar atunci nici un Apostol nu va mai fi in viata, iar Domnul va veni ca sa judece lumea. De aceea trebue sa ne gandim la o altfel de revenire a Mantuitorului in mijlocul ucenicilor Sai si anume la cea inaugurata in dimineata invierii Sale din mormant, cand s-a aratat femeilor mironosite si Apostolilor si i-a incredintat ca a biruit cu adevarat legaturile mortii. De atunci, Mantuitorul este mereu prezent si datator de viata in inimile credinciosilor, pe care ii sfinteste prin harul Sf. Duh si-i conduce spre nemurire si fericire. Aceasta prezenta harica este refuzata lumii, adica celor necredinciosi.

     b) A doua fagaduinta este cuprinsa in deosebi in cuvintele: "Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da, ca sa ramana cu voi in veac: Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; iar voi il cunoasteti, caci cu voi este si in voi va fi" (Ioan XIV, 16-17), precum si in cuvintele: "Iar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte toate cate v-am spus" (Ioan XIV, 26).

Asadar, asistenta acordata de Iisus Hristos Ucenicilor Lui nu v-a consta numai in ascultarea rugaciunilor lor, ci si in trimiterea unui alt aparator sau mangaietor, care sa-i intareasca in necazuri pe Apostoli ii asteapta mari greutati in misiunea lor, sa le lumineze mintea pentru: intelegerea Evangheliei si sa ramana cu ei deapururi. Acesta este Sf. Duh, pe care-L primim prin Sf. Taine. El este a treia persoana a Sf. Treimi si Acela care conduce Biserica. Cu acest prilej, Mantuitorul reveleaza astfel toata dogma Sf. Treimi si asigura pe crestini, ca vor avea comuniune atat cu Fiul lui Dumnezeu, cat si cu Dumnezeu-Tatal si cu Dumnezeu-Duhul Sfant.

     c) A treia fagaduinta, nu mai putin insemnata, este aratata in versetele urmatoare: "in acea zi veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu si voi In Mine si Eu in voi. Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste pe Mine, va fi iubit de Tatal Meu si il vom iubi si Eu si Ma voi arata lui. Zis-a Iuda Lui, nu Iscarioteanul: Doamne, ce s-a intamplat ca vrei sa Te arati noua si nu lumii? Raspuns-a Iisus si a zis: De Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi si vom veni la el si locas la, el vom face. Cel ce nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele, si cuvantul pe care il auziti nu este al Meu ci al Tatalui, care M-a trimis. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi" (loan XIV, 20-25).

Aceasta promisiune este exceptional de insemnata, aratand ca Ucenicii lui Hristos stau in comuniune directa cu fiecare dintre persoanele Sf. Treimi si ca cea dintai conditie pentru a intra si a ramane in comuniune cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant este paza poruncilor lui Hristos.

Dupa aceasta intreita fagaduinta, Mantuitorul spune: "Pace va las, pacea Mea va dau. Nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se turbure inima, voastra, nici sa nu se inspaimante. Nu voi mai vorbi multe ca voi, caci vine stapanitorul lumii acesteia si in Mine n-are nimic. Dar ca sa cunoasca, lumea ca iubesc pe Tatal si precum Mi-a poruncit Tatal asa fac. Sculati-va sa mergem de aici!" (Ioan XIV, 27, 30-31).

Sunt cuvinte finale, cuprinzand o binecuvantare si un indemn. Domnul daruieste ucenicilor Sai pacea Sa proprie, adica, dupa spusele Fer. Augustm, "seninatatea gandului, linistea, sufletului, curatia inimii, legatura dragostei, comuniunea iubirii".

E pacea interioara, durabila, adevarata, care n-are nimic comun cu pacea exterioara ne care o promite lumea. Este pacea religioasa care ne da incredere nezdruncinata in biruinta binelui asupra raului, a adevarului asupra minciunii, a vietii asupra mortii. Si zicand acestea, Mantuitorul anunta pe Ucenici ca Iuda este de acum gata sa vina, cu ostasi si raufacatori inarmati, spre locul in care aveau sa-L aresteze. De aceea El isi intrerupe cuvantarea si se pregateste sa mearga de buna voie spre gradina Ghetsimam unde avea sa fie cautat, nu dupa multa vreme, chiar in acea dramatica noapte.

Cand Mantuitorul rosteste cuvintele: "Sculati-va, sa mergem de aici”, ucenicii isi parasesc locurile din sala Cinei si trec cu El in foisorul alaturat, unde mai zabovesc o vreme inainte de-a porni impreuna cu Dansul spre gradina Ghetsimani.

Aci, Mantuitorul continua sa le vorbeasca. In cuvantarea rostita inaintea cinei, accentul cazuse pe necesitatea credintei pentru pastrarea comuniunii cu Hristos. Acum, accentul cade mai ales pe rolul iubirii crestine, cimentul care trebue sa intareasca legatura crestinilor cu Hristos, cu biserica Lui cea sfanta.

Trei idei principale strabat cuvantarea Mantuitorului din Ioan XV si XVI:
     - comuniunea dintre Hristos si Ucenicii Sai
     - misiunea si rolul Sf. Duh in Biserica
     - incercarile care asteapta pe credinciosi in mijlocul lumii.

Pe aceeaşi temă

30 Martie 2012

Vizualizari: 5183

Voteaza:

Enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Predici si Cuvantari
Predici si Cuvantari Cuviosul a slujit și a predicat cu timp și fără timp. Omiliile sale, rostite ori de câte ori avea ocazia, însă cu precădere în duminici și sărbători, precum și în ajunul praznicelor și în serile de vineri și de duminică, au ajutat foarte mult la 80.00 Lei
Cuvinte care vindeca. Despre regasirea sensului intr-o lume haotica
Cuvinte care vindeca. Despre regasirea sensului intr-o lume haotica Cuvinte care vindecă s-a născut din întâlnirea noastră – un preot ortodox și un psiholog, amândoi preocupați de același lucru: cum putem reda cuvintelor greutatea lor firească și cum putem crea spații de viață în care oamenii să se simtă înțeleși, respect 63.32 Lei
Parintele Dumitru Staniloae - o viziune filocalica despre lume
Parintele Dumitru Staniloae - o viziune filocalica despre lume Rezultat a peste jumătate de secol de susținută activitate teologică, opera părintelui Stăniloae continuă încă să intimideze prin vastitatea aproape incredibilă a abordărilor și concretizărilor. Interesul pe care acestea îl suscită în Occident este 33.83 Lei
Sfantul Cuvios Marturisitor Sofian de la Antim. Viata si invataturile
Sfantul Cuvios Marturisitor Sofian de la Antim. Viata si invataturile Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, fost stareț al mănăstirilor Antim și Plumbuita din București, a fost una dintre cele mai rodnice personalități ale monahismului românesc din secolul al XX-lea, un trăitor exemplar al Evangheliei Mântuitorului 42.29 Lei
Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant
Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant Părintele Dumitru Stăniloae este cu siguranță cel mai mare teolog ortodox al sfârșitului secolului XX. Vastă și profundă, opera sa exprimă în același timp sensibilitatea mistică și rigoarea dogmatică a Ortodoxiei patristice, cât și geniul specific al 21.14 Lei
Indumnezeire si etica in „Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica” a parintelui Dumitru Staniloae
Indumnezeire si etica in „Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica” a parintelui Dumitru Staniloae „Cartea de față - teza de doctorat a teologului german Jürgen Henkel susținută în 2001 la Facultatea de Teologie Evanghelică a Universității din Erlangen - e o excelentă introducere în teologia ascetică și mistică a Bisericii Ortodoxe așa cum a fost 42.29 Lei
Viata, minunile si prorociile Sfantului Serafim de Virita (1866-1949)
Viata, minunile si prorociile Sfantului Serafim de Virita (1866-1949) Într-o epocă marcată de suferință și prigoană, când credința era greu încercată, iar Biserica Ortodoxă părea aproape nimicită, Sfântul Serafim de Vîrița a fost lumină, nădejde și mângâiere pentru multe suflete rănite. Așa cum spunea adesea părintele 28.54 Lei
Stiinta si religia - editia a doua
Stiinta si religia - editia a doua Știința și religia este o lucrare de neegalat atât în literatura de specialitate rusă, cât și în cea străină. Ideea scrierii unui articol dedicat relației dintre știință și religie i-a venit lui Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki (numele de mirean al 23.26 Lei
Domnul Duhurilor - lumea nevazuta si razboiul duhovnicesc impotriva falsilor dumnezei
Domnul Duhurilor - lumea nevazuta si razboiul duhovnicesc impotriva falsilor dumnezei Lumea nevăzută şi războiul duhovnicesc împotriva duhurilor care au încercat să uzurpe domnia lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime sunt subiectul cărţii Domnul duhurilor. Părintele Andrew S. Damick foloseşte ca instrumente istoria, Scriptura, mitologia, scrie 42.29 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact