PF Teoctist - Cuvantare la hirotonirea intru arhiereu a Prea Sfintitului Ioachim Vasluianul

Firul de aur al succesiunii apostolice

In aceasta zi, cand sarbatorim Adormirea Maicii Domnului, hramul istoricei Manastiri Tismana, sa inaltam gandul cu inima la vietuirea neprihanita a Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoarea acestui sfant asezamant si a tuturor credinciosilor care cinstesc pomenirea ei si se inchina cu evlavie icoanei ei.

Prin viata sa pilduitoare, prin credinta nestramutata in Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria s-a invrednicit sa fie chivotul mantuirii noastre, Maica Pruncului Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. De aceea, Sfanta noastra Biserica o slaveste in cantarile ei "mai presus decat heruvimii si decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvintul a nascut", aratandu-se astfel izvor de sfintenie, de bunatate, de milostivire si de dragoste fata de toti. Adeverind aceasta, Biserica i-a randuit zile speciale de reculegere si de rugaciune: la 25 martie, Buna Vestire, cand ingerul Gavriil i-a adresat cuvintele: "Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine" (Luca 1, 28); la 8 septembrie se praznuieste Nasterea Maicii Domnului, ca roada binecuvantata a rugaciunilor parintilor sai, evlaviosii Ioachim si Ana; la 21 noiembrie, Intrarea in Biserica, dreptate in asemenea imprejurari rare, in asemenea revarsari de daruri ale Duhului Sfant, Care "face din pescari apostoli si din pagani mucenici" si "pe cele cu lipsa le implineste", gandul se indreapta la unul din imnele bisericesti care exprima admiratia fata de frumusetile noastre liturgice: "in Biserica slavei Tale sand, in cer ni se pare a fi" (Din troparul de la Utrenia din Postul Mare).

Intr-adevar, prin Sfanta Liturghie si hirotonirea unui nou arhiereu, cer a devenit aceasta biserica, muntele sfant de descoperire dumnezeiasca, prin pogorarea si lucrarea Duhului Sfant, "Care impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit".

Prea Sfintite Parinte Ioachim, prin savarsirea randuielii hirotoniei ati intrat in Sfanta Sfintelor lucrarii si misiunii "Bisericii Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului" (I Timotei 3, 15), indeplinind intreita slujire a intemeietorului ei, Domnul nostru Iisus Hristos: cea invatatoreasca, cea simtitoare si cea calauzitoare. Alaturi de Prea Sfintitul Episcop Eftimie, ca si in randul membrilor Sfantului Sinod, astazi vi se deschide un nou orizont de stradanii in ogorul duhovnicesc al acestei eparhii, ogor binecuvantat cu credinciosi buni si preoti sarguinciosi, cu sfintele altare voievodale de pe aceste strabune tinuturi ale Moldovei de Jos. Toiagul cel pastoresc al arhieriei, prin aceste "Curti ale Domnului", va va purta pasii spre a vesti Evanghelia pacii, spre a innoi si desavarsi viata bunilor credinciosi si a slujitorilor altarelor si a-i calauzi spre tot lucrul bun si placut lui Dumnezeu.

Indreptandu-ne luarea-aminte asupra acestor sfinte si pururea actuale indatoriri, noua ierarhilor, randuiti a fi in Biserica "chivernisitori ai tainelor lui Dumnezeu" (I Corinteni 4, 1), Sfantul Apostol Pavel ne precizeaza ca "orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu" (Evrei 5,1). Catre ei, catre oamenii zilelor noastre, se cade sa ne indreptam inima, cuvantul, zelul si iubirea noastra, cu jertfelnicie si daruire, dupa pilda inaintasilor nostri, intru slujirea arhiereasca.

Bogatia harului acestei trepte, de care si ingerii lui Dumnezeu se bucura, presupune si mari raspunderi, de care unii Parinti din secolele de aur ale Ortodoxiei se infricosau si fugeau de aceasta cinstire. Dar "nimeni, invata acelasi dumnezeiesc Apostol, nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu" (Evrei 5, 4). Iar Prea Sfintia Voastra ati fost chemat pentru aceasta inalta slujire de Biserica, prin recomandarea Prea Sfintitului Episcop Eftimie, prin alegerea Sfantului Sinod, acte pecetluite astazi cu lucrarea Duhului Sfant, prin hirotonirea Prea Sfintiei Voastre in treapta arhieriei, cea de a treia a preotiei Bisericii Ortodoxe.

Aceasta constiinta a "chemarii de sus" si aceasta crestere duhovniceasca, asemenea unei mladite vii din tulpina vie, care este Mantuitorul Hristos, asa cum insusi spune: "Eu sunt vita, iar voi mladitele" (Ioan 15, 5), aceasta constiinta de unitate deplina cu Trupul Bisericii sa o pastrati, Prea Sfintite Ioachime, in stralucitoarea lumina a zilei de astazi. Sa aveti in cuget incredintarea sfinta ca "toate sunt pentru voi, pentru ca inmultindu-se harul, revarsindu-se cu belsug, sa prisoseasca prin cei multi multumirea" (II Cor 4,15).

Toti acesti "mai multi" care asteapta prisos de multumire din graiul si fapta noastra arhiereasca sunt parintii, fratii si surorile noastre, fii scumpi ai Bisericii noastre stramosesti si fiii neamului si intregului nostru popor. In mijlocul lor si cu ei impreuna v-ati staduit si pana acum, ceea ce este o chezasie scumpa pentu noi ca veti prisosi in frumoasa si sfinta misiune la care v-a chemat Sfanta noastra Biserica. Plecandu-va auzul si indreptandu-va atentia spre vrerile harnicului nostru popor, spre nazuintele lui de pace, de prosperitate si de fericire, spre munca avantata, veti intelege deplin ca trebuie sa depunem eforturi sporite intru indeplinirea chemarii noastre, pasind in aceasta stradanie pe un drum batatorit de slavitii nostri inaintasi.

Slujirea arhiereasca a insemnat in viata Bisericii noastre stramosesti nu numai continuarea pe pamantul strabun a dreptei credinte cu puritatea si bogatia ei harica apostolica - asa cum a predicat-o stramosilor nostri daco-romani Sfantul Apostol Andrei - ci aceasta vrednicie arhiereasca a insemnat, in cea mai cuprinzatoare expresie, slujire. Nu in zadar sfintii nostri, incepatori in ale arhieriei, episcopii vechii cetati a Tomisului, prin slujire si-au sfintit viata lor si cea a credinciosilor, prin slujirea Cuvantului, prin slujirea aproapelui, prin slujirea semenului. In aceasta si-au aflat rostul chemarii si slavitii inaintasii nostri si ai Prea Sfintiei Voastre in treapta arhiereasca. Chipurile si vredniciile lor intru slujirea Altarului, daruirea si dragostea lor fara de margini de a urma pilda "Arhiereului celui mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus" (Evrei 4,14), ii arata intru toate prisosind si fata de poporul si neamul din care au odraslit.

Adevarul ca arhieria, in esenta ei harica, este straina de tot ceea ce este lumesc si vremelnic, dar lucrarea ei se face de oameni si prin oameni, se cade sa ne ancoreze pururea in esenta invataturii ortodoxe, asa cum ati si marturisit astazi. Suntem incredintati ca veti fi mai departe neobosit sprijinitor al idealurilor de munca si viata ale poporului nostru. Sa fiti stegarul unitatii de credinta, al unitatii in cuget si in simtiri a tuturor fiilor acestor stramosesti tinuturi. Sa fiti ierarhul zilelor noastre, ierarhul strans legat de Biserica si de poporul nostru. Faptul ca ati primit sfantul har al arhieriei in anul aniversarii autocefaliei noastre bisericesti - o etapa graitoare a prezentei, activitatii si rolului Bisericii Ortodoxe Romane in viata nationala a poporului nostru si in aria larga a crestinismului - este inca o chezasie a ajutorului lui Dumnezeu in activitatea care va asteapta.

Imbratisandu-va cu frateasca dragoste, felicitandu-va in numele Sfantului Sinod si al Nostru, acum la sfarsitul acestei apostolice randuieli, va pun la inima indemnul Sfantului Apostol Pavel, ca reazem al slujirii, sa va faceti "pilda cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia" (I Timotei 4,12) ca pe toti sa-i dobanditi pentru imparatia lui Dumnezeu: intru multi ani, Prea Sfintite Vladica Ioachim!

In calitatea mea de Mitropolit al Moldovei si Sucevei, ma aflu pentru a doua oara in mijlocul clerului si al credinciosilor; acum mai bine de opt ani, cand am instalat pe Prea Sfintitul Episcop Eftimie la carmuirea acestei eparhii si acum, cu aceleasi simtaminte de bucurie, pentru hirotonirea Prea Sfintitului Ioachim Vasluianul, indeplinindu-mi o placuta indatorire, folosesc momentul pentru a exprima Prea Sfintitului Eftimie intreaga mea pretuire pentru modul deschis si fratesc in care am colaborat de-a lungul celor opt ani, in toate problemele comune celor doua eparhii moldovene. De altfel, cand e vorba de slujirea Bisericii, a credinciosilor si a poporului nostru aflam multe de indeplinit impreuna. Intre acestea, la loc de frunte, sta activitatea pastoral-misionara, cu numeroase aspecte legate de slujirea pastrarii unitatii de credinta, formarea viitorilor slujitori ai sfintelor altare in Scoala de cintareti si Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt, revista mitropolitana, cartile de rugaciuni si de invatatura pentru credinciosi, calendarul bisericesc si altele. Toate sunt in atentia Sfantului Sinod, care sub presedintia Prea Fericitului Patriarh Iustin elaboreaza de fiecare data indemnuri din cele mai practice, menite sa promoveze si sa invioreze activitatea noastra, a ierarhilor si a preotilor. Talmacesc sentimentele colaboratorilor de la Mitropolie, de la Seminarul Teologic si Tipografia Centrului mitropolitan spre a-i aduce Prea Sfintitului Eftimie, in fata dumneavoastra si in acest cadru de unire a cerului cu pamantul, cele mai calde multumiri. Nu pot trece cu vederea activitatea sa bogata: culturala, patriotica si buna chivernisire gospodareasca.

Mi-am tot sprijinit privirile cu multa admiratie la frumusetea picturii de curand restaurate la initiativa si indrumarea Prea Sfintiei Sale. Este o mare realizare de a se fi adus, cu metode stiintifice actuale, la frumusetea cea dintai pictura bisericii, de o deosebita valoare teologica si artistica. Reprezentarile Sfintei Scripturi, icoanele Mantuitorului, Maicii Domnului, ale sfintilor ierarhi liturghisitori, ale martirilor si mucenitelor, adevarati "nori de marturii", patriarhi si cuviosi, ca si Sfintele Sinoade ecumenice, pretutindeni atentia credinciosului este chemata catre marele si pururea vesnic adevar al intruparii Fiului si Cuvintului lui Dumnezeu. Lucrarea de restaurare se alatura tuturor celor ce se executa pretutindeni in tara noastra, la Voronet, Cozia,Curtea de Arges, Manastirea Rameti, Strei, Gurasada si la multe altele .

Felicit clerul si credinciosii de a avea astfel de arhipastori duhovnicesti ca Prea Sfintitul Eftimie si acum, ca sfetnic cu bun chip al sau, pe noul arhiereu, Prea Sfintitul Ioachim Vasluianul.

"Parintele luminilor" de la care ni se coboara neincetat "har peste har" sa ne calauzeasca pasii si sa ne roureze inimile cu apa cea vie a Duhului Sfant, ca impreuna, ierarhi, cler si credinciosi, sa slujim cu zel pastoral Sfanta noastra Biserica stramoseasca, sa slujim cu devotament harnicul nostru popor si infaptuirea pacii pe pamant.

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi cu toti, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor".

Duminica, 24 noiembrie 1985, Roman

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: