Erminiile zugravilor (Cartile de pictura)
Studiile de iconografie rasariteana au intrat in atentia cercetatorilor odata cu aparitia primului manual de iconografie publicat de invatatii francezi M. Didron si P. Durand, in anul 1845 la Paris. Vizitand Athosul pe la 1838, cei doi cercetatori au cunoscut manuscrisul unei Erminii a zugravilor care servea drept calauza calugarilor de aici, in pictarea bisericilor. Obtinand copia unui asemenea manuscris ei l-au tradus si, insotindu-l de un studiu introductiv si note explicative, l-au publicat, facand cunoscut pentru prima data textul grecesc al manuscrisului atonit (1845).
Ce sunt Erminiile zugravilor ?
Erminiile zugravilor numite si manuale de pictura sunt scrieri care cuprind reguli privitoare la mestesugul picturii bisericesti.
Acest mestesug s-a transmis la inceput, de la pictor la pictor, pe calea traditiei orale si a practicii. Cu timpul unii calugari mai carturari din rasarit, care pictau in stilul artei bizantine, au inceput sa-si noteze reguli mai de seama ale mestesugului lor.
Aceste insemnari au constituit nucleul primelor manuale de pictura bisericeasca. Incepand din sec. al XVII-lea, ele au circulat in manuscrise grecesti, in mai multe redactari sau variante si au fost folosite de calugari zugravi din diferite parti ale crestinatatii ortodoxe, mai ales la Athos, unde se mutase centrul miscarii culturale si artistice bizantine, dupa caderea Constantinopolului sub turci, in 1453.
Manuscrise si tiparituri ale Erminiilor
Un prim manuscris a fost descoperit in 1674 in manastirea Sf. Sava, de langa Ierusalim si era intitulat : "Carte despre arta zugravirii". Manuscrisul a fost retranscris de calugarul Macarie, si adus la Athos, in 1697. Manuscrisul cuprindea indrumari privitoare la felul cum sa fie infatisate "Sarbatorile Domnesti, ale Nascatoarei de Dumnezeu, numele profetilor, proorocirile lor, etatea, fizionomia Apostolilor si ai altor sfinti... si alte amanunte folositoare pentru zugravi".
Cele mai multe din manuscrise se pastreaza acum in bibliotecile manastirilor Iviron si Pantelimon din Athos.
Biblioteca Academiei Romane poseda si ea trei manuscrise de Erminii, dintre care unul din 1775, altul din 1814, iar al treilea nedatat. O editie critica a textului grecesc al Erminiei zugravilor, care sa colationeze toate variantele si de amanunt, din manuscrisele existente si cunoscute, nu s-a tiparit insa pana acum.
Inceputul consemnarilor Erminiilor se crede ca dateaza din sec. XVI; cand au trait si au lucrat ultimii mari maestri atoniti ai picturii bizantine : Manuel Panselinos, considerat ca ultim reprezentant al Scolii macedonene in pictura bizantina, Teofan de Creta, reprezentant al scolii de pic tura numita Cretana si Frangos Catellanos.
Erminia Ieromonahului Dionisie din Furna este considerata cea mai completa, sistematica si mai mult editata si cunoscuta, dintre toate redactarile Erminiei.
Cuprinsul Erminiilor
Erminiile cele mai complete cuprind de obicei doua parti : una iconografica si alta tehnica.
Prima parte cuprinde instructiile necesare pentru pregatirea uneltelor si a materialelor folosite in pictura.
A doua parte, care alcatuieste cuprinsul in mai toate Erminiile, este cea iconografica, in care se arata zugravilor cum trebuie zugravite diferitele subiecte sau scene iconografice si chipuri sfinte, pe icoane sau pe peretii bisericilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.