Cine sunt eu sa-Ti cer iertare,
Acum cand nu mai am nimic
Si toate le-am pierdut pe cale
E grea viata printre straini
Cand esti ca oaia printre caini.
As paste iarba, dar nu am
E alta hrana pentru-alt neam.
Ma pregatesc sa ma-ntalnesc cu Tine, Parinte Sfant, dar, oare, se cuvine ? Ca haina mi-e vadita ca-i patata si roasa pe la colturi si uzata.
Prin vremuri aspre eu strabat, cu jale framantand tarana, din cand in cand mai fac popas, sa mangai stelele cu mana.
Dincolo de cer -
dumnezeirea.
Noaptea ma priveste
Biblia in versuri: La inceput a fost cuvantul si Dumnezeu era acel si dintru inceputuri cuvantul a fost la el. Crea doar cerul si pamantul acestea dintru inceputuri
Cazut printre talhari la margine de drum Strain, pribeag, am fost si sunt si- acum. Si trec pe langa mine un preot si-un levit Dar un samaritean m-a luat si m-angrijit.
Fiul lui David
Strig catre Tine
Vindeca astazi
Orbul din mine.
Trecand prin timpul care fuge,
Printr-un Univers grabit,
Simteam minutul cum strapunge
Si pentru-o clipa, m-am oprit.
In dimineti de iarna
M-am pierdut in ganduri
Cautand intelesurile
Dincolo de mine.
La temelia luminii
Cuvantul ingropat in asteptare
Zideste viata,
Ocol universului
Peste propria banuiala
Intreaba-ti speranta
Si clipa cunoasterii ce tremura
Sub picioarele Tale
Si tineretea curiozitati
Din marea Ta Iubire ai impartit Talantii,
Copiilor sa creasca si-ntimp sa-i inmulteasca.
Mi-ai dat cu bucurie si mie un Talant,
Dar in "marea valtoare", l-am ratacit...
Lacrima e ruga mea
Cand povara - mi este grea
Si cand sufletu-i pustiu
La Maicuta Sfanta viu.
Si mainile lui
Peste umbra neincrederii
Purtau pe drumul crucii
Pulsul existentei bolnave
Crucificand iubirea
Carbunele negru si rece nu reprezinta decat virtualitati. El are nevoie de o scanteie, de un contact cu focul, pentru a-si dezvalui adevarata natura. Este o viata stinsa...
Cine mi-acopera strigatul durerii?
Un crucificat, veghind peste noaptea
Cine mi-alina durerea?
Dincolo de puterile mele
clipa
in care gandul deschide fereastra
spre Bunul Dumnezeu
Doamne
iti intinzi cerurile
peste sufletul cioplit
fara sa intrebi daca si maine
Oricat de sfant era Iisus
Si cat de lamurit prin lut
Vedeai pe cel venit de sus
Si ai sai nu l-au cunoscut.
Te vad in frunza galbena de toamna,
Te vad primavara in floarea alba,
Vara Te vad in ploaia calda
Care ne-aduce racoare dupa o zi caniculara.
Vreau sa zbor si sa ma asez pe-un gand diafan ca un nor,
plutind pe aripi de vant pana la marginea cerului,
ca sa privesc apoi Dincolo...
Te caut mama
dar te gasesc doar
in vise;
Te vad frumoasa
dar trista ca o salcie
"Voia noastră este mai păgubitoare decât orice demon". avva Dorotei
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro