Incă din rai i-a rânduit Dumnezeu lui Adam, strămoşul neamului omenesc, înfrânarea de la mâncare, şi n-a ascultat Adam. Iar neascultarea aceasta l-a scos afară din Rai. Şi a plâns Adam pe urmă! De atunci pribegim şi noi pe afară şi plângem plânsul lui Adam, căci de atunci noi nu mai putem vedea pe Dumnezeu. Aceasta întru pomenirea izgonirii lui Adam din Rai.

De atunci au postit toţi cei ce au făcut lucrul lui Dumnezeu: Moise, Proorocii şi toţi cei dinainte de Hristos. Nici nu mai vorbim de cel mai aspru post, pe care l-a postit Sfântul Ioan Botezătorul. Mântuitorul însuşi a postit 40 de zile înainte de a-şi începe propovăduirea. întru pomenirea acestui post al Mântuitorului au rânduit Sfinţii Părinţi aceste 7 săptămâni şi totodată pentru curăţirea sufletului pentru înviere [învierea lui Dumnezeu în noi]. Invierea Mântuitorului din morţi e o lucrare aşa de mare încât covârşeşte toată mintea şi nu poate intra în suflet necredincioşilor şi nici în trupul pătimaş. De aceea trebuie post căci cu învierea Mântuitorului din morţi, mărturisim şi învierea noastră şi învierea lui Dumnezeu în noi.

Cine e împotriva postului?
Acestea:
Lumea, trupul şi diavolul, toţi aceştia sunt împotriva mântuirii noastre. Aceştia trebuie biruiţi. Postul, prin urmare, este o luptă aspră cu însuşi trupul tău. Dacă birui, bine îţi va fi, iar dacă nu, să ştii că toate relele de la stomac încep, iar relele sunt patimile. De aceea, postul are următorul rost: să curăţească trupul până acolo încât sa nu mai fie o piedică pentru suflet. Să nu mai fie luptător nătâng, împotriva Duhului Sfânt. Căci, fără post, trupul se face unealtă duhului rău. La sfârşitul veacului (şi pare că-i aproape) anticrist tot cu stomacul va vădi pe oameni.

Deci, dacă toate relele de la stomac încep, apoi şi slăbirea tot de la stomac trebuie să înceapă. Prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu şi va avea pe ce să şadă, şi El va săvârşi lucrarea. Iar lucrarea e mântuirea omului. Inţelegeţi dar, de ce cei trei - lumea, trupul şi diavolul - sunt vrăjmaşii mântuirii şi vrăjmaşii postului. Nu postul ne mântuieşte, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mântuieşte, ci mila Tatălui. Dar osteneală fa, că altfel nu vine Mila.

Cine nu poate posti?
Apoi, din cele până aici se înţelege destul de bine, căci mulţi se plâng, aceia care au în sine frica de gura lumii, ori frica de slăbirea trupului, sau, mai bine zis, iubirea de sine, sau, în sfârşit, vreo lucrare a diavolului, căci acestea toate, la urma urmei, tot lucrarea diavolului se socotesc.

Să vedeţi cu de-amănuntul cine nu poate posti. Cei ce n-au (postit) vrut să postească niciodată, cei ce au umblat prin locuri necurate, adică prin casele mucărilor (pocăiţilor), jidovilor, a celor ce au căzut de la dragoste şi dreapta credinţă. Cei ce fac desfrânări şi alte păcate şi nu se desfac de ele. Cei ce nu iartă pe aproapele. Cei ce suferă muncile de la duhurile rele şi toţi cei ce suferă de duhul mut şi surd.
Dar şi bolnavii sau neputincioşii.

De ce nu pot posti aceştia?
Iată de ce?! Pentru că iubesc mai mult păcatul şi sfatul diavolului, pentru că n-au învăţat iertarea, pentru că nu se spovedesc curat cu anii sau cu zecile de ani, şi ajung în vorba unei hule rele, stricate şi nu mai aud cuvântul lui Dumnezeu, decât numai stomacul care li s-a făcut Dumnezeu. Apoi, o altă mare pricină, din care oamenii nu pot posti, este aceea că postul este încă şi un dar al omului către Dumnezeu şi un dar al lui Dumnezeu către om. Şi este scris: când aduci darul tău, mai întâi te împacă cu vrăjmaşul tău sau cu fratele tău, şi apoi vino şi adu darul tău. Căci dacă tu nu ierţi, nici Dumnezeu nu te iartă pe tine şi nici darul tău nu se primeşte, şi fără să-ţi ajute Dumnezeu nu poţi face nimic. Aşadar, cine nu poate ierta, nu poate nici posti. Ţineţi minte!

Cum să postim?
Iată şi măsura pe care au văzut-o toţi Sfinţii Părinţi: lepădarea de came, grăsimi şi înffânarea de la săturare. Şi e drept că una este foamea şi alta este pofta; una-i trebuinţă şi alta e patimă, şi patima trebuie ucisă.

Postul Sfintelor Paşti (iată cum trebuie postit)
Fără came, ouă şi brânză.
Duminica şi sâmbăta se poate mânca untdelemn, cine vrea, iar dacă nu, mai bine este.

In următoarele zile de sărbătoare: 24 februarie (Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul); 9 martie (Sfinţii 40 de Mucenici); 25 martie (Buna Vestire) şi Duminica Floriilor se mănâncă peşte.

Cu dinadinsul trebuie postită prima săptămână din post aşa: luni, marţi şi miercuri, pâine şi apă - o dată pe zi.
In Săptămâna Patimilor :
- luni, marţi şi miercuri, pâine şi apă - o dată pe zi.;
-joi două mese, tot pâine şi apă,
- vineri şi sâmbătă, post negru.

Bolnavii pot mânca gătit cu untdelemn şi pot să bea în tot Postul Mare, vin.

Vedeţi, până acum fu vorba de înfrânarea stomacului - dumnezeul mincinos al multora. Acum să vedeţi ceva nou despre post. Vreme postului trebuie să fie şi înfrânarea trupească pentru soţi şi iată de ce: tot cel ce se va feri cu înfrânarea trupească pentru soţi, peste tot anul, miercurile şi vinerile, duminicile şi sărbătorile şi posturile, va avea copii binecuvântaţi de Dumnezeu, iar cei ce nu vor păzi acestea vor avea copii blestemaţi, adică copiii aceia vor fi îndărătnici, neascultători şi necredincioşi, pentru că nici părinţii lor nu s-au temut de vremea neîngăduită. Aşadar, părinţii îşi vor vedea, prin copiii lor, păcatele lor...

Multe şi mari sunt tainele lui Dumnezeu cu noi, şi nu pot fi cuprinse fără post, căci lucrurile lui Dumnezeu nu rămân să şadă într-un trup spurcat. Plin e cerul şi pământul de lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile lui Dumnezeu sunt tainele, iar lucrurile diavolului sunt păcatele.

Mănăstirea şi postul
După cum vedeţi, postul vostru a ajuns o salbă ruginită pe care de mulţi ani aţi aruncat-o la fier vechi, şi vă mai miraţi de mulţimea relelor care, după cum v-am spus, de la
stomac încep. De aceea, dacă iubiţi mănăstirea sau Biserica, şi bine faceţi, trebuie să vă spun deschis că postul este poarta, iar patrafirul uşa. Toţi ceilalţi vă fură vremea.

Sfinţii Apostoli au mai scris, în înţelegerea laolaltă, şi nişte orânduieli, numite aşezăminte apostoleşti, în care, intr-un loc, nici mai mult, nici mai puţin, pomenesc aşa: Dacă vreun episcop, sau preot, sau diacon, sau sub diacon, sau citeţ, sau cântăreţ, nu posteşte Sfântul şi Marele Post sau miercurile şi vinerile, să se caterisească (adică să i se ia darul). Afară dacă nu-i împiedicat de vreo boală. Iar dacă va fi mirean, să se afurisească, să se îndepărteze de la Sfânta împărtăşanie.

Aşadar, lucrarea Mănăstirii ca şi a tuturor bisericilor, a preoţilor voştri, este o ridicare mai curajoasă pe linia Bisericii, şi vouă după asta vă tânjeşte sufletul. Ne-am sfătuit aşa: de acum încolo nu vor mai fi împărtăşiţi la Mănăstire decât cei care păzesc cele 4 posturi şi miercurile şi vinerile, că pe ele sunt botezaţi. Peste an, când nu e post, nu vor fi spovediţi decât aceia care bine au cugetat asupra păcatelor şi au postit o săptămână. Iar după spovedanie, dacă duhovnicul îl va primi la Sfânta împărtăşanie, să mai postească încă o săptămână.

Asta să o ştiţi toţi! Asta-i poarta, asta-i uşa. Că de nu am face aşa, ne-am tot târgui cu lumea cea deşartă şi cu gunoiul ei şi n-om creşte în puterea de a primi lucrurile lui Dumnezeu. Copilăria noastră bărbătească să vină la vârsta bărbatului desăvârşit. Hristos Cel cu Crucea trebuie să prindă chip în toţi. Ne spune Duhul că nu e timp de pierdut. Copiilor, mai repede!

Parintele Arsenie Boca

Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul; Editura Agaton

Cumpara cartea "Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul"

• Postirea
  Publicat in : Post
• Postirea
  Publicat in : Duminica Lasatului sec de branza
• De vrei sa te mantuiesti cu postirea sa calatoresti
  Publicat in : Post
• Icoana paradisiaca a Postului
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Nu exista post fara postire
  Publicat in : Viata liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: