1. Marea cea liniştită, care străluceşte de lumină vie şi scânteiază şi răsfrânge cu netulburarea întinderii ei razele soarelui, este o privelişte plăcută pentru ochii noştri. Dar mult mai plăcut este nu numai să vezi, ci să şi vorbeşti Bisericii celei adunate [în chip bine plăcut] lui Dumnezeu, [Bisericii] celei izbăvite de tulburări şi luminate în chip tainic de dumnezeiasca lumină, întraripată către raza cea de acolo şi care are mâinile, ochii, toată simţirea şi cugetarea întinse către cele de sus. Prin urmare, pentru că harul Duhului mi-a hărăzit astăzi această vedere plăcută şi [pentru că] voi toţi sunteţi de faţă, cei care petreceţi împreună noaptea şi ziua în templul lui Dumnezeu1, şi [pentru că], datorită stăruinţei voastre neîncetate de acum faţă de Acesta, este cu putinţă să fiţi priviţi ca un copac mai presus de lume sădit lângă izvoarele apelor2 Duhului, iată că şi eu însumi voi conlucra după putere la răspândirea peste voi a apei care vine de acolo, şi după cum voi [adăugaţi] rugăciunilor de dimineaţă pe cele din timpul zilei, la fel şi noi, atât cât ne va îngădui timpul, vom adăuga învăţăturii de dimineaţă pe cea de seară, arătându-vă mai lămurit maşinaţiunile prin care vrăjmaşul mântuirii noastre încearcă în tot felul să facă nefolositor nu numai postul, ci şi rugăciunea noastră.

2. Există, aşadar, fraţilor, şi o altă îmbuibare şi beţie rea, care nu vine din mâncăruri sau din băuturi şi din desfătarea cu acestea, ci din mânia faţă de aproapele nostru, din ura faţă de el, din amintirea răului şi din toate relele care se nasc din acestea, despre care şi Moise spune în cântarea sa: Suflare de balauri este vinul lor şi suflare de viperă, fără leac3. De aceea şi profetul Isaia spune: Vai de cei ce se îmbată fără vin4. Şi iarăşi, acelaşi profet spune: Nu postiţi ca să vă luptaţi!5. Iar celor care postesc astfel, el le spune, ca din partea Domnului: Nici dacă ţi-ai pleca grumazul ca un cârlig, nici aşa să nu-l numiţi „post primit", şi când vă veţi întinde mâinile către Mine, îmi voi întoarce ochii de la voi6.

3. Aşadar, diavolul încearcă să stârnească în cei care se roagă şi postesc această beţie care vine din ură, care este, mai mult decât orice, cauza întoarcerii dumnezeieşti [de la noi]; ea trezeşte amintirea acuzaţiilor, mişcă gândurile către aducerea aminte a răului, ascute limba spre calomnie, făcându-ne să fim asemenea celui pe care David îl descrie că se roagă în răutate: Fărădelege ziua întreagă a grăit limba lui, ca un brici ascuţit ai întărâtat7. De [astfel de oameni] se roagă David către Dumnezeu să fie izbăvit: Scapă-mă, Doamne, de omul viclean, de omul nedrept izbăveşte-mă, de cei care şi-au ascuţit limba lor ca a şarpelui, venin de năpârcă sub buzele lor8.

4. Dar noi, fraţilor, în vremea postului şi a rugăciunii, dacă avem ceva împotriva cuiva, fie că avem cu adevărat, fie că ni se pare că avem, să iertăm din suflet, rogu-vă, şi să devenim întregi [fii] ai dragostei, gândind mai bine unii despre alţii, pentru a da avânt dragostei şi faptelor bune, grăind unii în apărarea altora, gândindu-ne în noi înşine şi cugetând la cele bune, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să postim postul cel vrednic de laudă şi fără prihană, ca să fie bine primite cererile noastre către Dumnezeu din vremea postului, ca [să putem] în chip cuvenit, după har, să-L chemăm ca Tată, şi să-I putem spune cu îndrăzneală: Tată, iartă-ne nouă greşelile noastre, după cum şi noi iertăm greşiţilor noştri9.

5. Există şi un alt mod prin care cel care unelteşte împotriva sufletelor noastre face ca rugăciunea şi postul nostru să fie nefolositoare: părerea de sine. Pe aceasta a avut-o şi fariseul acela, care, deşi a postit şi s-a rugat, a fost trimis înapoi cu mâna goală10. Noi însă, ştiind că tot cel cu inima semeaţă este necurat şi nu este primit de Dumnezeu, şi fiind conştienţi că deşi îi suntem datori lui Dumnezeu cu multe şi mari lucruri, totuşi îi dăm puţin din ceea ce datorăm, să uităm cele ce sunt în urma noastră, ca pe nimic, şi tinzând către cele dinainte11, să postim şi să ne rugăm cu inimă zdrobita12, cu osândire de sine şi cu smerenie, ca să fie postul nostru curat şi plăcut lui Dumnezeu, la fel ca şi şederea şi venirea noastră în biserica lui Dumnezeu.

6. [Iarăşi,] un alt mod prin care cel rău face ca osteneala noastră pentru post şi rugăciune să ne fie fără de câştig este [faptul] de a ne convinge să facem acestea [mânaţi] de slava deşartă şi cu făţărnicie. De aceea Domnul porunceşte iarăşi în Evanghelie: Intră în cămara ta, şi închizând uşa, roagă-te Tatălui Tău, Care este în ascuns; şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie la vedere13.

7. Insă Domnul nu zice acestea poruncindu-ne să ne îndepărtăm de adunările, de rugăciunile şi de psalmodierile care se fac în biserică, căci în acest caz profetul nu I-ar mai fi spus: In mijlocul adunării Iţi voi cânta14, şi: Iţi voi aduce laudă între popoare, Doamne, îţi voi cânta între neamuri, şi: Făgăduinţele mele le voi împlini în faţa celor care se tem de Tine, Doamne15 16, şi nu ne-ar mai fi spus nici nouă: In biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu17 18, şi: Veniţi să ne închinăm şi să cădem şi să plângem înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Ci, pe lângă altele mai înalte, pe care timpul nu ne îngăduie să le spunem acum, Domnul ne învaţă [şi] că deşteptarea la rugăciunea tainică făcută în casele sau în dormitoarele noastre întăreşte rugăciunea către Dumnezeu făcută în biserici, şi că rugăciunea lăuntrică [săvârşită] în minte, o întăreşte pe cea săvârşită cu buzele. Căci cel care vrea să se roage numai când vine în biserica lui Dumnezeu, dar nu se îngrijeşte deloc de rugăciune atunci când este acasă, sau pe drumuri sau în pieţe, nu va putea să se roage cu adevărat nici atunci când se află în biserica lui Dumnezeu.

8. Acestea le arată şi cel care, după ce spune: Gata este inima mea, Dumnezeule, adaugă: îţi voi cânta [cu glasul] şi din strune întru slava mea19. Şi în altă parte zice: Dacă-mi aminteam de Tine în aşternutul meu, în zori de zi cugetam la Tine20 21. Dar se zice şi aceasta: Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii. Că ei îşi smolesc feţele ca să arate oamenilor că postesc. Amin, amin, zic vouă, că şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti la vedere21.

9. O, ce nemărginită iubire de oameni! Prin aceste cuvinte Domnul ne-a făcut cunoscute acum diferenţierea şi decizia Sa, care vor fi la judecata viitoare, pentru ca noi să ajungem, plecând de la acestea, la sorţul şi partea mai bună. [Astfel], celor care trăiesc după slava deşartă şi nu conform Lui, le va spune atunci, urmând întocmai cuvintele pe care le-am spus acum: V-aţi luat plata în viaţă, aşa după cum şi Avraam i-a spus bogatului care era în foc: Ai primit cele bune ale tale în viaţa ta22. Iar [despre] cei care caută spre El în vreme ce lucrează pentru virtute zice că [le] va răsplăti la vedere23, adică le va da, în cadrul acelei privelişti universale, binecuvântare, moştenire, desfătare şi bucurie neîntinată şi veşnică. Vrând ca nimeni să nu fie lipsit de acestea, Cel Care voieşte ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină24 înfăţişează acum, aşa după cum am spus, sorţul cel drept şi statornic, arătând [în acest text] că sunt fii ai lui Dumnezeu doar cei care dispreţuiesc slava de la oameni. De aceea a adresat o singură dată acest cuvânt pentru fiecare dintre cele două [situaţii], zicând: Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răspăti la vedere25, ca să-i arate şi să Şi-i facă înfiaţi şi împreună moştenitori cu El pe cei care dispreţuiesc slava cea deşartă şi de la oameni, iar pe cei care nu sunt astfel să-i lepede din vrednicia de fii, dacă nu se pocăiesc.

10. Hristos a spus acestea pentru ca cei care se roagă şi postesc să nu caute la ochii oamenilor, de la care nu este nici un folos în astfel de lucrări; altminteri, chiar dacă răbdăm osteneala postului şi a rugăciunii, suntem lipsiţi de răsplată. El spune şi să ne ungem capul şi să ne spălăm faţa26, adică să nu ne folosim de paloare, şi să nu avem capul murdar şi cu totul uscat, ca să nu părem că pătimim acestea din pricina intensităţii postului şi a dispreţuirii trupului, şi astfel să vânăm laudă de la oameni.

Pentru că unele ca acestea le făceau fariseii, cărora le plăcea să se afişeze ostentativ. De aceea, pe bună dreptate, au fost excluşi din Biserica lui Hristos, iar Domnul ne opreşte întru totul să ne asemănăm lor.

11. Iar dacă cineva va spune în chip anagogic că mintea este capul sufletului, ca una care este conducătoare, şi că partea imaginativă a acestuia este faţa, în care este sediul statornic al lucrărilor simţurilor, bine este, ca atunci când postim, să ne ungem capul cu untdelemn, adică să facem mintea noastră milostivă, iar faţa noastră, adică partea imaginativă, să o spălăm de cugetările cele’rele şi necurate, de mânie şi de toată răutatea.

Căci un post de acest fel şi împlinit astfel nu numai că pune pe fugă patimile cele rele, şi împreună cu ele pe cei care sunt domnii şi făuritorii unor astfel de patimi, şi îi face de ruşine pe demoni, ci îi şi aşază pe cei care postesc în rândul îngerilor buni, întorcând spre ei pe aceşti îngeri, făcându-i să le fie păzitori şi convingându-i să le fie de ajutor şi împreună lucrători.

12. Astfel, de demult, alături de cei trei tineri din Babilon care se împodobeau cu cumpătarea şi cu postul, a fost văzut în foc şi un al patrulea împreună cu ei, care îi păzea nevătămaţi şi îi roura în chip minunat27. Astfel, un înger a stat înaintea lui Daniel, care postea de multe zile, învăţându-l şi de mai înainte vestindu-i cele viitoare28. Astfel, altă dată, tot pentru el, care prin rugăciune şi post închisese gurile leilor29, un înger i-a transportat de la o mare distanţă, prin văzduh, un profet care i-a adus de mâncare30. Astfel, şi nouă, celor care ne exercităm cu postul cel duhovnicesc şi cu cel trupesc şi care ne rugăm, cu împreună lucrarea îngerilor buni ne va fi stins focul poftei trupeşti, mânia ne va fi îmblânzită ca un leu, şi ne vom face părtaşi hranei celei proroceşti, prin nădejdea bunătăţilor viitoare, prin credinţă şi prin vederea cea mintală, şi va fi posibil să călcăm peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului31.

13. Iar postul care nu este de acest fel şi care nu este împlinit astfel este înrudit mai degrabă cu îngerii cei răi. Căci lor le este specifică lipsa de mâncare însoţită de mânie, de ură şi de trufie, şi de împotrivirea faţă de Dumnezeu. Noi [însă trebuie] să ne împotrivim acestora, ca unii care suntem robi şi slujitori ai binelui. Căci, zice apostolul, lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii32. Aşadar, împotrivirea noastră faţă de aceştia nu se reduce numai la post, ci folosim pentru paza noastră şi platoşa dreptăţii, şi coiful milostivirii celei mântuitoare, şi scutul credinţei, precum şi sabia Duhului cea prea- îndestulătoare pentru apărare, care este cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu pentru noi33. In felul acesta, lupta cea bună ne vom lupta, vom păzi neclintită credinţa, vom stinge toate săgeţile aprinse ale vicleanului şi, arătându-ne biruitori în toate, vom dobândi cununile Lui cele cereşti şi neîntinate, bucurându-ne veşnic împreună cu îngerii cei din ceruri, întru Hristos, Domnul nostru.

14. Căruia se cuvine toată slava, puterea, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Părintele Său Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfantul Grigorie Palama

Fragment din cartea "OMLII I", EDITURA DOXOLOGIA

Cumpara cartea "OMILII I"

Note:
3 Deut. 32, 33.
4 Is. 29, 9.
5 Is. 58, 3.
6 Is. 58, 5.
7 Ps. 51,1.
8 Ps. 139,1-3.
9 Mt. 6,12.
10 Cf. Lc. 18,1-4.
11 Cf. Filip. 3,13.
12 Ps. 50,18.
13 Mt. 6, 6.
15 Ps. 56,12.
16 Ps. 115, 5.
17 Ps. 21, 24; Ps. 67, 27.
18 Ps. 94, 6.
19 Ps. 107,1.
20 Ps. 62, 7.
21 Mt. 6,16-18.
22 Lc. 16, 25.
23 Mt. 6,18.
24 I Tim. 2, 4.
25 Mt. 6,18.
26 Cf Mt. 6,16.
27 Cf Dan. 3, 25.
28 Cf Dan. 10,1-21.
29 Cf Dan. 6,16 -27.
30 Cf Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, 33-39.
31 Lc. 10,19.
32 Ef. 6,12.
33 I Tes. 5, 8; Ef. 6,16.

 

• Despre post
  Publicat in : Post
• Despre post
  Publicat in : Post