Multi crestini, nedand o prea mare importanta postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. Si totusi, trebuie sa primim postul cu bucurie, nu cu frica si cu parere de rau, caci nu este infricosator pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizatilor, mult poate face postul, mai ales cand este insotit de sora sa buna, care este rugaciunea. De aceea, Hristos a spus: "Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post" (Mat. 17, 21).

Asadar, dat fiind faptul ca postul ii alunga departe pe vrajmasii mantuirii noastre, trebuie sa il iubim, nu sa ne temem de el. Trebuie mai degraba sa ne temem de mancarea multa, mai ales atunci cand este insotita de betie, pentru ca ea ne supune patimilor, in vreme ce postul, dimpotriva, ne scapa de patimi si ne daruieste libertatea duhovniceasca. De ce dovada a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cand stim ca el lupta impotriva diavolului si ne izbaveste de robia pacatului?

Nu numai calugarii cu viata ingereasca sunt insotiti de puterea postului, dar si unii mireni, care zboara pe aripile lui pana la inaltimile cugetarii sfinte.

Va amintesc ca cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie, cu toate ca aveau mare indrazneala la Dumnezeu, prin virtutile lor, posteau adesea, iar postul ii apropia de Dumnezeu.

Chiar si cu mult inainte de ei, la inceputurile creatiei, atunci cand Dumnezeu l-a plasmuit pe om, i-a dat deindata porunca sa posteasca. Daca Adam implinea aceasta porunca, avea sa se mantuiasca. "Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!" (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decat porunca de a posti.

Daca si in paradis era nevoie de post, cu atat mai mult este nevoie in afara sa. Daca inainte ca omul sa fie ranit sufleteste, postul era pentru el medicament, cu atat mai mult este medicament acum, cand sufletul sau este ranit de pacat. Daca inainte sa inceapa razboiul poftelor, era absoluta nevoie de post, cu atat mai multa nevoie este acum, cand suntem in razboi cu diavolul. Daca Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: "pamant esti si in pamant te vei intoarce" (Facerea 3, 19). Pentru ca Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferintele si o viata mai grea decat orice moarte.

Vedeti cum Dumnezeu Se supara atunci cand postul este dispretuit? Si nu puteti sa va inchipuiti cat Se bucura El cand tinem post. Moartea a intrat in om pentru ca a nesocotit postul si este scoasa din el prin post.

Sa nu ne temem sa postim, caci postul ne scoate din multe rele. Mai vad oameni care, inainte si dupa post, se imbuiba cu hrana si cu bautura, pierzand astfel folosul postului. Este ca si cum trupul nostru abia si-ar reveni dintr-o boala si cand ar da sa se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul si l-ar imbolnavi si mai tare. Ceva asemanator se intampla si cu sufletul nostru, atunci cand, inainte si dupa post, nu suntem cumpatati.

Dar si cand postim, nu ajunge sa ne abtinem de la diferite mancaruri, ci trebuie sa postim si sufleteste. Exista primejdia ca, tinand posturile randuite de Biserica, sa nu avem nici un folos. Din ce cauza? Pentru ca ne tinem departe de mancaruri, dar nu ne tinem departe de pacat; nu mancam carne, dar mancam sufletele celor saraci; nu ne imbatam cu vin, dar ne imbatam cu pofte trupesti; petrecem ziua in post, dar ne uitam la lucruri rusinoase. In felul acesta, pierdem folosul postului.

De aceea, postul de mancare trebuie insotit de indepartarea de orice pacat, de rugaciune si de lupta duhovniceasca. Numai astfel vei aduce jertfa bineplacuta Domnului si vei avea mult folos.

Sfantul Ioan Gura de Aur

• Asceza in monahismul ortodox si practicile necrestine
  Publicat in : Editoriale
• Cunoastere si asceza
  Publicat in : Editoriale
• Asceza necredinciosilor
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: