Hristos îi va învia pe toți copiii tuturor văduvelor din toate Nain-urile. Sfântului Andronic îi va învia 2 copii, morți prea devreme! Și câtor mame nenefericite... Hristos înviat: așa trebuie să fie omul! Hristos a înviat ca să ne replămădească în Duhul Sfânt! Un singur lucru ne lipsește pentru a înțelege învierea! Care este acesta? Simplu: o viață curată... Hristoase, Cel ce ai înviat din morți, te rugăm, înviază și sufletele noastre!... Sf. Pavel e ferm: Nu vă descurajați, veți fi înviați! Mironosițele Îl căutau... Efectul: s-au umplut de bucurie... Noi, urmașii lor, simțim nevoia să sărbătorim Paștele în fiecare duminică. Dar bucuria aceasta se naște doar dintr-o credință extrem de puternică. Ulterior, Sfântul Petru o va învia pe Tavita, făcând la Ioppe exact ce l-a văzut pe Hristos făcând în casa lui Iair sau pe ulița către cimitirul din Nain.
Eliberați de mentalitatea de sclavi!
Nu mai slujim vicleanului! Ne angajăm ferm să urmăm doar Iubirii, numită de către noi Dumnezeu! Moartea nu ne mai stăpănește, iată motivul bucuriei noastre. Hristos înviat nu mai moare, e limpede... Duhul suflă peste oase (profeția lui Iezechiel) și morții înviază! Această biruință naște bucurie. Chiar o explozie de bucurie, pentru că:
Războiul s-a terminat!
Mai mult, ai noștri au câștigat!
Deci, cătușele sunt date jos (profeția lui Baruh). Sfânta Liturghie este, așadar, un Cântec al Victoriei! Frenezia acestei victorii: nu putem sta în casă, ieșim, ne întâlnim, ne bucurăm împreună. Dumnezeu i-a trecut pe evrei prin Marea Roșie, iar pe noi ne-a trecut de la moarte la viață. Și de pe pământ la cer. Arhiereul Veșnic este Paștele nostru! Sursa Bucuriei, Hristos, are un motiv de întristare. Intuim care poate fi acest motiv: împietrirea inimii noastre. Acest Hristos, Singurul, deranjează. Pentru că face minuni. Tocmai pentru asta. Prea multe minuni... Fariseii vor să acapareze totul, să nu lase nimic pentru alții, nici imagine, nici audiență, nimic. Totul li se cuvine lor, restul să moară de foame! Nu se lasă eliberați de mentalitatea de iobagi. Hristos nu ne explică suferința, ci umple această suferință de prezența Sa, o face suportabilă și de trecut, ne fixează o speranță sigură. Când Hristos spune pe Cruce Săvârșitu-s-a (Totul s-a sfârșit), abia atunci începe totul!!! De unde știm dacă Hristos ne iubește? Dacă luptăm cu păcatul, să fim extrem de siguri...
Iubirea orfanilor nu are nevoie de efecte 3D!
Este suficientă implicarea sinceră, neinteresată. Toți putem face asta, doar să vrem. Să dorim să îi scăpăm (de singurătate), ca să scăpăm (de iad). Să ne înmulțim iubirea, dăruindu-le-o. Sub chipul FIECĂRUI orfan este Hristos!!! Doar așa devenim discipolii Lui, empatizând cu frații Lui. Intrăm în Familia Lui.
Ne purtăm de parcă am fi orfani, fără un Tată Ceresc!
Fără Dumnezeu nu avem cum să fim deplini. Tânjim după bucurie, dar nu ne putem bucura, deoarece suntem decăzuți și nu dorim harul. Doar prin Hristos suntem reconectați la Viață. Să nu lăsăm să se stingă lumina în noi. Prioritatea este vindecara minții noastre bolnave. Golirea (scobirea sufletului) de patimi doare... Dar altfel nu putem primi darul bucuriei. Prin Hristos, totul ni s-a lămurit. Creștinul este lipsit de ostentație. Calm, evlavios, prevăzător. Însă, de multe ori e mai treaz lupul, cel care stă la pândă, decât turma, care se preface că nu îl vede. E clar, de azi:
Să mângâiem.
Să nu rănim.
Să nu așteptăm aplauze.
Să facem ce nu-i place fratelui, în locul lui.
Orfanii pot refuza Adopția!
O mare dramă pentru ei. Pornesc în căutarea fericirii, din start pe o pistă falsă. Nu au cum să ajungă undeva. Fără Tata, nu vor fi în siguranță. Niciodată. Abia Prezența Lui le va conferi totul. Fără El, ei nu au nimic. Rămân orfani în canale, plini de puroi și de bube. Nu vor să se curețe. Nu doresc să miroasă frumos. Nu știu ce e iubirea. Când Biblia vorbește despre faptul că noi suntem fii adoptivi ai Tatălui, se referă la un obicei din lumea romană: cetățenii Romei aveau mulți copii (cu multe femei), dar numai cei adoptați de către propriul tată deveneau și moștenitori! Cei neadoptați, chiar din femei legitime, fără dubii biologice, nu moșteneau nimic. Fără adoția creștină, rămânem orfani ai iadului. Prin adopție, devenim moștenitori ai Împărăției veșnice. Câtă lipsă de chibzuință din partea celor care refuză Pronia părintească. Tatăl nu ne va goni niciodată, noi să nu plecăm. Pe Cel ce vine la Hristos, Acesta nu îl va scoate afară, ci se va bucura împreună cu toți îngerii. Asta e familia noastră, cu Maria Magdalena, cu apostolii, cu sfinții. Niciodată cu Iuda, Pilat sau Barabas.
Orfani în căutarea fericirii...
Obosiți, mereu în competiție, invidioși, înfricați de ce vor zice alții, indiferenți... Dacă ai suficientă mâncare și ești sănătos, nu înseamnă că ești fericit automat. Atât de mulți bogați suferă de anxietate, deși sunt sănătoși și pradă alimentele. De obicei, oamenii blocați în trafic caută plăceri, nu liniște sufletească... Vrem să înlăturăm nefericirea de zi cu zi, dar cum?! Putem începe prin diminuarea preocupării de propria persoană! Orice patimă este un eșec. Omul devine mai puțin viu. Și nu orice proastă dispoziție înseamnă nefericire. Este agasant să reții multe detalii noi, doar pentru a face bani. De obicei, cine aleargă după bani, lasă baltă vindecarea sufletului. Și să nu credem că ateismul înseamnă doar fără Dumnezeu. Ateismul înseamnă fără dragoste. Pentru că Dumnezeu este dragoste. Când vom vedea o lume fără dragoste, abia atunci vom înțelege ce înseamnă ateismul. Bun, și care e remediul? Altruismul, după modelul sfinților. Singurul leac este dragostea. Orafanii au nevoie de dragoste maternă! Noi suntem cerșetori care imităm și invidiem alți cerșetori, în loc să imităm modelul sfinților! Sfinții sunt singurii care scapă din acest infern. Sunt cei care acceptă să fie adoptați, deci evacuați din gheena arzândă.
Marius MATEI
Marius Matei
-
Invierea fiului vaduvei din Nain
Publicat in : Predici de duminica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.