In lunile si saptamanile dinaintea Sfintelor Pasti avem intotdeauna o trecere de la iarna la primavara, de la frig la cald, de la noptile mari ale intunericului la lumina zilelor mari, de la moarte la Inviere. Intreaga fire este intr-un inceput de viata noua, iar pentru noi oamenii e o trecere de la cele firesti la cele suprafiresti, in lumina glorioasa a Invierii Domnului.
In tot acest timp, in microcosmos si macrocosmos e o framantare si o fierbere in pregatirea unei noi nasteri.
Tuturor, portile gradinii, la o viata noua, stau deschise. Din zorile diminetii, in fiecare zi, sunt revarsari de lumina si de caldura in valuri de energii vazute si nevazute, care cheama pe toti la o viata noua.
Hristos, Domnul Cel rastignit, mort si ingropat, inviaza deschizand pentru omenirea toata eternele porti ale raiului ceresc care a fost dintru inceput. Toate potecile vietii si gradinile sunt in floare. Pretutindenea te intampina marele mister al creatiei si al unei noi creatii, atat pentru pamant cat si pentru trupul si sufletul omenesc.
In biserici, in Casa Dumnezeului Celui viu, in tot timpul Postului Mare se slujesc odata cu Sfintele Liturghii si Vecerniile in care se psalmodiaza creatiile cele vesnice ale lui Dumnezeu, in care Insusi Domnul nostru Iisus Hristos „aduce si se aduce” pentru o permanenta innoire a omenirii. E o contopire tainica, plina de mister, in care toate se topesc impreuna "seara diminetii” ori "dimineata serii”, pe care o incheiem cu o marturisire de divinizare: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc”.
E o traire impreuna a batranei creatii cu cea de-a doua creatie a mantuirii, cand din nou putem spune: "a fost seara si a fost dimineata, ziua intaia...”
Peste veacurile toate si peste marile inserari ale trecutului a aparut "Steaua diminetii”, "Rasaritul Cel de Sus”, care dintru inceput a revarsat lumina in ziua cea dintai a creatiei, iar in ziua a doua a despartit apele, facand sa apara firmamentul cerului, si in ziua a treia a facut sa apara uscatul pe care-l impodobeste cu tot felul de verdeata si cu pomi roditori.
In ziua a patra, a zis Domnul: "Sa fie luminatori pe taria cerului ca sa lumineze pamantul si sa desparta ziua de noapte si sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii... Si a fost seara si a fost dimineata, ziua a patra”.
Aceasta este lumina solara, e o aprindere cu lumini a lampilor terestre, care fragmenteaza timpul pentru noi oamenii, dandu-ne seara odihnei si dimineata infaptuirilor, precum si anotimpurile in care semanam si culegem roadele, si in sfarsit si socoata anilor.
Din lumina cea dintai a creatiei a dat Dumnezeu lumina corpurilor ceresti, flacara luminii celei dintai. Corpurile ceresti nu-s inceputul luminii, ele-s lampadofori, purtatori de lumina primita, cu un anumit scop pe care tot Dumnezeu l-a dat.
Ca exista si alte lumini decat cele ale astrelor, lumini care nu vin de la acesti astri ceresti, nu ar fi sa ne gandim decat la Razele "X", apoi la Radar, care nu-s lumini solare.
La fel avem si luminile electrice si ale gazelor, ori acele scanteieri de lumina care rezulta din frecarea pietrelor, dar ceva mai mult, ce-s radiatiile nucleare? Oare nu-s lumini solare si ale astrelor? O, multe si nenumarate sunt tainele ascunse pastratoare din lumina cea dintai a creatiei!
Dumnezeu este Parintele tuturor luminilor create si necreate din cosmosul tot! Domnul nostru Iisus Hristos a spus: "Eu sunt lumina lumii, cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in intunerec, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8:12).
Iar in vedeniile Apocalipsei se arata ca in Imparatia cea cereasca, "noaptea nu va mai fi si nu mai are trebuinta de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina” (22:5).
Dumnezeu este lumina cea necreata si tot El este Parintele luminii create. El este eterna lumina in intuneric!
Dumnezeu troneaza peste eternitate si El revarsa in Cosmos lumina zilelor, a saptamanilor, a lunilor si a anilor, ca pe niste faramituri ale vesniciei, ca usor sa putem socoti noi oamenii, zi de zi, trecand de la inserarile vietii la diminetile cele pline de lumina, cu indemnuri la infaptuiri care sa ne bucure pe pamant si in ceruri, apropiindu-ne de Parintele luminilor.
In viata cea pamanteasca, noi oamenii ne aflam permanent intr-o trecere de la inserare la dimineata, de la intuneric la lumina, precum Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, ca Om, a trecut de la suferinta mortii la gloria Invierii si apoi a Inaltarii la ceruri.
Si asa, El ne-a deschis o cale noua, avand aceasta trecere pascala, pentru a fi, cu adevarat, „fiii luminii”, "fiii Invierii”, fiii eternei dimineti cu Dumnezeu.
Parintele Vasile Vasilache
(din volumul "Sub acoperamantul vesniciei”, New York, 1995)
-
Rugaciunile de seara
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Rugaciunea la masa de seara
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
In seara de Ajun
Publicat in : Craciun ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.