Postul este unul dintre exemplele prin care Mantuitorul Hristos arata modul in care este dovedita evlavia adevarata: "Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa arate lumii ca postesc. Adevarat va spun, ca si-au luat plata lor; dar tu cand postesti, unge-ti perii capului si fata ta o spala, ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui Tau" (Matei 6, 16-18).
Postul decazuse in formalism si in mijloc de agonisire a slavei desarte, nu era nicicum insotit de pocainta, de sentimente inalte. In acele zile cand posteau - si se laudau ca postesc de doua ori pe saptamana (cf. Luca 18, 12) - fariseii omiteau sa-si ingrijeasca trupul, isi presarau capul cu cenusa in semn de intristare si se imbracau intr-un vesmant croit in forma de sac. Spre a nu cadea in fatarnicie, crestinul trebuie sa aiba un comportament normal. Intelegem din cele spuse de Mantuitorul ca nu postul este condamnat, ci ipocrizia care ii nimicea valoarea.
Adevaratul post este expresia pocaintei, iar cumpatarea poate avea si un caracter permanent - sa nu consumi mai mult decat iti trebuie, sau peste masura. Ca mijloc de desavarsire morala, de sfintire si binecuvantare a vietii crestine, este mult mai important ca infranarea de la mancare si bautura sa fie insotita de postul intern, adica de retinerea de la vorbe, atitudini si fapte ale rautatii. Acesta este adevaratul post; nu de ochii lumii trebuie sa postim, ci in suflet si in viata noastra.
Postul este practicat din vremuri stravechi. In Vechiul Testament, el apare ca postulat al Legii mozaice (Lev. XVI, 29), fiind socotit drept mijloc al curatirii de pacate si arma impotriva ispitelor. Astfel, postul a fost practicat de Moise (Deut.IX, 10), proorocul Daniel ( Daniil X, 2-3), psalmistul David (Ps. XXIV, 12; C VIII, 23), regele Ahav (III Regi XXI, 27-25), proorocul Ilie (III, Regi XIX, 8), proorocita Ana (Lc. II, 36, 37) de niniviteni (loan III. 5-10), de numerosi iudei (I Regi VIX , 6). Profetii insa, cauta sa atraga atentia evreilor asupra necesitatii postului spiritual, indemnand la dreptate sociala, smerenie, pocainta sincera, milostenie (Is.L. VIII, 3; Ier. XIV, 12; Tobie XII, 8).
In Noul Testament, postul este apreciat si practicat de Iisus Hristos, Care inainte de inceputul activitatii Sale publice, a postit patruzeci de zile (Mc. IV, 2; Mc. I, 3) si recomanda ucenicilor Sai postul unit cu rugaciunea (Mt. IV, 1;XVII, 21; Mc. IX, 29). Au postit, de asemenea Sfantul loan Botezatorul (Mc. I, 6), Sfintii Apostoli si ucenicii acestora( Fapte XIII, 3; XIV, 23; II Cor. VI, 5), Sfintii Parinti ai Bisericii, relevand foloasele lui pentru viata umana. In crestinatate, postul este o preocupare de insemnatate, un act de virtute si de cult, de progres in viata spirituala. Postul adevarat transcede preocuparilor de indepartare a anumitor alimente - ar semana cu o reteta medicala – si plecand de la aceaste curatire fizica vrea sa ajunga la indepartarea raului ca vorba, gest, atitudine.
Ciortan Mariean
Ciortan Mariean
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.