Mărturia părintelui Simeon, monah (Mănăstirea Caracalu, Sfântul Munte)
Terapia prin muncă
Un prieten, prin 1982, îmi propuse să mergem la Milesi. Pe atunci îmi terminasem studiile de agronomie şi îmi făceam serviciul militar, în faţa colibei aştepta foarte multă lume care voia să intre la sfânt şi făcea diferite treburi. Sfântul nu voia să-i vadă stând degeaba şi îi supunea unei terapii prin muncă. Când îi venea rândul cuiva, acela lăsa sapa celui ce urma şi intra în colibă, la sfânt.
La un moment dat, sfântul ieşi din colibă, cu mâna la inimă, pentru că, evident, îl durea. Ne-am apropiat de el:
- Părinte, spuneţi-ne un cuvânt...
- Ce să vă spun eu, dragilor! Am o problemă. Inima mea nu trimite sângele la creier şi nu pot să gândesc. Ce să vă spun?
- Ei, uite..., spuneţi-ne ceva.
- Ascultare, să faceţi ascultare în viaţa voastră... Pentru supărări şi probleme sufleteşti să ieşiţi în natură, să munciţi şi o să vă treacă.
S-a apropiat de un tânăr şi i-a spus:
- Adu sapa-ncoace.
O ridică în sus, o lăsă pe spate şi în mare viteză o împlântă întreagă în pământ. A repetat mişcarea de câteva ori şi apoi i-a zis:
- Aşa se sapă, măi! Sunteţi tineri... ce-i asta? Nu sunteţi în stare să daţi cu sapa?
Sfântul voia să muncim, să ne ostenim trupul. Nu voia să ne vadă trândavi şi blegi.
Unul dintre noi, care venea pentru prima dată şi stătea mai într-o parte, auzindu-l pe părintele, gândi întristat: „Ce-i cu acesta? E cu minţile pierdute. îşi bate joc aici de lume...! Ce mi-a trebuit să vin?" Sfântul s-a apropiat de el:
- Hai să-ţi spun ceva...
Aflându-mă lângă, i-am auzit. Sfântul îi descrise satul în detaliu:
- Eşti din satul cutare. Cum urcăm spre sat, aici sunt pini şi o biserică închinată Sfântului Nicolae...
- Da, da..., aţi fost?
- Nu... aşteaptă şi-o să-ţi spun totul.
Când sfântul l-a lăsat şi a plecat, omul era năucit, pentru că îi descoperise şi câteva lucruri personale. Când şi-a revenit, veni la mine:
- Oh, oh, cine e?, ce fel de om e? Iar eu gândisem despre el altceva...
Sfântul ştia ce gândea fiecare dintre cei aflaţi acolo. M-am apropiat de el:
- Părinte, vreţi să vă ajutăm cu ceva?
- O să iei stropitoarea şi o s-o umpli cu apă. Vezi acei chiparoşi mici? Să te duci să-i uzi.
- Da, părinte...
Se uită la mine şi adăugă:
- Dar... o să te duci alergând!
- Sunt tânăr..., nu mă deranjează, fug...
M-am dus, am umplut-o şi m-am pus pe fugă.
Sfântul mă urmărea şi îmi strigă:
- Dar ce faci? Aleargă, aleargă...
Alergam cu toată forţa, dar el continua să-mi strige:
- Haide, nu poţi, măi, s-alergi un pic?
Alergam din toate puterile, şi el tot îmi striga:
- Aleargă, aleargă...!
N-am mai reuşit să ajung la sfânt. Eram la serviciul meteo al armatei şi am plecat la graniţă. După aceea am fost numit într-un post, iar în 1993 am devenit monah în Sfântul Munte.
Flecăreala
Un prieten a mers la sfânt împreună cu tatăl său, luând cu sine alte două persoane. întâi a intrat în chilie tatăl cu fiul şi, după ce au stat de vorbă, sfântul le-a cerut, deşi nu-l înştiinţaseră în privinţa celorlalţi doi:
- Să le spuneţi celor doi, care au venit cu voi şi aşteaptă acum afară, că nu vreau să-i văd. N-o să-i primesc. Să plece imediat.!.
Lor însă le-a fost ruşine şi, cum au ieşit afară, le-au spus:
- Părintele e bolnav şi nu vă poate primi. Să plecăm!
Pe drum, tatăl a întrebat pe unul dintre ei:
- De ce voiaţi să-l vedeţi? Ce aveaţi să-l întrebaţi?
- De vreme ce are harisma, va fi ştiind în ce loc sunt ascunse lire (comori)...
Din nefericire, cei doi nu credeau în Dumnezeu, ci inima lor era alipită de bani, de mamona.
Istorisirea unui ucenic
In urmă cu destui ani un ucenic de-al sfântului mi-a povestit în repetate rânduri următoarele lucruri:
„Cu puţine luni înainte de adormirea sa, stăteam în chilie şi vorbea. Dintr-odată îşi dădu capul pe spate şi se încruntă:
- Ooo...!
- Ce s-a întâmplat, părinte? Ce s-a petrecut...?
- L-au păpat...!
- Pe cine l-au păpat?
- Pe Patriarhul Ecumenic..., l-au păpat americanii! Vor să pună pe cineva de-al lor.
Sfântul a văzut chiar în clipa în care s-a petrecut. Adormirea lui a fost anunţată oficial ulterior."
Acelaşi călugăr mi-a mărturisit şi următoarele:
„In ultima seară s-a ridicat din pat şi a început să umble. M-a strigat pe mine şi pe încă un alt frate ca să-l sprijinim şi ne-a spus: «Păşesc spre moarte..., dar dacă aţi vedea în clipa asta ce se petrece aici de jur-împrejur! Invălmăşeală, învălmăşeală de demoni... Dacă i-aţi vedea pe demoni, aţi muri de frică!» Părintelui nu-i era teamă deloc de ei. A adormit rugându-se, şi de îndată în toată chilia s-a revărsat o seninătate de nedescris, o bucurie şi desfătare pe care n-o să le uităm niciodată!"
Demonii îl urau ca pe nimeni altcineva, fiindcă în toţi aceşti ani răpise - în sens propriu - din gura lor, în ultima clipă, mii de suflete. în timp ce demonii cei urători de oameni lucrau (şi lucrează) din greu aruncarea lumii în iad, sfântul cel îndurat le nimicea şi dejuca cursele şi planurile cele viclene.
Istorisirea unui monah
Un monah aghiorit pe care-l cunosc foarte bine mi-a povestit:
„Pentru că sfântul era duhovnicul meu, într-o zi l-am întrebat dacă aş putea deveni monah, dar el nu mi-a răspuns. Mai târziu i-am repetat întrebarea de încă două ori, dar din nou nu mi-a dat nici un răspuns, iar eu am plecat îngândurat: «N-o să-l mai întreb. O să plec..., o să mă duc în Sfântul Munte.» Am trecut pe la el pentru ultima dată:
- Părinte, binecuvântaţi... M-am hotărât să mă călugăresc!
- Aaa..., frumos! Acolo, la Mănăstirea Filoteu, unde te duci. e bine.
Nu hotărâsem unde să mă duc, dar în cele din urmă am ales Mănăstirea Filoteu. Fireşte, sfântul ştia că aveam să ajung monah, dar decizia trebuia s-o iau eu singur.
Am avut un văr primar de-a dreptul ateu pe care l-am dus la sfânt. S-a schimbat pe loc atât de mult duhovniceşte, încât s-a spovedit şi şi-a schimbat şi modul de viaţă. A plecat în Africa de Sud şi într-o zi sfântul l-a sunat (fără să-i fi spus cineva numărul sau zona):
- Sunt Porfirie. Te văd cum stai pe verandă şi priveşti în largul oceanului. Ce frumos e acolo...!
- Părinte, soţia mea are cancer...
Sfântul nu răspunse. Neîndoielnic, fiindcă ştia şi se întristase îi telefonase. După puţină vreme îl sună foarte întristat:
- Părinte, soţia mea a murit.
Sfântul începu să cânte:
- „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând..."
Fiul
La origine sunt din Agrinio, şi o cunoştinţă de-a mea, profesoară, avea cancer; pentru că nu se putea deplasa, soţul ei (profesor şi el) îi telefonă sfântului la Milesi: „O văd, o văd..., dar îl văd şi pe fiul tău Panait, cu o problemă foarte mare la intestine...! M-ai auzit?" După ce au încheiat convorbirea, tatăl s-a gândit: „Ei bine, acum ce are fiul meu? E foarte bine. Ce mă fac cu soţia? N-a priceput ce i-am spus..."
Câteva ore mai târziu l-au sunat de la şcoală îngroziţi: „Vino repede să-ţi iei copilul, a căzut şi se zvârcoleşte de durere!" Intr-adevăr, băiatul avea o problemă la intestine şi a scăpat ca prin minune. Cât despre soţie, cu toate că erau pesimişti, la rugăciunea sfântului s-a vindecat şi astăzi e foarte sănătoasă.
Fac bine?
Un duhovnic foarte cunoscut, când fiii săi duhovniceşti i-au cerut binecuvântarea ca să-l vadă pe sfânt, le-a spus: „Luaţi aminte...! Există rătăcire, există diavol... Nu ascultaţi ce se zice." La un moment dat primi telefon de la un necunoscut: „Sunt părintele Porfirie. Lumea vine aici şi eu le vorbesc despre lucruri care îi privesc. Ii cuprinde entuziasmul şi, când mă întreabă, le grăiesc despre Hristos! Ce spui? Fac bine?" Duhovnicul amuţi.
Mai târziu s-au întâlnit, şi sfântul i-a spus: „Părinte, nu citi cărţi de psihologie..., te zăpăcesc. Bolile psihice sunt demoni!" Acela credea că prin asemenea cărţi ar putea ajuta mai bine pe oameni. E nevoie de multă luminare şi sfinţenie ca să putem deosebi înrâurirea demonică de tulburarea psihică.
Astăzi, când îmi amintesc de sfânt, în urechile mele răsună cuvintele sale: „Aleargă..., aleargă, măi!" Oare de ce mi-a cerut să alerg şi a stăruit atâta? Poate că prin harisma sa şi-a dat seama că 30 de ani mai târziu aveam să cad la pat paralizat cu totul! Acum nu pot nici măcar să păşesc... A fost ca şi cum mi-a spus: „Aleargă, măi, acum cât poţi...!"
Omul acesta a avut înţelepciune dumnezeiască şi toate răspunsurile şi sfaturile sale erau trimise de la Dumnezeu. Grecia a primit un mare dar de la Dumnezeu, un adevărat sfânt, dar nu s-a folosit de el după cuviinţă. Grecii n-au înţeles ce sfânt însemnat a fost Porfirie!
SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALYVITUL
Fragment din cartea "VĂ IUBESC ŞI MĂ ROG PENTRU TOŢI", Editura Sophia
Cumpara cartea "VĂ IUBESC ŞI MĂ ROG PENTRU TOŢI"
-
Parintele Porfirie Bairaktaris din Grecia
Publicat in : Parinti -
Parintele Porfirie Bairaktaris
Publicat in : Parinti -
Rolul iubirii in educarea copiilor, dupa Parintele Porfirie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Date biografice despre parintele Porfirie
Publicat in : Religie -
Intalnirea cu Parintele Porfirie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.