Liturghia cosmică...

Îmi îmbătrânește tinerețea, dar nu și visul, dar nu și emoția, dar nu și sufletul...

Din amvonul ceresc aud Glasul Tatălui, Cuvântul dătător de viață, predica Duhului Sfânt...

Înnoise-vor ca ale vulturului tinerețile tale...

Cu voce de tunet din înaltul prestol al văzduhului, dincolo de catapeteasma norilor străfulgeră îndemn:

Cu pace Domnului să ne rugăm!

În strănile codrului, păsările țin isonul liturghiei ce o săvârșește Creatorul în fiecare dimineață...

Natura care a murit în iarnă, a înviat în primăvară, aducând prinosul biruinței vieții asupra morții...

A înviat pădurea, a înviat făptura odată cu El și ne grăiește...

Florile tămâiază naosul grădinii din curte până în pridvorul simțurilor...

Veșmintele verzi ale Arhiereului, de la care toate au luat binecuvântare, sunt cusute cu fir de iarbă...

Palma Maicii Domnului înflorită la intrare... arată Calea spre Protos și îngână cu dulceață:

De Acesta să ascultați!

Sub absidele copacilor stau florile în peisaj ca niște icoane...

Ascultă parfumată iasomia, iar bujorii stau sfioși înroșind obrajii tufelor...

Într- o parte, cu ochii deschiși privesc irișii din fereastra unui luminiș...

Chica-Voinicului așteaptă delicat la rând cu lujerii să fie coafată de adierea de vânt...

Toate sunt pictate cu frumusețe, dulceață și culori pe pânza privirilor...

Se aude în taină glasul sacerdotal al copacilor:

Înțelepciune drepți să ascultăm Sf.Evanghelie

Soarele răsare regește dintre nori și luminează făptura credincioasă...

Ale Tale dintru ale Tale...

Omul se închină, mulțumește și se împărtășește euharistic din Darul florilor, al miresmelor, al melosului creatural...

În strana bucuriei, cântă duios primăvara:

Slăvit să fie Domnul!

M-am împrietenit cu toamna...

Îi port trena cortegiului funest...

Cu intropatie lugubră îi simt durerile morții...

O petrec cu algezie spre mormânt...

Jelește melancolic făptura muribundă...

Vântul ne străbate cu suspine reci...

Copacii plâng cu frunze după răposata primăvară...

Demult s-a făcut și parastasul verii...

Am îngropat florile...

Soarele este în doliu...

Iarba s-a înhumat...

Păsările și gâzele au adormit...

Norii își varsă lacrimile...

Natura și-a înmormântat prietenii...

 

Stau pe o creangă...

Și privesc cum stropii de ploaie s-au transformat în lăcrămioare...

Cum Natura și-a schimbat așternuturile...

Albul în verde ...fulgul de nea în fir de iarbă...

S-a trezit făptura și adorm eu...

Într-o seară străbătută de un curcubeu de culoare verde închis și deschis...

M-am piticit sub frunze de flori...

Și vorbesc cu greierii: Unde ați fost până acum?

Și voi păsărele: Unde v-ați ascuns?

Mi-au răspuns în cor: Și noi credem în Înviere!

Când Soarele de primăvară iese din mormântul iernii la porunca Stăpânului, noi strigăm în felul nostru: Adevărat a Înviat, Cel care ne-a făcut!

Și noi vestim lumii, moartea și Învierea, cu fiecare apus, cu fiecare răsărit, noapte și zi, în fiecare iarnă și primăvară....

Păsările sunt îngerii de la mormânt...

Florile sunt mironosițele...

Copacii înfloriți, ucenicii...

Adierea de vânt este Domnul care trece prin ferestre, prin ușile încuiate și prin codrii...

Veniți să Mă pipăiți...Eu sunt Viața și Învierea!

 

Topitură

M-au înghețat durerile vechi, m-au topit amintirile...

Mă plimb prin zăpada întâmplărilor și fac oameni de zăpadă, care totuși să zâmbească...

Simțirile reci din iarna sufletelor de gheață le-am topit în soba inimii...

Privesc pe o fereastră afară Natura umană și vegetală adormită, moartă în vegetativ...

Aștept să înmugurească omenia, pe crengile uscate ale arborilor genealogici ai fiecăruia...

Să devină fiecare un pom al vieții, primăvăratec, înflorit, înverzit, înrodit...

Se topește neaua de pe cărările dintre inimi, de pe ulița sufletelor...

Soarele dreptății luminează cald întunericul rece...

Se dezgheață Făptura și făpturile, frigul nu se mai înfăptuiește ...

E doar un anotimp, o stare , o succesiune și o alternanță...

Pentru că fiecare își alege vremea, anotimpul după inimă...

Iernatică, rece, înviforată, îmbeznată ori caldă, primăvăratecă, senină, însorită...

Pr. Alin-Cristian Preotu

• Cand primim sufletul?
  Publicat in : Editoriale
• Epistola lui Dumnezeu catre sufletul aflat in necazuri
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Sufletul
  Publicat in : Editoriale
• Cand sufletul este ranit
  Publicat in : Religie