Parintele Paisie Olaru de la Sihla, unul dintre cei mai renumiti duhovnici ai Bisericii Ortdoxe, afirma ca nu conteaza cat de mult daruim, ci cata iubire punem in daruire, indemnandu-ne sa oferim chiar si un zambet, pentru ca si acesta este un gest de dragoste si un dar.

De la inceputuri si pana in zilele noastre, au existat oameni bogati si oameni saraci, buni si rai, intelepti si neinstruiti, generosi si zgarciti.

Regimurile totalitare ale secolului trecut au incercat sa indeparteze fiinta umana de ideea spirituala si sa o apropie tot mai mult de lumea materiala: omul cunostea un singur drum - uzina, carciuma, dormitor - fiind un robot, dar cu nevoi umane. Fara instruire, fara cultura, fara comunicare, fara informatie.

In ultimele decenii, megatehnologizarea tuturor domeniilor vietii a dus, pe de o parte, la superproductie si, deci, la abundenta produselor, iar, pe de alta parte, la consumul exagerat al acestora de catre oameni, omul devenind superconsumator de orice, fara limite. In plus, a incurcat atat de mult programele si itele politicienilor si economistilor de talie mondiala, incat acestia au devenit neputinciosi in fata tavalugului lumii afacerilor - piata.

Iata, de pilda, criza economica mondiala a produs si produce inca “dureri de cap” nu numai Europei, ci intregii lumi. In alta ordine de idei, Alba-ca-Zapada gandirii occidentale - globalizarea - ne "ajuta" sa cream o lume in care frontierele nationale, distantele geografice si limitarile fizice sa devina din ce in ce mai irelevante. Tot ea ne face sa intelegem importanta comunicarii, care a devenit sinonima cu nevoia de aer, apa sau hrana.

Cu toate acestea, oamenii devin tot mai reci si indiferenti la problemele semenilor, fiinta umana se indeparteaza tot mai mult de menirea ei pe aceasta lume, de ceea ce trebuie sa fie: iubire. Omul a uitat ca este facut din iubire pentru iubire: nu se mai iubeste nici pe el insusi si nici pe aproapele sau. Omul nu stie, nu vrea si nici nu are timp sa se mai bucure de lucrurile simple. Fiinta umana neglijeaza un lucru important, si anume faptul ca la baza actiunilor noastre sta fie semnul iubirii, fie lipsa acesteia.

Apoi, omul si-a pierdut echilibrul vietii: bucuria de a darui si a primi. Mai mult, inima lui s-a impietrit de atata rautate si ura. De altfel, cum poate un astfel de om sa iti faca un dar cu toata dragostea lui, daca iubirea lui e de "piatra"? Trist, dar adevarat.

Or, a darui este in firea intregului univers, iar a accepta darul este a doua natura a acestuia. Altfel spus, intentia care se ascunde in spatele daruirii si primirii are o importanta vitala. Din punct de vedere crestinesc, exista un paradox, in acest sens, adica cu cat daruiesti mai mult, rezerva ta se mareste, iar daca nu dai deloc risti ca, foarte curand, sa nu iti mai ramana nimic.

In concluzie, nu intotdeauna oamenii cei mai bogati sunt si generosi. Se poate intelege ca omul va trece peste ignoranta detaliilor tehnice si se va dedica menirii adevarate, aceea de a nu iubi lumea intreaga, ci pe cel de langa el. Sa darium, iubind si sa iubim, daruind! Numai asa vom putea sti tot binele pe care-l face un zambet.

Asadar, generozitatea sau milostenia, fructul vazut si atat de hranitor al dragostei crestine, atunci cand este facuta dezinteresat, nu are odihna, nu cauta loc sau persoane anume pentru a se manifesta, ci ea se indreapta, in cele din urma, catre Dumnezeu.

Acum, in pragul sarbatorilor religioase de iarna, sa ne straduim sa fim mai buni, mai iertatori, mai generosi. Amin.

Stefan Popa

.

• Darul iertarii pacatelor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Darul de a profeti
  Publicat in : Religie
• Darul pomenirii mortii
  Publicat in : Editoriale