Am promis că voi reveni asupra acestei teme importante din viața omului. Mai știu oamenii să se bucure? Dacă ai o bucurie personală, astăzi, din păcate, nu ai cu cine să o împărtășești pentru că riști să stârnești invidie și dușmănie, așa că mai bine te bucuri de unul singur, eventual cu familia. Tu și cu Dumnezeu. Deoarece constatăm că nu numai omul, dar și vremurile sub care trăim sunt într-o continuă rătăcire.
Care este bucuria lumească? Întâlnirea cu prietenii în jurul unei mese bogate în tot felul de bunătăți, discuții interminabile fără niciun rost, râsete pe seama unora sau a altora, bârfa despre tot și despre toate, însoțite bineînțeles de câteva pahare de vin. Bucuria va ține exact atâta timp cât ține și petrecerea, pentru că după aceea încep aprecierile despre unul, despre altul, judecarea persoanelor care au fost la petrecere.
Dacă gândul nostru este permanent la lucrurile lumești și starea noastră va reflecta acele lucruri și toate vor fi trecătoare.
Care este bucuria duhovnicească? Întâlnirea cu Hristos, întâlnirea cu rugăciunea, întâlnirea cu răstignirea și învierea Domnului Iisus, întâlnirea cu Maica Domnului și cu sfinții în stihurile unui acatist sau paraclis, întâlnirea cu Dumnezeu în Sfânta Liturghie, întâlnirea cu regele David în versurile Psaltirii, întâlnirea cu Dumnezeu în versetele Sfintei Scripturi etc.
Dacă bucuria noastră este îndreptată spre lucrurile duhovnicești înalte folositoare sufletului pentru mântuire, atunci bucuria aceasta duhovnicească rămâne tainică înlăuntrul nostru și mergem cu ea în veșnicie. Aceasta este bucuria adevărată, care rămâne veșnică. Cum obțin bucuria? Fă bucurie aproapelui tău și vei fi binecuvântat de Dumnezeu cu bucurie.
Cea mai înaltă trăire duhovnicească este acea stare de lumină, pace, de liniște și bucurie duhovnicească, în care o energie divină, o persoană anume, un loc, un moment din viață, îți pătrunde la inimă și se lipește cu tărie de sufletul tău, chiar și-n veșnicie. Aceasta este bucuria și dragostea dumnezeiască.
Așadar, să ne alipim întreaga noastră viață de Domnul Iisus Hristos, iar gândul nostru să fie permanent îndreptat spre lucrurile înalte și mântuitoare ale sufletului. Pentru că nu-i așa, care este scopul ființei umane pe acest pământ? Mântuirea sufletului. Atât și nimic mai mult.
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.