In copilărie adoram să primim cadouri. Ghiceam ce ni se vad? rui, aşteptam cu nerăbdare clipa visată şi. uneori încercam o amară dezamăgire.

Ba bine că nu. Aştepţi o păpuşă de cauciuc cu ochii care se închid, dar primeşti o flanea împletită sau un set de cusut.

- Ce-ţi trebuie ţie încă o păpuşă? se nedumerea mama, văzând sprâncenele încruntate. Şi adăuga supărată: Cât de moftulroasă eşti! Nu-ţi poate intra omul în voie!

Crescând şi devenind mame, noi înşine repetăm aceleaşi cuvinte şi, la fel, suntem supărate când cadoul nostru nu este plăcut.

Cum să evităm conflictul?

Foarte simplu. Trebuie doar să clarificăm din timp ce ar vrea copilul să primească la sărbătoare. Este adevărat, nu va mai fi tocmai o surpriză, dar fiţi de acord că este mai bine aşa decât cu dispoziţia stricată.

Nu trebuie să uitaţi că dumneavoastră şi copilul aveţi reprelzentări diferite despre valoarea cadoului. Nu de puţine ori părinţii aleg daruri după raţionamentul lor, şi nu pentru că micuţul ar cere un lucru peste măsură de scump (aceasta ar fi justificat), ci pentru că visurile copilăreşti li se par adulţilor o prostie. („încă o păpuşă., o altă maşină!") O astfel de atitudine atentează brutal la libertatea copilului, doar visele sunt ceva profund personal, ceva nepreţuit, şi când copilul le împărtăşeşte adulţilor trebuie să ne raportăm la ele cu respect. Chiar dacă vi se pare că este mai bine să cheltuiţi banii pe altceva. Altfel veţi pierde încrederea fiului sau a fiicei, iar lor dorinţa neîmplinită le poate rămâne în suflet, devenind simbol al faptului că în familie nu sunt înţeleşi şi nu se ţine seama de dorinţele lor. Nu înseamnă că trebuie să îndeplinim orice cerinţă, chiar şi pe cea mai absurdă, a copilului nostru. Dar dacă veţi observa că în discuţii copilul revine permanent la una şi aceeaşi dorinţă, nu vă eschivaţi de la ea.

Pe de altă parte, şi pe părinţi poţi să-i înţelegi. Ei doresc ca dalrul lor să se întipărească, să aducă folos, să servească dezvoltării copilului. Aceasta este foarte important mai ales când e vorba de cadouri mari, pe care de obicei le facem cu diferite ocazii solemlne, întâi de toate la ziua de naştere.

De aceea, lămurind dorinţele copilului, încercaţi cu blândeţe să le îndreptaţi în direcţia mai productivă din punctul dumnealvoastră de vedere. Să zicem că fiul visează cu încăpăţânare la ma-şinuţe, deşi camera lui se deosebeşte cu puţin de vitrina magalzinului „Lumea copiilor". Indepliniţi-i dorinţa, dar dezvoltaţi-o creativ: cumpăraţi-i un set în care pe lângă maşinuţe vor intra şi alte accesorii, de exemplu o benzinărie şi oameni mici cu care pe urmă veţi iniţia un joc captivant, implicându-l în el şi pe fiul vostru. Dar puteţi cumpăra un Lego şi să construiţi din el un automobil. Acum în vânzare există chiar şi jocuri Lego în care sunt adăugate motoraşe şi telecomandă de conducere de la distanţă.

Dar dacă copilului nu-i intri în voie niciodată?

Dacă primeşte un cadou pe care v-a rugat să i-l faceţi şi totuşi copilul nu este bucuros ? Oricât ar fi de paradoxal, acest lucru mărturiseşte despre făptul că lui. nu-i ajunge atenţia adulţilor. Şi el încearcă s-o atragă prin capriciile şi ostentativitatea lui. Aşa că aici nu este vorba de cadou, ci de relaţiile reciproce din familie. Alegând cadoul, ţineţi seama de vârsta şi de caracterul copilului.

La vârsta de 0-2 ani
La această vârstă, făcându-i copilului un cadou, dumneavoastră vă satisfaceţi în fond mândria părintească. Ecoul unui astfel de gest este relativ şi chiar cea mai frumoasă jucărie nu-l va intelresa pe copil pentru mult timp. El este la vârsta însuşirii active a lumii, întâi de toate a propriei case. O cratiţă obişnuită se dovedeşte adesea mai atrăgătoare pentru copil decât orice alte jucării. Mai ales dacă în ea sunt linguri şi poţi bate cu ele în voie.

Aceasta înseamnă că un cadou memorabil are sens să-l facem când copilul va creşte. Când s-a născut primul nostru copil, am cumpărat o sticlă scumpă de coniac francez, pe care am păstrat-o neatinsă până când a împlinit 18 ani. Şi atunci am deschis-o solemn la masa festivă. Din câte ştiu, o astfel de tradiţie există nu doar în familia noastră.

Fetei i se poate cumpăra o podoabă oarecare, nu obligatorii una scumpă. Când podoaba (sau un alt lucru) îi va fi înmânată copilului mare, ea va fi deja o relicvă de familie şi aceasta îi va confer o deosebită valoare, care nu se exprimă în echivalentul bănesc.

Dar ca să-l bucurăm pe copil neaşteptând majoratul lui, cumpăraţi-i o jucărie care se mişcă. De exemplu, o jucărie care se plimbă în chip de raţă, care va măcăi şi va lansa baloane de săpun. Sau o corabie pentru jocul în cadă. Fiicei cunoscuţilor mei îi plăcea să facă baie, când i-a fost dăruită o corabie de plastic alb-albastră cu secretul: dacă tragi de ancoră, din ţeava corăbiei iese un jet de apă, crabul care s-a aşezat la cârmă începe să dea din cleşti, iar ursuleţul care stă pe puntea superioară sare în apă.

La vârsta de 3-4 ani
Copilul manifestă deja interes pentru jucării, dar deseori le strică, mânat de dorinţa de a vedea „ce este înăuntru". De aceea dăruindu-i maşini de plastic cu uşi care se deschid, cu betonieră care se învârte sau cu macara, părinţii riscă să vadă peste câteva minute maşina scumpă făcută bucăţi.

Pentru băieţi este mai bine să alegeţi un autocamion cu mai puţine piese care se detaşează sau se rup. De ce un autocamion? Din cauza funcţionalităţii lui. In el poţi încărca diverse obiecte, iar acesta este începutul unui joc pe roluri, atât de necesar penltru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Copiilor liniştiţi le va plăcea un joc de construcţie cu piese din plastic. Trebuie doar ca piesele să fie mari şi construcţia nu foarte complexă. Există seturi pentru băieţi şi seturi pentru fete. Ele se deosebesc unul de altul atât prin conţinut, cât şi prin galma de culori.

Multe fete la vârsta de 3-4 ani nu se interesează de păpuşi. Cu atât mai mult dacă în familie există fratele mai mare, cu care ele se compară. Jucăriile moi le sunt de obicei pe plac. De altfel, simpaticii de pluş le sunt pe plac şi multor băieţi, îndeosebi celor liniştiţi şi timizi. După cercetările mele, cele mai populare jucării la această vârstă sunt cele de dimensiuni medii în care există o naivitate şi drăgălăşenie mişcătoare. O astfel de jucărie îndeplilneşte deseori o funcţie dublă. Pe de o parte, acesta este „un fiu mic", pe care este atât de plăcut să-l legeni şi să-l adormi, iar, pe de altă parte, este o apărare şi mângâiere în clipele triste. Copiii, pe care înainte de somn îi tulbură temerile, se simt mai liniştiţi dacă pot adormi îmbrăţişaţi cu jucăria de pluş preferată.

In ce priveşte copiii gălăgioşi, activi, pentru ei este mai bine să alegeţi o jucărie care contribuie la mişcare. De exemplu, o minge veselă, care scoate sunete amuzante. Sau (dacă vă permit resursele şi locuinţa) un colţ sportiv. Iar un bazin care se umflă, o tricicletă sau o maşină cu care te poţi plimba prin apartament sunt nişte cadouri minunate pentru fiecare, chiar şi pentru cel mai liniştit copil!

La vârsta de 5-7ani
Copiii cresc, interesele lor devin mult mai diversificate. Străduiţi-vă să alegeţi cadoul în aşa fel, încât acesta să contribuie la dezvoltarea înclinaţiilor naturale ale copilului. Pentru iubitorii de construcţii există o mare ofertă de jocuri. Trebuie numai să înţelelgeţi că asamblarea unor construcţii mari, de tipul castelelor sau al corăbiei piraţilor, va putea fi realizată doar cu ajutorul unui adult. De altfel, acesta este un prilej minunat ca tatăl să se joace puţin cu copilul. Pentru iubitorii de arte frumoase acum este momentul să-şi încerce diferite tehnici de desen, să lucreze cu cele mai diferilte materiale. Pentru copiii curioşi sunt frumos alcătuite enciclopeldiile pentru copii şi jocurile de cultură generală. Apropo, astfel de jocuri („Abecedarul", „Numărătoarea veselă" etc.) ajută să-l pregălteşti pe copil de şcoală. Copiii care luptă vor fi impresionaţi de seltul de arme al lui Robin Hood sau de armura cavalerească.

Fetelor începe să le placă să se joace de-a mama şi fiica şi penltru majoritatea dintre ele este potrivită o păpuşă.

Ei şi, desigur, o variantă fără greş o reprezintă desenele animate. La vârsta preşcolară şi şcolară mică ocupaţia preferată a tuturor copiilor este să se uite la desene animate.

In ce priveşte îmbrăcămintea şi încălţămintea, pentru majoritatea covârşitoare a copiilor de vârstă preşcolară acestea nu prezintă o mare valoare, precum jucăriile. De aceea nu vă revoltaţi dacă, dăruind fiicei şi mai ales fiului un pulover sau nişte adidaşi eleganţi, veţi auzi o exclamaţie dezamăgită: „Oare acesta este cadou?"

La vârsta de 7-9 ani
Principiul alegerii cadourilor este acelaşi: accentul pe înclilnaţiile şi interesele copilului. Perspectiva se lărgeşte şi mai mult.

Acum copiii citesc, desigur, mai puţin decât citeau odinioalră, dar pentru iubitorii de carte interesul nu s-a schimbat şi penltru ei cel mai bun cadou este o carte.

Dacă copilul este înclinat spre teatralizare, cumpăraţi-i câteva păpuşi de mână sau un set întreg pentru un teatru de păpuşi, îl puteţi bucura şi cu un costum de carnaval, îndeosebi dacă ziua lui de naştere este în preajma Anului Nou. Un astfel de costum va produce furori şi va adăuga copilului popularitate printre cei de o vârstă cu el.

Un cadou frumos pentru un băiat care iubeşte jocurile pe rol este un mare castel cu cavaleri transportabil, cu catapultă şi cu multe alte feluri de arme medievale.

Fetele la vârsta de 7-9 ani au de obicei multe păpuşi şi acum pe ordinea de zi sunt diferite accesorii. Mobila pentru păpuşi, îmbrălcămintea, vesela, maşina, căruciorul, toate acestea vor fi primite cu entuziasm. Au apărut şi jucării mari de plastic, destinate penltru jocurile pe rol: la frizerie, la grădiniţă, la magazin. Ele permit să creaţi atmosfera unui joc sau altul, deşi, desigur, nu sunt ieftine. Pe fete le vor interesa şi seturile pentru cusut sau broderie.

La vârsta de 10-12 ani
La această vârstă copiii încep să preţuiască suvenirurile. Aceasta înseamnă că în faţa adulţilor se deschide un spectru larg pentru alegerea cadourilor.

Băieţii ajung la abilitatea de a realiza modele asamblabile în diferite tehnici, de exemplu navomodele, care şi plutesc frumos. Un asemenea obiect poate fi luat la casa de vacanţă sau la mare şi să te joci cu el în apă. Copiii perseverenţi, indiferent de gen, asamblează cu plăcere puzzle-uri tridimensionale: copii miniatulrale ale Bisericii Vasilii Blajenâi, ale Turnului Eiffel sau ale Catedralei Notre Dame. O astfel de copie va înfrumuseţa orice camelră şi va rămâne în memoria copilului poate pentru toată viaţa.

Fireşte, un cadou frumos rămân cărţile.

Dacă copilul iubeşte sportul sau expediţiile, părinţilor nu le este greu să aleagă un cadou util.

Intr-un timp copiii parcă îşi pierduseră interesul pentru jolcurile de masă, dar acum el a renăscut. Cu atât mai mult, cu cât în vânzare au apărut o mulţime de jocuri noi, cu reguli destul de complexe şi diversificate. Dar nu merită să te pasionezi de joculrile comerciale de tipul Monopoly, care generează în copii dulhul agonisirii.

Ei şi, desigur, la vârsta preadolescentă şi mai ales la cea a adollescenţei pe primul plan iese aspectul exterior. Aceasta înseamnă că apare o atenţie crescută faţă de îmbrăcăminte, mai ales la felte. Băieţii de vârsta aceasta sunt de obicei indiferenţi faţă de aslpectul lor exterior; pentru ei cel mai important este ca îmbrăcălmintea să fie comodă, să nu strângă nicăieri. Şi să nu necesite s-o păstreze prea mult, fiindcă atunci nici fotbal nu poţi juca, nici cu prietenii nu te poţi zbengui. Aproximativ de la vârsta de 12 ani fetele devin extrem de pricepute în îmbrăcăminte şi părinţii cad adesea în încurcătură: cumpără o haină care li se pare frumoasă, iar fiica refuză s-o poarte, spunând: „Vor râde de mine în clasă." în asemenea situaţii mai bine să nu provocaţi conflict, ci să aslcultaţi dorinţele fiicei: căci, într-adevăr, este foarte dificil să te simţi o cioară albă printre cei de o vârstă cu tine. Mergeţi împrelună cu fiica la magazin, lăsaţi-o să-şi aleagă un lucru după gustul ei. Deşi, se înţelege, trebuie s-o reţineţi de la extreme şi să vă strălduiţi ca îmbrăcămintea să-i vină bine.

Părinţilor îmbisericiţi le este mai uşor în acest sens, din molment ce în mediul ortodox şi copiii, după exemplul adulţilor, se îmbracă mult mai tradiţional. Dacă însă copilul dintr-o familie credincioasă învaţă la o şcoală laică, unde în fiecare zi colegii se îmbracă elegant, apar mereu în haine noi şi, mai mult, „cu aspectul inteligent al ştiutorului", discută din care magazin de modă au fost cumpărate, este greu să te opui acestui fapt şi în familie pot apărea conflicte.

Tatiana L. Sisova

Articol preluat din cartea "Probleme si dificultati in educarea copiilor", Editura Sophia

Cumpara cartea "Probleme si dificultati in educarea copiilor"

.

• Decembrie - Luna a darurilor
  Publicat in : Editoriale
• Pentru primirea darului
  Publicat in : Credinta