Criza de timp, de o parte, si realitatea complexa si nu de putine ori confuza in care traim, de cealalta parte, ingreuneaza procesul decizional al omului in rezolvarea problemelor sale. Acest lucru demonstreaza faptul ca fiecare om are nevoie nu doar de unul, ci de mai multi consilieri. Asa se face ca, pe langa consilierii traditionali (guvernamentali, prezidentiali, juridici, fiscali etc.), au aparut si o serie de asa-zisi sfatuitori pe diverse domenii – religie, familie, scoala, medicina, psihologie, turism, marketing si altele. Cat de importanti si de necesari sunt acesti sfatuitori in actul decizional ramane ca timpul sa demonstreze.
In continuare se va face pledoarie pentru o "meserie" care a intrat, nu de mult timp, in nomenclatorul profesiunii militare – consilierul pe probleme spirituale al comandantului sau capelanul. Pentru a indeplini aceasta functie trebuie, pe langa pregatirea de specialitate, si o anumita "vocatie", care presupune o anumita inzestrare speciala – har, intuitie, blandete, bunatate si… credinta puternica.
Omul - fiinta spirituala
Omul are o existenta multidimensionala, el raportandu-se la realitate nu numai prin rationalitate sau intentionalitate, ci si prin sentimente si traire interioara. Existenta umana se umple de sens numai intr-un sistem de referinta supradimensionat, prin implicarea unui "altceva". Sufletul omului devine cu adevarat liber, chiar si in mediul militar, atunci cand el se deschide in fata semenilor sai, dar mai ales in fata lui Dumnezeu. Exprimarea liber consimtita a atasamentului fata de valorile spirituale, a credintei in Dumnezeu, este un act important pentru intarirea si mentinerea unitatii si coeziunii in mediul militar.
Managementul militar, in complexitatea sa, impune o atenta cunoastere de catre comandantii de la toate nivelurile ierarhice a omului si in mod special a sufletului acestuia, ca factor esential, in instruirea, educarea si evaluarea subordonatilor. Necunoasterea sufletului omenesc este o pierdere pentru comandant, caci azi, raspunderea prompta la comenzi, indeplinirea intocmai si la timp a misiunilor primite este strans legata de gradul de intelegere dar si de libertatea cu care subordonatul accepta sa fie condus.
Aparentul paradox de a te lasa condus si in acelasi timp a te afla in stare de libertate ascunde de fapt o taina. Aceea a intelegerii mecanismelor de functionare ale societatii si ale lumii in general. Deoarece, consilierea spirituala presupune ascultare cu rabdare si atentie, acceptare, consolare, indrumare, dar mai ales stabilirea unei relatii personale cu penitentul. Fiecare om, chiar militar fiind, trece prin anumite stari interioare conflictuale, crize, iar rolul preotului este acela de a-l ajuta sa treaca peste aceste situatii, sa-i restabileasca relatia de comuniune cu Dumnezeu, si mai mult sa-i fie o proptea in urcusul duhovnicesc.
Dar, trebuie sa precizam un lucru si anume ca, consilierea spirituala nu este obligatorie pentru nici un militar, dar este foarte important sa stie ca oricand poate apela la consilierul de taina al unitatii. Succesul actului de pastoratie depinde in mare masura de atitudinea si abilitatea capelanului de a realiza legaturi bazate pe incredere, stima si sentimente sincere si profunde, in duhul adevarului, cu pastoritii sai.
Limitele conditiei umane
Abordarea libertatii omului ca fiinta sociala, se afla permanent in stare de dependenta si interdependenta cu semenii. A crede ca libertatea este accesibila omului la modul ideal este o utopie. Nu facem ceea ce vrem decat in masura in care sanatatea, varsta, pregatirea, conditia sociala, meridianul geografic, mediul inconjurator ne permit acestea. De aceea putem spune ca este liber doar acel om care isi intelege limitele libertatii sale, limitele de fapt ale conditiei umane.
Caci nu putem fi liberi pe deplin atata timp cat vom fi fiinte biologice, cu trup supus legilor vietii si legilor universului inconjurator si interior. Singura libertate intreaga este cea a sufletului nostru caci acesta este infinit asemeni cosmosului pe care il poate cuprinde prin puterea gandului omenesc.
Consilierea pastorala
Nu lipsit de importanta este a cunoaste in ce raport se afla fiecare militar cu religiozitatea sau apartenenta la o anumita confesiune religioasa. Caci chiar in cadrul aceleiasi confesiuni difera foarte mult gradul de credinta al fiecarei persoane ca si modurile de manifestare ale acesteia. De la credinciosul care doar isi declara apartenenta religioasa, ca fiind cea a familiei din care provine, el nefacand insa din credinta un capitol important al existentei sale, pana la practicantul tenace al unei anumite religii sau la fanaticul nestapanit, paleta formelor de manifestare este deosebit de colorata si variata. Important este in toate aceste cazuri a se cunoaste valoarea elementului de legatura pe care credinta religioasa il constituie.
Astfel, asistenta religioasa difera mult de alte moduri de asistenta si consiliere, tocmai pentru ca are in vedere problema dimensiunii existentiale a omului si gestioneaza cele mai adanci si sensibile probleme duhovnicesti. Consilierea spirituala este unica, pentru ca ea este asistata de o a treia persoana, de Iisus Hristos prin Duhul Sfant, pentru ca Mantuitorul este prezent acolo unde sunt adunati doi sau trei crestini in numele Lui.
Practic, este singura consiliere dezinteresata cu scop sublim: restaurarea chipului lui Dumnezeu in om. Lucrarea duhovniceasca a preotului rezolva multiplele si complexele necesitati interioare ale militarilor: eliberarea de tensiuni si conflicte, intensificarea comunicarii cu ceilalti, eliberarea de griji inutile si supraevaluate, nejudecarea greselilor celorlalti, indepartarea egoismului si a invidiei, eliberarea de temeri si nesiguranta etc.
Un alt aspect deosebit de important este acela al confidentialitatii. Este de spus ca la multi dintre penitenti exista o anumita rezerva, in ceea ce priveste divulgarea problemelor intime la terte persoane, chiar de cel ce-i consiliaza. Din aceasta cauza, multi evita o relatie sincera cu preotul militar. Si aceasta se intampla, in special, cand nu are loc o marturisire, ci pur si simplu o discutie sau o consultare pe o anumita problema. Trebuie facuta o distinctie intre consilierea prin spovedanie (marturisire) si consultarea asupra unui lucru anume; prima face parte din cele sapte taine ale Bisericii, iar a doua se reduce la nivelul discutiei, al povatuirii, fara ca persoana in cauza sa aiba anumite obligatii.
In modul de pastrare a confidentialitatii sunt implicati atat familia, cat si apropiatii preotului. Se mai poate intampla ca preotul sa aminteasca, in predica sa, de unele lucruri ce tin de o eventuala spovedanie. Problemele intime ale unei persoane nu pot fi facute publice, o astfel de persoana are nevoie, mai de graba, de un sprijin moral si nu de dezamagiri. Pot exista tendintele lumii firesti - vorbirea de rau, transmiterea suspiciunii si alte aspecte negative. Acestea nu fac altceva decat sa raceasca sau chiar sa blocheze relatia cu cei implicati, totul depinzand de arta de pastoratie a preotului. In orice caz, un lucru este cert; nu pot fi implicati in activitatea de consiliere spirituala acele persoane, care nu stiu sa pastreze taina celor auzite.
Un element esential in procesul consilierii il constituie comunicarea. Preotul duhovnic primeste un mare dar de la Dumnezeu prin Duhul Sfant, capacitatea de a asculta cu mare rabdare pe altii, precum si posibilitatea comunicarii nu numai prin cuvant. In acest caz este semnificativa pilda din Pateric cu cei trei ucenici veniti in vizita la un "Ava"; unul din ucenici nu a vorbit si cu toate acestea intre el si Ava a avut loc un proces al comunicarii, o altfel de comunicare.
Tot pe aceasta linie, Parintele Dumitru Staniloae spune: "Durerea comunicata prin cuvant se micsoreaza caci povara ei este preluata de altul, sau e relativizata de acela. A avea un om langa tine inseamna a avea o putere, care micsoreaza puterea durerii proprii. In acelasi timp, fiecare isi comunica prin cuvant misterul sau sau adancul incomunicabil. Aceasta se vede in neputinta de a face pe altul sa simta durerea lui asa cum o simte el.
E un mister cum poti simti durerea altuia, dar n-as putea-o simti fara cuvantul prin care mi-o comunica, iar durerea trezita in mine e altfel decat durerea traita de el. In cuvant vine in mine celalalt cu durerea lui, dar totusi nu se confunda cu mine". O astfel de comunicare realizeaza o deschidere reala spre noi posibilitati, alternative si optiuni, pana la adancul incomunicabil din noi.
Stefan Popa
Cluj-Napoca
Stefan Popa
-
Familie sau cariera?
Publicat in : Credinta -
Munca si profesia
Publicat in : Religie -
Cuviosul Simeon Noul Teolog
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Simeon Noul Teolog
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Gheorghe, purtatorul de biruinta
Publicat in : Sfantul Gheorghe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.