Se apropie miezul nopţii de Paşti. Dangătul solemn al clopotului vesteşte sosirea praznicului. Acum începe dumnezeiasca slujbă, solemnă, dar nu în biserică, ci în faţa uşilor ei închise, în pridvor.
Preoţii şi diaconii cu crucea şi cu sfintele icoane vor ocoli biserica, vor sta în faţa uşilor şi, dând de câteva ori slavă Celui înviat, vor intra cu solemnitate în biserică. In această procesiune de la miezul nopţii din afara bisericii nu este greu de recunoscut mersul sfintelor femei mironosiţe şi al Apostolilor în grădina lui Iosif. Slujba începe în afara bisericii, pentru că Domnul a pătimit şi a fost îngropat în afara cetăţii, începe în faţa uşilor închise, pentru că mormântul Lui a fost sigilat şi El însuşi, deja înviat, S-a arătat Apostolilor prin uşile închise.
Dar să ne grăbim după preoţi şi diaconi în biserică. Ce se întâmplă? Toată lumea cântă, cântă şi nimic nu se citeşte? Unde au dispărut textele? Unde sunt cei şase psalmi, Psaltirea? Nimic din toate acestea nu se va citi timp de 7 zile. Doar cântare. De ce? Pentru că aceasta este Sărbătoarea sărbătorilor. In Invierea Domnului există un izvor nesecat de har, de aceea şi cântarea este neîntreruptă. Dacă Biserica pământească se apropie de cea cerească, biruitoare, apoi cel mai mult se apropie în aceste zile.
La sfârşitul utreniei are loc aşa numita sărutare pascală. „Să iertăm toate pentru înviere" - se cântă în timpul acestui ritual, de aceea, în acest moment trebuie să te apropii nu numai de prieteni, ci şi de duşmani şi să le spui: „Hristos a înviat!" şi, sărutându-i, să pui pentru totdeauna capăt duşmăniei.
La liturghia de Paşti principala caracteristică este citirea Evangheliei. Ea este citită nu numai de către un diacon, ci de tot clerul şi repetându-se astfel de câteva ori. De ce? Pentru că cele repetate conţin mari taine.
Este ca şi cum mai mulţi evanghelişti explică unul şi acelaşi lucru, în semn de acord comun, în plus, acolo unde se poate, Evanghelia se citeşte nu numai într-o limbă, ci în mai multe limbi diferite, în amintirea faptului că Apostolii, însufleţiţi de învierea Domnului, primind darul limbilor, au vestit Dumnezeirea Celui înviat întregii lumi, şi ca semn că Evanghelia împărăţiei va fi propovăduită lumii întregi.
După Sfânta Liturghie, în faţa Sfintelor Uşi se pune o pâine cu chipul învierii, numită artos. Ea este sfinţită şi păstrată în biserică o săptămână întreagă, iar apoi este împărţită sâmbătă după Sfânta Liturghie. Pâinea aceasta serveşte şi ca amintire a Paştelui vechi-testamentar, care se prăznuia în amintirea ieşirii evreilor din Egipt şi
constituia masa la care se oferea pâinea cea sfântă, şi ca amintire a Paştelui creştin şi al întâmplării din Emaus, unde Hristos a fost recunoscut în timpul frângerii pâinii, mâncând înaintea Apostolilor peşte fript şi dintr-un fagure de miere, pentru a-i convinge de realitatea arătării Sale.
Vecernia Sfintelor Paşti are şi ea o caracteristică: în timpul ei se citeşte Sfânta Evanghelie, ceea ce nu se întâmplă la o vecernie obişnuită. Sfânta Evanghelie povesteşte despre arătarea Domnului către Apostoli, când Toma nu era prezent, ceea ce a şi servit pentru el ca un motiv de neîncredere. Ea se citeşte la vecernia Sfintelor Paşti, pentru că însăşi arătarea Domnului a avut loc în această seară.
In afara acestor caracteristici, toată săptămâna Sfintelor Paşti Sfintele Uşi rămân deschise şi în timpul slujbei, şi după ea, astfel încât cei prezenţi în biserică pot vedea tot ceea ce se săvârşeşte în altar şi pe Sfânta Masă. Aceasta înseamnă că prin moartea Domnului a fost sfâşiat vălul care ascundea „Sfânta Sfintelor", unde intra o dată pe an doar arhiereul, că prin Crucea Domnului s-a deschis intrarea în rai şi în ceruri şi că prin învierea Domnului s-au descoperit tainele vieţii viitoare.
In toată perioada de la înviere până la Cincizecime, sunt interzise metaniile mari (până la pământ). în rest, Biserica le recomandă, mai ales în perioada postului, dar acum le interzice. Aceasta pentru a exprima bucuria învierii şi a prefigura starea noastră viitoare în rai, de unde toată durerea şi întristarea vor dispărea.
Sava Uspenski
Fragment din cartea "Simbolul credinţei", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Simbolul credinţei"
-
Pastele - pregatire si traire
Publicat in : Sfintele Pasti -
Pastele evreiesc si Pastele crestin
Publicat in : Invierea Domnului -
Pastele Blajinilor
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Pastele - eveniment al mormantului gol
Publicat in : Sfintele Pasti -
Pastele - originea cuvantului
Publicat in : Sfintele Pasti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.