Sfintii Parinti, ganditorii crestini, teologii, dar mai ales ascetii, acei atleti ai lui Dumnezeu si toti traitorii autentici ai Cuvantului au fost preocupati de aceasta problema, cautand sa dea diferite raspunsuri, mai mult sau mai putin valoroase, cu adevarat, greu de acceptat de unii, dar mai ales greu de pus in practica, pentru ca toti aveau in vederea vointa, staruinta si osteneala personala, uneori dusa la limita suportarii fiintei umane. Este intrebarea care a marcat intreaga crestinatate, pe tot parcursul existentei sale. Este una dintre cele mai importante intrebari care s-au pus vreodata.

Religia vine si ne da un raspuns categoric, in aceasta privinta. Astfel, Biblia, prin regele David, ne avertizeaza care este adevaratul sens al omului pe pamant: "singura si cea mai mare fericire a omului pe pamant este de a se apropia si de a-l cunoaste pe Dumnezeu".

Daca cineva ar avea curajul sa-si priveasca sufletul cu un gand ne-viclean si sincer, va vedea in chip curat, in firea acestuia, iubirea lui Dumnezeu cea catre noi si scopul pentru care ne-a zidit. Or, privind in felul acesta, unita integral si firesc cu omul, vom avea fericita oportunitate de a vedea pornirea dorintei spre bine si unita cu firea, dragostea nepatimasa si fericita a acelui chip intelegator si fericit, a carui imitatie este omul.

Din pacate, o inselaciune a acestor lucruri vazute si curgatoare, vrajind mereu printr-o patima nerationala si printr-o placere amara sufletul neatent si fara paza, prin ne-purtare de grija il atrage spre patima cumplita ce se naste din placerile vietii si naste moartea celor ce o indragesc. Prin aceasta, inselaciunea care vrajeste pe om se destrama, iar miscarea necuvenita a trupului se stinge.

De aceea, harul Mantuitorului a daruit, celor ce o primesc cu iubire, cunostinta adevarului, leacul mantuitor al sufletului. Caci sufletul care a primit Duhul Sfant e condus de lumina acestuia spre Dumnezeu pe calea mantuirii.

Iata de ce, aceia care au primit cu vrednicie cunostinta adevarului si si-au indreptat dragostea dumnezeiasca dupa firea data sufletului, si s-au adunat cu toata inima la un loc, ca sa infaptuiasca in comun prin fapte chipul de viata aratat de Pavel (Rom. 12, 2), sunt atat de doritori si ravnitori in a descoperi care este scopul acestei vieti, care este voia cea buna si bineplacuta si desavarsita a lui Dumnezeu si care este calea ce duce la acest scop, acestia sunt vrednici de dobandirea Duhului Sfant.

Unul dintre marii ostenitori si rugatori ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Serafim de Sarov, care a experimentat viata crestina intr-un mod unic, original si care a obtinut rezultate remarcabile, devenind purtator de Duh Sfant a dat un raspuns categoric: scopul vietii crestine este dobandire Duhului Sfant.

Un alt mare ostenitor si traitor al rugaciunii, Sfantul Grigorie de Nyssa ne spune modalitatea prin care un crestin poate primi Duhul Sfant. Pentru aceasta, cel ce voieste sa duca o viata crestina autentica, sa-si daruiasca sufletul si trupul lui Dumnezeu, potrivit legii dreptei credinte, si sa-I aduca Lui jertfa cea fara de sange si curata, trebuie sa respecte poruncile dumnezeiesti, trebuie sa-si ia drept calauza a vietii credinta cea dreapta pe care ne-o graiesc glasurile sfintilor, prin toate scrierile lor.

Pe temeiul Sfintei Scripturi conducandu-si sufletul bine ascultator si bine strunit pe caile virtutii si dezlegandu-se pe sine in chip curat de lanturile vietii acesteia si eliberandu-se de robia celor de jos si desarte, pe de alta parte predandu-se intreg credintei si vietii dupa Dumnezeu, va cunoaste limpede ca acolo unde este dreapta credinta si viata neintinata, acolo este si puterea lui Hristos, iar unde este puterea lui Hristos, de acolo pleaca si orice patima si moartea care ne fura viata.

In consecinta, cei ce vin cu voia ne-vicleana la Duhul si au credinta intru toata adeverirea, neavand nici o pata pe constiinta, aceasta putere a Duhului ii sfinteste, potrivit celui ce a zis : "Ca Evanghelia noastra cea catre voi nu s-a vestit numai in cuvant, ci si intru putere si intru Duh Sfant si intru adeverire multa, precum bine stiti" (I Tes. 1, 5) si iarasi: "Intreg duhul si sufletul si trupul vostru sa fie pazite fara pata intru numele Domnului nostru Iisus Hristos" (I Tes. 5, 23), care a daruit prin Duhul Sfant celor vrednici arvuna vietii vesnice, ca talantul incredintat fiecaruia sa aduca bogatia nevazuta, prin lucrarea celor incredintate.

Asadar, sa-l rugam pe Domnul Iisus Hristos sa ne poarte si noua pasii spre cararea cea ingusta a dobandirii Duhului Sfant. Amin.

Stefan Popa

.

• Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
  Publicat in : Editoriale
• Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
  Publicat in : Editoriale
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Semnificatia Crucii in viata crestina
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci