
In ultima perioada de timp, Biserica Ortodoxa a fost pusa la zid: atat preotii bisericii, cat si ierarhii au primit injurii, acuzatii si nedreptati, nu din partea altor culte, nici din partea musulmanilor, ci de la credinciosii ortodocsi, fie ca vorbim de mass-media, fie ca facem referiri la politicieni, adica chiar fiii acestei biserici. Trist, dar adevarat. Or, fondatorul religiei crestine si intemeietorul Bisericii nu este nimeni altul decat Iisus Hristos – mantuitorul omenirii. Atunci se cade sa punem fireasca intrebare: Pe cine au hulit acei nefericiti, acei asa-zisi credinciosi ortodocsi? Biserica sau pe insusi Mantuitorul Nostru, Iisus Hristos?
Pe de o parte, crestinii ortodocsi, care sunt majoritari, au fost obisnuiti ca statul sau “partidul” sa le rezolve problemele importante din viata lor: sa le dea casa, sa le ofere butelie, sa le asigure un loc de munca, sa le faca gradinite, scoli etc. Si, daca s-ar putea, din cand in cand sa le zugraveasca si casele.
Din pacate, aceasta este mentalitatea majoritatii romanilor si este foarte greu de schimbat. Acestia au ferma convingere ca lor li se cuvin multe lucruri si ca nu trebuie sa faca nimic. Biserica Ortodoxa este cea care trebuie sa le dea paine, haine, bani si toate cele necesare traiului de zi cu zi, iar credinciosii sa nu faca nimic, nici macar sa se roage.
Pe de alta parte, daca esti un crestin ortodox bogat si faci acte de caritate catre Biserica si catre semeni, risti sa fii catalogat drept fariseu, un mandru care se uita cu un ochi la imaginea proprie, iar cu celalalt ochi la deducerile fiscale. Daca esti bogat si nu faci acte filantropice iara nu e bine, fiind incarcat cu pacatul lacomiei si al zgarceniei. Oricum ai da-o, nu e bine. Daca iti platesti taxele catre Biserica te mustra ceilalti zicand: “Ce faci, mai, il imbogatesti pe popa?”. Daca nu iti platesti taxele si impozitele la stat si biserica esti “baiat de baiat” ca toti ceilalti, smecher si cu tupeu.
Biserica Ortodoxa, ca mai toate institutiile statului, nu e ferita de provocarile vremurilor sub care traim: criza economico-financiara, globalizarea, secularizarea si toate viciile lumii moderne. Oricum, ea se numara printre acele institutii care lupta, zi de zi, ceas de ceas, pentru schimbarea mentalitatilor, dar mai ales, pentru renuntarea credinciosilor la pacatele lumesti. Ea nu numai ca aduce laude si cantari lui Dumnezeu, ci creeaza evenimente si participa la activitatile vietii zilnice ale credinciosilor.
Asadar, il iubim noi cu adevarat pe Dumnezeu? Avem noi dragoste de Iisus Hristos si de Biserica Sa, fara de care nu putem avea mantuire? Pretuim noi pe slujitorii lui Dumnezeu? Sa avem in inimi gandul cel bun de a calatori permanent cu intrebarea: Ce pot face eu pentru Mantuitorul Nostru si Biserica Sa?
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! Amin!
Doamne, ajuta!
Stefan Popa.
-
Biserica ortodoxa si integrarea europeana
Publicat in : Editoriale -
Cantarea corala in Biserica Ortodoxa Romana
Publicat in : Viata liturgica -
Emil Cioara - Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa - Recenzie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.