A slăbi, slăbesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinţe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab.
Nu ştiu dacă în contextul acestei definiţii aţi realizat că „procesul de a slăbi” este înţeles şi ca pierderea unei... greutăţi. „A pierde din greutate” trebuie înţeles cumva ad litteram, ca şi cum aş da o mare povară/greutate de pe burta mea, coapsele şi picioarele mele. „A deveni slab”, cum se menţionează în dicţionar, nu vrea să sublinieze slăbiciunea, ci tocmai sensul fit (engl.), „potrivit”, sensul de „aşa cum trebuie”. Limba română nici nu a dezvoltat un concept pentru a ilustra starea de bine a organismului, atunci când duhul omului este împăcat cu fizicul. De ce? Pentru că poporul român a trăit sănătos, iar acest mod de trai „se experia” zi de zi, nu se conceptualiza. Poate că termenul „echilibrat” sau „potrivit” ar exprima cel mai bine starea de armonie pe care ne-o dorim, după care tânjim - între spirit şi fizic. O armonie a greutăţii fizice cu „uşurinţa spirituală”.
Să revenim. Pentru voi, a slăbi înseamnă totul. Pentru că altfel nu aţi parcurge acum aceste rânduri. Din acest motiv căutaţi o idee ori un remediu în această carte. Fiind atât de important pentru voi să slăbiţi, trebuie să înţelegeţi că efortul de voinţă trebuie să fie la fel de mare precum sunt şi aşteptările finale.
Să slăbiţi înseamnă să treceţi printr-un proces restrictiv care vă va face trupul să revină la starea de trup normal, nu supra- alimentat. Cred că este de bun-simţ să considerăm că un trup gras este supraalimentat. Deci să fim clari: nu va fi uşor să slăbiţi!
Nu va fi simplu să slăbiţi! Şi nu vă veţi putea lăuda cu realizări zilnice pentru că slăbirea nu are loc de la o zi la alta.
Slăbirea înseamnă pierdere în greutate, înseamnă pierdere de substanţă nefolositoare şi dăunătoare pentru organismul vostru. In momentul în care veţi slăbi veţi observa că tot ce s-a pierdut, de fapt era un balast cărat cu bună ştiinţă! Ceva ce vă restricţiona viaţa! Vă oprea din a fi voi!
Din moment ce v-aţi hotărât să slăbiţi, acesta va fi gândul ce vă va guverna de acum încolo viaţa, indiferent cât timp va dura restricţia alimentară. Nu va mai exista pauză de ceva dulce sau chiar pauză pentru o gustare.
Slăbirea înseamnă conştientizare. A faptului că sunt cum sunt, cum arăt şi spre ce mă îndrept. Poate nu realizaţi, dar nu este normal şi nici bine să purtaţi pantaloni cu cinci-şase numere mai mari decât prietenul cu care aţi mers la magazin. Nu este sănătos! Nu estetica o discutăm acum şi nici bolile care determină îngrăşarea.
Slăbirea înseamnă înţelegerea simplului fapt că trebuie redus numărul de calorii consumate zilnic. Slăbirea înseamnă să realizez că am nevoie (în funcţie de activitatea pe care o prestez zilnic) de 1 500 până la 2 500 de calorii/zi şi că trebuie să introduc în organismul meu mâncare care să acumuleze această sumă de calorii.
Sau cât mai aproape de această cifră. Aceste calorii înseamnă energia produsă de o anumită substanţă care arde în corpul meu (exact ca si energia produsă de un lemn care arde în sobă). Dincolo de analogie, trebuie înţeles că trupul este cu totul altceva decât o sobă. Este o sobă biologică, care însă se autoalimentează. Trebuie avută grijă mare faţă de combustibilul introdus în această sobă biologică, pentru că el va asigura calitatea arderilor din organism.
Am vorbit mai sus despre viaţa din alimente. Medicina tradiţională chineză urmăreşte energia vitală în natură. Oamenii cred că ingerarea unei cantităţi cât mai mari din această energie vitală va duce la umplerea lor cu o putere care îi va ajuta să se manifeste frumos şi radios. Vor emana frumuseţe, bucurie şi vor ajunge la o armonie cu mediul înconjurător.
In Ortodoxie, noi definim aşa ceva prin noţiunea de frumuseţe. Creştinul alege sau preferă frumosul în locul urâtului, tocmai pentru că Hristos este frumos. Este armonios în fapte; este frumos - adică bine orânduit întru împlinirea vieţii noastre.
Aşadar, contează dacă ne alimentăm cu un aliment proaspăt, cules din grădină sau cumpărat de la piaţă ori dacă ne alimentăm cu o felie de aliment preparat, produs de utilaje reci, lipsite de viaţă, lipsite de voinţă, care nu transmit o energie pozitivă, ci doar „moarte”, adică neviată.
In cel dintâi caz, trupul primeşte energia soarelui, care este înmagazinată în aliment; pe când în al doilea caz, trupul pierde până şi energia acumulată anterior, întrucât alimentul respectiv nu numai că nu este „hrănitor”, ci are o încărcătură nenaturală, artificială, chiar distructivă tocmai din cauza acestei artificialităţi.
Trebuie să menţionăm aici şi faptul că soarele este înmagazinat în alimente prin procesul de fotosinteză. Energia solară este cea care „colorează” plantele. Energia din mâncarea provenită din fructele şi legumele naturale, care au stat la soare - echilibrează omul, îl face să fie în rezonanţă cu naturalul. Energia solară pătrunde prin intermediul acestor alimente în constituţia omului şi îl apropie astfel de natură; îl armonizează cu natura. Omul devine- practic - energia respectivă. Procesul de slăbire se va face sau va fi înţeles doar în limita acestor concepte. Omul trebuie să consume alimente naturale care să-l scoată din starea de ne-om, starea de „mănânc-în-neştire-orice” şi să-l ridice la starea care o avea atunci când a fost lăsat de Dumnezeu în grădina Raiului: „Şi a zis Dumnezeu: Iată vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa întregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă dc pom într-însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană” (Facerea 1.29).
Cezar Elisei
Fragment din cartea "Calea mea. Dietă creştină şi alimentaţie naturală", EdItura ADENIUM
Cumpara cartea "Calea mea. Dietă creştină şi alimentaţie naturală"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.