În Noul Testament ni se spune: „Femeia se va mântui prin nașterea de fii, dacă va stărui cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie.” (I Timotei 2, 11-15) Creștinul trăitor al vieții în Hristos trebuie să vorbească zilnic cu Dumnezeu. Cum? Prin rugăciune. Rugăciunea zilnică pentru creștin nu trebuie să fie o povară, ci o dorință lăuntrică și o bucurie sinceră. Așa cum cel îndrăgostit dorește permanent s-o vadă și să îi vorbească persoanei iubite, tot așa creștinul trăitor în Hristos ar trebui să dorească din tot sufletul să-l vadă și să-i vorbească lui Dumnezeu. De văzut, nouă nu ne este îngăduit, dar putem vorbi cu Dumnezeu prin rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie simplă, scurtă, sinceră și rostită din adâncul inimii tale.
Așadar, întră în cămara ta, aprinde o candelă, o lumânare, așază în fața ta o icoană cu Mântuitorul sau cu Maica Domnului, pune-te în genunchi și roagă-te, căci Dumnezeu vede toate acestea și îți ascultă rugăciunea. Cea mai frecventă scuză pe care o auzim la creștini referitor la rugăciune este aceasta: „Nu am timp!”. Viața de zi cu zi ne spune că chiar și o mamă cu doisprezece copii poate găsi o oră pe zi pentru rugăciune. Am cunoscut o astfel de persoană, care la ora de rugăciune își punea baticul pe cap și, aprindea candela. Astfel, copiii știau că mama lor este la rugăciune și nu o deranjau.
Iisus Hristos ne-a lăsat un model de rugăciune „Tatăl nostru” și acesta trebuie să constituie pentru noi, creștinii ortodocși un îndemn și o poruncă la rugăciune și un reper de referință. Să nu ne întindem prea mult la rugăciune și să nu cerem prea multe de la Dumnezeu pentru că El știe de ce avem noi nevoie, fiecare dintre noi, în parte. Să ne rugăm iubind și să iubim, rugându-ne. Nu putem avea o rugăciune deplină fără pacea sufletului, fără iertare și fără iubire. Prin rugăciune să aducem laudă, cereri și mulțumire lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate. Să ne rugăm pentru noi, pentru familia noastră, pentru prieteni, dar și pentru întreaga creație a lui Dumnezeu.
Să ne rugăm cu multă evlavie și cu multă sfințenie față de Dumnezeu, față de Domnul Iisus Hristos, față de Maica Domnului și față de toți sfinții Săi. Să avem permanent în atenție viețile sfinților și să le urmăm învățăturile și viețile lor în Hristos. Prin credință și iubire, în rugăciune și în cererile noastre noi primim iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Dumnezeu nu ține seama de gravitatea păcatului (crimă) sau de numărul acestora, El nu contabilizează greșelile și păcatele noastre.
De aceea, prin rugăciune, creștinul acceptă iertarea lui Dumnezeu și nu trăiește cu sentimentul vinovăției. Indicat este ca fiecare creștin să aibă un pomelnic cu persoanele pentru care se roagă zilnic iar la sfârșit să spună așa: Dumnezeule, mă rog pentru toți aceștia, dar și pentru dușmanii mei și pentru toată lumea Ta. Amin. ”Dimineața, când ai deschis ochii și când te pui la rugăciune să spui aceste cuvinte, dar și când începi lucrul, când pleci la serviciu, în misiune sau în călătorie: „Pentru rugăciunile Sfinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Amin.”
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.