Conditii ale experientei autentice a harului lui Dumnezeu

Conditii ale experientei autentice a harului lui Dumnezeu

Prima condiţie este să fim oameni ai pocăinţei. Dacă nu ne pocăim pentru păcatele noastre şi nu ne curăţim de patimile noastre, nu-L putem vedea pe Dumnezeu.

Domnul nostru în Fericiri spune: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu [Matei 5, 8). Cu cât omul se curăţeşte mai mult de patimile lui, cu atât se pocăieşte şi se întoarce la Dumnezeu, cu atât mai bine se simte -u ajunge chiar să-L vadă pe Dumnezeu.

Când căutăm să primim experienţe ale lui Dumnezeu prin mijloace şi metode artificiale, cum se întâmplă în erezii, la hinduşi, în yoga etc., este un lucru greşit. Aceste experienţe sunt străine de Dumnezeu...

Sfinţii Părinţi ne spun: „Dă sânge şi ia duh". Adică dacă nu vei da sângele inimii tale prin pocăinţă, prin rugăciune, prin post, prin asceză, nu vei putea primi harul Sfântului Duh.

Adevăratele experienţe duhovniceşti se dau celor care din smerenie nu cer experienţe duhovniceşti, ci cer de la Dumnezeu pocăinţă şi mântuire.

Cei care sunt smeriţi şi spun: „Dumnezeul meu, eu nu sunt vrednic să am experienţe, nu sunt vrednic să primesc harisme duhovniceşti, nu sunt vrednic să primesc vizita harului Tău, mângâieri cereşti şi dumnezeieşti şi bucurii duhovniceşti", aceştia se fac plăcuţi lui Dumnezeu, şi Acela le descoperă tainele Lui.

Insă celor care cer cu mândrie de la Dumnezeu să le dea experienţe, Dumnezeu le îngăduie să cadă în ispită pentru a se smeri. Dacă vor continua să ceară experienţe... ispititorul va exploata asta şi le va da experienţe amăgitoare şi diavoleşti, datorită mândriei lor. Prin urmare a doua condiţie pentru ca omul să aibă experienţe duhovniceşti autentice este smerenia.

A treia condiţie pentru a primi experienţe duhovniceşti autentice este să fim în Biserică, adică să fim mădulare vii ale Trupului lui Hristos. Nu afară din Biserică. Fiindcă în afara Bisericii diavolul ne va amăgi. Atunci când o oaie se izolează de turmă, lupul o sfâşie. In turmă este în siguranţă. Creştinul în Biserică se află în siguranţă. Dacă iese din Biserică este expus amăgirilor lui, ale altor oameni şi ale demonilor. Avem exemplul multor oameni care, nefăcând ascultare de Biserică şi de duhovnicul lor, au căzut în amăgiri mari. Credeau că-L văd pe Dumnezeu, pe când în realitate experienţele pe care le aveau erau diavoleşti şi distrugătoare pentru ei.

*
De asemenea de mare ajutor este când avem rugăciune curată şi fierbinte. Adevărul este că în ceasul rugăciunii Dumnezeu îi dă omului cele mai multe experienţe duhovniceşti. Cei ce se roagă cu dorire, cu râvnă, cu răbdare, primesc darurile Sfântului Duh, au simţirea harului lui Dumnezeu.

Există o rugăciune care se rosteşte de către monahi în Sfântul Munte: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". Această rugăciune, care este numită rugăciunea minţii, a inimii, sau rugăciune neîncetata, atunci când este rostită cu smerenie, dorire si stăruinţă aduce încet-încet în inima omului simţirea harului lui Dumnezeu.

Sfântul Nicodim Aghioritul scrie în Războiul nevăzut: „Rugăciunea minţii sau a inimii, după Sfinţii Părinţi cei numiţi neptici, este concentrarea minţii omeneşti în inimă, fără ca omul să grăiască cu gura, ci doar cu cuvântul lăuntric, care vorbeşte în inimă, să spună această rugăciune scurtă şi în puţine cuvinte: «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe minei», ţinându-şi şi puţin răsuflarea. Insă în general şi mai pe larg rugăciune a minţii este numită şi orice altă rugăciune care nu se face cu gura, ci cu cuvântul lăuntric al inimii, cum am spus.

Aşadar frate, dacă vrei să fii ascultat mai uşor de Dumnezeu şi să primeşti ceea ce-I ceri, nevoieşte-te pe cât poţi cu această rugăciune a minţii, rugându-te la Dumnezeu cu toată mintea şi inima să te miluiască şi să-ţi dea cele ce sunt necesare şi de folos pentru mântuirea ta Căci cu cât mai mare osteneală cere această rugăciune a minţii faţă de cea care roşteşte cu gura, cu atât mai mult o aude Dumnezeu, Care ascultă mai bine glasul lăuntric al inimii decât glasul puternic al gurii. De aceea îi spunea lui Moise, care se ruga doar cu mintea, în inimă: Ce strigi către Adine? (Ieşirea 14, 15).

Cunoaşte încă şi faptul că, întrucât şi mila lui Dumnezeu are putere sobornicească şi conţine toate harurile pe care le cerem de la Dumnezeu, de aceea în orice problemă şi har pe care-l ceri de la Dumnezeu poţi folosi această rugăciune scurtă: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!".

Pentru că şi mintea participă la aceasta mai uşor pe când la celelalte rugăciuni, cele lungi şi multe, mintea se risipeşte. Insă daca doreşti, în diferite chestiuni şi haruri pe care le ceri, să te rogi mai osebit, aici îţi adaug câteva rugăciuni, ca să le ai ca exemplu. De pildă, atunci când ceri vreo virtute sau vreun har, poţi spune cu inima următoarele:

„Doamne Dumnezeul meu, dă-mi acest har şi virtute spre slava şi cinstirea Ta!", sau „Domnul meu, cred că-Ţi este plăcut şi spre slava Ta ca eu să cer şi să primesc acest har. împlineşte-mi aşadar această dorinţă, după voia Ta!". Atunci când eşti războit în faptă de vrăimaşi, să te rogi astfel: „Aleargă iute, Dumnezeul meu, să mă ajuţi, ca să nu fiu biruit de vrăjmaşii mei Dumnezeul meu, scăparea mea, puterea sufletului meu, ajută-mă iute, ca să nu cad!".

Atunci când urmează lupta, rosteşte şi tu acest fel de rugăciune, împotrivindu-te cu vitejie celui care te războieşte.

Apoi, după ce asprimea luptei slăbeşte, întoarce-te spre Dumnezeu, pune-L în faţa Lui pe vrăjmaşul care te-a războit şi arătându-i neputinţa de a te împotrivi lui, spune-i: „Iată, Doamne, făptura mâinilor Tale, răscumpărată cu Sângele Tău. Iată-l pe vrăjmaşul Tău, care caută s-o nimicească şi s-o sfâşie. La Tine alerg, doar în Tine nădăjduiesc, Care eşti bun şi atotputernic. Priveşte neputinţa mea şi primejdia de a fi supus vrăjmaşului (dacă Tu nu mă vei ajuta). Ajută-mă deci Tu, Care eşti nădejdea şi puterea sufletului meu!".

Iţi amintesc şi următorul lucru: Când oboseşti să te rogi cu mintea şi cu inima, poţi spune şi cu glas tare atât rugăciunea „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!", cum spun părinţii, cât şi celelalte rugăciuni pe care le vrei. Ai grijă însă ca atunci să-ţi aduni mintea, pentru a fi cu luare-aminte la cuvintele rugăciunii.

Această rugăciune se poate face şi doar cu o privire directă a minţii către Dumnezeu, în chip implorator şi rugător, privire care este ca o tăcută aducere-aminte a acelui har pe care I l-am cerut mai înainte cu cuvântul şi cu rugăciunea minţii.

De aceea, întrucât această rugăciune se poate face uşor în orice loc şi împrejurare, ţine-o în mâini ca pe o armă puternică şi uşor de mânuit, şi te vei folosi şi ajuta mult".

Foarte multe şi însemnate sunt roadele rugăciunii neîncetate a minţii, Rugăciunea lui Iisus. Insuşi Domnul nostru ne-a învăţat-o. Sfântul Ignatie Briancianinov, în cartea lui Fiule, dă-mi inima ta, scrie: „Acest fel de rugăciune, adică atunci când omul se roagă spunând Rugăciunea lui lisus, este rânduială dumnezeiască, ce a fost instituită nu prin mijlocirea apostolilor sau îngerilor, ci de Fiul lui Dumnezeu, Care este Dumnezeu însuşi. După Cina cea de Taină, printre alte porunci şi îndrumări înalte, Domnul nostru Iisus Hristos a instituit şi rugăciunea tăcută în numele Lui. A dat acest fel de rugăciune ca pe un nou, deosebit şi nepreţuit dar. Apostolii cunoşteau deja parţial puterea numelui lui Iisus, cu acesta vindecau boli netămăduite şi supuneau demonii, cu acesta îi biruiau, îi legau şi îi scoteau din oameni.

Domnul ne lasă poruncă să folosim în rugăciune acest nume puternic şi minunat. A făgăduit că asemenea rugăciune va fi deosebit de roditoare. Orice veţi cere intru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul, le-a spus Sfinţilor Apostoli (Ioan 14, 13). Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină (Ioan 16, 23-24).

Ce dar minunat! Este chezăşia binecuvântărilor nesfârşite şi netrecătoare, care a ieşit din gura infinitului Dumnezeu, ce a îmbrăcat firea omenească trecătoare şi a fost numit cu numele omenesc Mântuitorul. Numele, în forma lui exterioară, este limitat, dar reprezintă ceva infinit, pe Dumnezeu, din Care se revarsă nemărginită, valoarea dumnezeiască, puterea şi însuşirile lui Dumnezeu.

O, Tu, Stăpân nepreţuit, dar nestricacios! Cum putem noi, muritorii stricăuoşi, sa primim acest dar? Nici mâinile, nici mintea şi nici inima noastră nu îl pot primi. Invaţă-ne să cunoaştem, pe cât putem, măreţia darului, însemnătatea lui şi felul de a-l primi şi de a-l folosi astfel încât să nu ne apropiem de el în chip păcătos, ca să fim pedepsiţi pentru obrăznicie şi lipsă de discernământ, ci înţelegându-l şi folosindu-l corect, să primim de la Tine alte daruri pe care Tu ni le-ai făgăduit şi doar Tu le cunoşti.

In Evanghelii, în Faptele Apostolilor şi în Epistolele Apostolilor vedem credinţa nezdruncinată a Sfinţilor Apostoli în numele Domnului lisus, precum şi evlavia lor nemărginită faţă de acesta. In numele Domnului lisus făceau cele mai uimitoare minuni. Nu există descrieri din care să putem afla cum se rugau în numele Domnului, însă sigur aşa se rugau. Cum puteau să facă altfel, când acea rugăciune le-a fost dată de însuşi Domnul şi astfel le-a poruncit să se roage, şi când rugăciunea aceasta a fost încredinţată de două ori?

Dacă Sfânta Scriptură tace asupra acestui punct, este numai şi numai pentru că rugăciunea aceasta era de folos obştesc şi era atât de cunoscută, încât nu trebuia o referire specială la ea. Chiar şi în textele scrise ale primelor secole creştine, care au ajuns până în vremurile noastre, rugăciunea Domnului nu constituie obiectul vreunei teze speciale, ci este amintită doar în conexiune cu alte teme.

Ieromonahul Sava Aghioritul
Fragment din cartea "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim"

Pe aceeaşi temă

15 Martie 2018

Vizualizari: 762

Voteaza:

Conditii ale experientei autentice a harului lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

harul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Calatoria mea prin lumea de dincolo
Calatoria mea prin lumea de dincolo Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest 36.00 Lei
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia Cine nu-l cunoaște pe Sfântul Paisie Aghioritul? Încă mai trăiesc cei care l-au cunoscut personal și care, povestind despre sfântul, varsă o lacrimă de recunoștință și de dor pentru acela care le-a umplut inima de dragoste pentru Dumnezeu, le-a dat 35.00 Lei
Ultima vanzare a pacatului
Ultima vanzare a pacatului Dacă iei în mână acest text, nu ai cum să-l mai lași decât atunci când ai terminat lectura. Subiectul în sine, împreună cu harul autorului, fac din acest roman o excepțională pagină de literatură.Luș Ursu este un om profund, care are în el acel dar de la 35.00 Lei
Biserica, Lume si Imparatie
Biserica, Lume si Imparatie Părintele Alexander Schmemann este unul din cei mai importanți teologi contemporani, ale cărui preocupări teologice s-au centrat pe rolul Euharistiei în viața Bisericii. Firește, studiile sale au atins și alte teme, toate având relevanță pastorală. 43.00 Lei
Ai grija!
Ai grija! Limitele se pun atunci când din centru al lumii devenim observatori ai istoriei celuilalt. Şi dacă n-o judecăm, ci o înţelegem şi o percepem, în afara hărţilor noastre, noi vom alege dacă ne vom muta, dacă vom pleca, dacă vom rămâne sau dacă ne vom 14.00 Lei
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a
Rugaciunea lui Iisus: calauza inimii catre Dumnezeu - Editia a II-a Nu sunt o expertă în Rugăciunea lui Iisus, dar m-aș bucura să vă pot ajuta să o înțelegeți măcar atât cât o înțeleg eu. Prea mulți dintre noi își petrec zilele având sentimentul că Dumnezeu este departe, ocupat cu lucruri mult mai importante. Însă Domnul 25.00 Lei
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae
„Ramaneti intemeiati in credinta”. Persoana si comuniune in teologia Sfantului Dumitru Staniloae În ultimele decenii, teologia creștinã s-a aplecat cu mult interes asupra tainei persoanei. Aceasta s-ar putea datora atât actului necesar de deslușire, predare și receptare a Revelației dumnezeiești, cât și provocãrilor pe care le întâmpinã ființa umanã 55.00 Lei
Parintii Bisericii despre teologie (Patristica 36)
Parintii Bisericii despre teologie (Patristica 36) Părinții Bisericii Primare au fost mari teologi - deși nu se considerau ca atare - și păstori iscusiți, implicați în viața de zi cu zi a cetății și în conducerea propriilor congregații. Părinții au răspuns la marile întrebări formative ale credinței 66.00 Lei
Metafizica energiilor divine si schisma bisericii (Patristica 37)
Metafizica energiilor divine si schisma bisericii (Patristica 37) În această călătorie în istoria filosofiei și a teologiei creștine, David Bradshaw (Universitatea din Kentucky, Catedra de Filosofie) demonstrează că unul dintre motivele principale ale Marii Schisme (1054) a fost înțelegerea greșită de către apuseni 75.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact