Trebuie spus că stilul de educaţie al taţilor prezintă, în ansamblul său, anumite deosebiri faţă de cel al mamelor, şi ar trebui să luaţi în considerare aceste deosebiri în loc să vă luptaţi cu ele.
Psihoterapeutul Natalia Kedrova oferă o listă a mesajelor părinteşti ce sprijină dezvoltarea armonioasă a copilului. Ea dă atenţie faptului că mesajele mamei se deosebesc de cele ale tatălui. Vom adăuga la cuvintele ei unele comentarii, marcate prin caractere italice.
O mamă suficient de bună se manifestă prin următoarele mesaje către copil:
1. E bine că eşti în viaţa mea. (Te remarc, te recunosc, mă bucur de tine, zâmbesc, prezenţa ta e importantă pentru mine.)
2. Pentru mine este important ca totul să-ţi meargă bine. (Sunt atentă la starea ta, îmi asum răspunderea pentru confortul tău.)
3. Atunci când ai nevoie de ceva apelează la mine, şi eu mă voi strădui să te înţeleg şi să te ajut. (O să fiu atentă la semnalele şi la dorinţele tale, o să fiu accesibilă când apelezi la mine.)
Cu mama eposibil să recunoşti lucrurile de care îţi e ruşine, care nu-ţi ies, pentru care te simţi vinovat. Copilul învaţă să se accepte pe sine însuşi, cel de acum. Pentru o bună dezvoltare, copilul are nevoie să primească experienţa reală a respectului, să se simtă acceptat de altcineva cu toată vulnerabilitatea sa, în cele mai neplăcute emoţii ale sale: ruşinea, vinovăţia şi frica.
4. O să fiu alături chiar dacă tu nu mă simţi. (îmi asum răspunderea pentru prezenţa mea în viaţa ta.)
Un tată suficient de bun se manifestă prin următoarele mesaje către copil:
1. Este bine că eşti al meu. (Recunosc înrudirea noastră, sunt gata să împart răspunderea pentru tine.)
Chiar dacă ai făcut o greşeală, aceasta nu anulează relaţia noastră. Chiar dacă o să fiu dezamăgit, nu voi refuza să-ţi împărtăşesc experienţa şi cunoştinţele mele.
2. Pentru mine e important să iasă din tine un om demn, competent. (Pentru mine sunt importante realizările şi abilităţile tale, îmi asum răspunderea pentru viitorul tău.)
In această lume te vei lovi de aprecierea acţiunilor tale de către ceilalţi oameni, şi eu voi fi pentru tine reprezentantul acestei lumi exterioare. Ai slăbiciuni şi neajunsuri, cu care trebuiefăcut ceva, şi eu nu le voi trece sub tăcere. (Prin tată, copilul se „molipseşte” de interes faţă de schimbări, faţă de eforturile productive.)
3. Dacă vei face ceva bun, eu te voi sprijini. (Sunt atent la realizările tale, răspund pentru aprecierea eforturilor tale de către societate.)
4. Câteodată voi fi alături, alteori mă voi ocupa de treburile mele. (Răspund nu numai pentru tine, ci şi pentru alte lucruri din lumea asta. Tu eşti numai o parte a ei.)
Va trebui să înveţi să te descurci câteodată fără ajutor şi să te susţii singur, de sine stătător, aşteptând să vin eu - şi ştiu că ai toate premisele ca să înveţi asta. Noi suntem persoane diferite. Tu eşti doar o parte a lumii mele, şi nu eşti centrul universului.
După aceea, Natalia Kedrova adaugă: „Atunci când copilul percepe, când înţelege mesajele acestea, el trăieşte această înţelegere în stările sale din momentul respectiv... El primeşte experienţa dragostei şi respectului, are destulă putere şi siguranţă de sine pentru risc şi pentru întâlnirea cu nesigurul. «E bine că exişti» dă energie şi puterea de a trăi. «E bine că eşti al meu» dă sentimentul apartenenţei şi ocrotirii, copilul îşi recunoaşte valoarea.”
După cum se vede din aceste reflecţii, tatăl şi mama îi pot comunica copilului mesaje diferite - totuşi, atât unele, cât şi celelalte, cu toată opoziţia dintre ele, îi sunt folositoare.
Intrucât mamele se simt de obicei mai competente în problemele care ţin de copil, ele sunt înclinate să ia strategiile paterne drept „greşite”, „crude”, „incompetente” - aşa încât vom mai oferi câteva lămuriri care privesc particularităţile interacţiunilor taţilor cu copiii.
Privindu-şi tatăl, fiul/fiica învaţă să-şi însuşească dreptul la activitate, iniţiativă, acţiune. De aceea, e foarte important ca tatăl să fie în sensul bun al cuvântului „agresiv”, altfel spus capabil să ia decizii, să meargă înainte, să ignore piedicile, să „atace” obiectivele trecând peste obstacole. De ce este util lucrul acesta?
1. Mulţumită tatălui, copilul învaţă să se controleze. Tatălui îi e mai simplu decât mamei să-i spună „nu” copilului. Nu, şi gata. Evitând nemulţumirea sau pedeapsa din partea tatălui, copilul învaţă să se oprească din activităţi periculoase ori nepotrivite sau, dimpotrivă, să se silească să obţină ceva care contează.
2. Jocurile tatălui sunt câteodată mai intense, şi câteodată sunt mai riscante decât amuzamentele pe care i le propun mama sau bunica. Câteodată, femeile privesc lucrul acesta cu frică şi dezaprobare. Totuşi, aceste jocuri sunt importante, căci datorită lor copilului i se dezvoltă motricitatea, el învaţă să facă faţă fricii, se familiarizează cu propria-i forţă. Bineînţeles, trebuie ca măsura intensităţii să fie chibzuită şi să se dea dovadă de înţelepciune în definirea zonei de proximă dezvoltare a copilului.
3. Cu tatăl, copilul învaţă să suporte vinovăţia moderată, lucru în lipsa căruia nu e posibilă nici o activitate. Dacă un astfel de copil va vedea în viitor că iniţiativa lui nu îi provoacă un disconfort prea mare, el va putea să dispute şi să insiste, ţinând piept reproşurilor sau manipulărilor prin sentimentul vinovăţiei.
4. Observând iniţiativa şi rezistenţa tatălui, copilul învaţă să îşi asume răspunderea pentru lumea înconjurătoare. Maturitatea unui asemenea tată se exprimă prin faptul că el îşi însuşeşte dreptul de a opri ceea ce i se pare greşit, rău. Ceva nu e cum trebuie, şi bărbatul nu poate să se uite nepăsător - el simte chemarea lăuntrică, necesitatea de a împiedica ceea ce se petrece. Câteodată, sursa acestei „nedreptăţi” este copilul însuşi, când face ceva rău cu cei din jur sau cu sine însuşi - şi atunci este răspunderea tatălui să spună „nedreptăţii” „nu”.
Dacă soţii vor învăţa să privească alteritatea celuilalt nu ca pe o ameninţare, ci ca pe o resursă, de la ostilitatea pe motivul lipsei de coincidenţă între obiective şi valori se poate trece la dialog: cum ne putem ajuta reciproc în această lucrare comună a noastră care este educarea copilului ?
PIOTR DMITRIEVSKI
Fragment din cartea "Buna intelegere dintre soti. Ghid practic pentru problemele cuplului", Editura Sophia
Cumpara cartea "Buna intelegere dintre soti. Ghid practic pentru problemele cuplului"
-
Bona trebuie sa aiba credinta
Publicat in : Editoriale -
Apara inocenta copilului tau
Publicat in : Editoriale -
Blocajul in educatie
Publicat in : Credinta -
Sfaturi duhovnicesti pentru parinti
Publicat in : Cum sa educam ortodox copilul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.