Evanghelia lui Hristos ne spune foarte clar că nu există iertare în afara vărsării de sânge. Chiar Apostolul Pavel ne avertizează de acest lucru: „fără vărsare de sânge nu se dă iertare” (Evrei 9, 12.). Sfinții Părinți care au experiat Crucea lui Hristos ne-au lăsat această sintagmă: „dai sânge și primești duh”. Astfel, pentru mulți crucea este o „piatră de poticnire”, iar pentru unii reprezintă „puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18), un ideal de viață.
Pe de o parte, Hristos ne cheamă să ne luăm fiecare dintre noi crucea și să-L urmăm, oferindu-ne un ideal de viață, o viață plină de moralitate, dreptate, bunătate, smerenie, pace, iubire, iertare, o viață de împăcare cu Dumnezeu, o viață alături de Dumnezeu (Matei 16, 24). Iisus Hristos ne spune că dacă vom renunța la o viață trăită departe de Dumnezeu, după plăcerile lumești, o viață trăită în tot felul de păcate, dacă ne angajăm într-o luptă permanentă cu ispitele, cu încercările cu păcatele, dacă credem în El și ne dedicăm acestei credințe, acestui ideal de viață, atunci El va fi alături de noi, mai mult ne va șterge toate fărădelegile înfăptuite până în acel moment. O ofertă unică, minunată și atât de grozavă, încât nimeni nu a mai făcut acest lucru măreț până la El. O invitație la trăirea vieții veșnice încă din această lume, o viață în Hristos, unică, tainică, în duh și în adevăr. Iisus Hristos a jertfit pe cruce sângele lui pur și nevinovat pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor de pe această planetă, indiferent de rasă, etnie, culoare, statut social, profesie etc. Ce ar putea fi mai minunat?
Pe de altă parte, Evanghelia lui Hristos ne avertizează că pentru mulți, crucea poate fi o „piatră de poticnire”, o condamnare. De ce nu iubesc oamenii crucea și de ce fug de ea, unii chiar o batjocoresc. Pentru că această cruce este o oglindă a vieții lor: ea le amintește în fiecare zi că sunt departe de Dumnezeu, că încalcă poruncile dumnezeiești, că trăiesc în păcat, că trăiesc într-o continuă tulburare a vieții, fie acasă cu membrii familiei, cu rudele, cu prietenii, fie la serviciu cu șefii ierarhici sau cu colegii de serviciu. O viață imorală care îi consumă enorm, cu timpul și care duce nicăieri..., o viață pierdută. Crucea ne arată lipsa credinței, lipsa dragostei, lipsa nădejdii și lipsa sensului de viață. Mai mult, unii oameni aduc ofensă crucii prin purtarea cu multă nepăsare pe haine, pe încălțăminte, pe diferite obiecte, sau chiar ca podoabe la gât, pe mâini și la picioare, fără a le stârni cel mai mic sentiment de evlavie.
Apoi există acea sintagmă a „sângelui împăcării”, care ne cheamă permanent la împăcarea cu Dumnezeu, la credință puternică, la dragoste adevărată și la nădejdea mântuirii, lucrul nemaiîntâlnit pe care l-a făcut și Maica Domnului, cea care ne-a arătat lumina cea adevărată, prin nașterea sa, prin care a adus împăcarea cu Dumnezeu a tuturor păcătoșilor. De aceea, haideți să nu mai stăm departe de cruce și să nu mai fugim de ea, ci așa cum spune Însuși Iisus Hristos, să ne luăm crucea și să mergem pe calea Lui: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Crucea si Invierea lui Hristos
Publicat in : Dogma -
Crucea ca binecuvantare
Publicat in : Credinta -
Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.