
Trăim, din păcate, într-o lume a imoralității, în care păcatul a luat locul virtuții. Tinerii nu mai au repere adevărate, oameni destoinici, oameni pricepuți, oameni înțelepți pe care să-i urmeze. Cu mare greutate găsești și un bătrân adevărat, un duhovnic iscusit.. Mass-media îi prezintă drept VIP-uri, repere, modele pe oamenii certați cu legea, trecuți prin pușcării, oameni cu tot felul de vicii, șmecheri, fără educație, fără cultură etc. Ce rămâne de făcut? Să nu te uiți în stânga și în dreapta și să cauți un duhovnic iscusit. Dar unde și cum să-l găsești? Prin rugăciune, cu sinceritate și din adâncul sufletului.
Marele scriitor Feodor Dostoievski spunea: ”Găsirea unui bătrân adevărat este mai de preț decât citirea tuturor cărților din această lume!” Într-adevăr, cea mai folositoare lucrare pentru planul de mântuire al sufletului omenesc este învățătura transmisă de la om la om, prin cuvânt, prin fapte, prin exemple, prin trăire. Una este să citești din cărți și alta este să stai la picioarele unui bătrân. Se spune că pe vremea Greciei antice, un mare filozof din Milet a primit la ucenicie un tânăr, cum era pe vremea aceea. Și, cum se lumina de ziuă, tânărul fugea la maestru... Dar un altul l-a întrebat de ce merge dis-de-dimineață la maestru, pentru că nu are ore atunci... ”Merg la maestru dimineața pentru a vedea cum se încalță cu sandalele!”.
Dar ce înseamnă a fi un duhovnic iscusit? Este acea persoană care îți i-a voința și inima ta în voința și inima lui. Este acea persoană care are răspunsuri potrivite la întrebările tale. Este acea persoană care poate introduce iubirea lui Dumnezeu în inima ta, în viața ta. Este răspunsul la toate întrebările tale. Este prezența mistică și grațioasă a lui Hristos. Este acea persoană care poate urca pe muntele suferinței, Golgota, răstignindu-se, într-un mod dezinteresat, topit în rugăciune, pentru mântuirea ta, a mea, a întregii lumi și pentru mântuirea lui personală.
Monahul Simeon Piosul era un bătrân în adevăratul sens al cuvântului, cu mare evlavie și cu pioșenie față de cele sfinte, dar și cu un mare dor după dragostea dumnezeiască. Încă din tinerețe a dus o aprigă luptă cu ispitele pe calea desăvârșirii sale duhovnicești. L-a studiat, cu mare atenție, încă din tinerețe, pe Marcul Ascetul. Scrierile lui le-a “mâncat” precum untul pe pâine. Mai mult, s-a străduit să pună în aplicare toate învățăturile Sfântului Marcu Ascetul. A îmbinat perfect smerenia, asceza cu rugăciunea și cu meditația, obținând mari progrese în desăvârșirea duhovnicească.
Monahul Simeon l-a descoperit pe tânărul Simeon la vârsta adolescenței. Întâlnirea celor două suflete a avut loc la mănăstirea Studion, unde bătrânul era călugăr. A fost o întâlnire de gradul zero în care cei doi s-au recunoscut: unul în calitate de maestru, celălalt, ca ucenic. Monahul l-a cercetat cu atenție pe tânăr, ajungând la concluzia că este un vas bun pentru a progresa pe calea desăvârșirii duhovnicești. Astfel, l-a luat sub aripa sfinției sale, inițiindu-l in tainele ascunse ale urcușului duhovnicesc.
După o cercetare amănunțită, maestrul i-a rânduit ucenicului o mică pravilă pentru începători. Cu timpul, bătrânul a observat că tânărul este dornic și înflăcărat de a avansa mai repede pe calea ascezei și i-a dat o pravilă corespunzătoare. Dar, tânărul nostru nu era împăcat cu conștiința sa că face destul și atunci a mai adăugat el câțiva psalmi și metanii, repetând constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!". În acest fel, tânărul avea conștiința împăcată că se ostenește suficient pentru progresul duhovnicesc. În toată această perioadă, maestrul l-a pregătit pe ucenic pentru pasul următor, intrarea în monahism.
În acest sens, monahul Simeon Piosul i-a recomandat ucenicului scrierile Sfântului Marcu Ascetul. Ucenicul, nu numai că a citit cu mare atenție învățăturile Sf. Marcu, ci le-a și pus în practică. Și tot așa, până la vârsta de 27 de ani, când ucenicului i s-a recomandat că ar fi timpul să intre în monahism. Zis și făcut. Tânărul Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Vrăjmașul mântuirii i-a ridicat pe frații din mănăstire împotriva râvnitorului Simeon, care era indiferent la laudele sau reproșurile altora. Datorită nemulțumirilor din mănăstire, ucenicul a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a fost tuns in schima monastică acolo, înăsprindu-și și mai mult nevoințele duhovnicești.
În urma meditației profunde asupra scrierilor Sf. Marcu Ascetul, trei lucruri l-au impresionat în mod deosebit pe ucenicul monah: ascultarea de conștiință; îndeplinirea poruncilor prin care dobândești lucrarea harului Duhului Sfânt asupra ta și câștigarea cunoștinței duhovnicești. Fără aceasta ești ca și orbul care a strigat: "Fiul lui David, ai milă de mine!” (Luca 18, 38). Când orbul și-a recăpătat vederea, atunci l-a numit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 9, 38). Prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, precum și prin conversațiile pe care le purta cu aceștia, ucenicul nostru a atins un nivel duhovnicesc înalt îmbogățindu-și cunoștințele cele ziditoare de suflet și depășindu-și pe maestrul său.
Datorită rugăciunilor maestrului său și a lucrării harului Duhului Sfânt în viața sa, ucenicul a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care și găsirea miraculoasă a icoanei sale. Apusul răsăritului de soare al vieții sale a fost la anul 1021, lăsând ca testament o comoară duhovnicească inestimabilă: "Capitole teologice și practice", "Tratat despre cele trei metode de rugăciune," "Tratat despre credință" și memorabila culegere de imnuri religioase "Imnuri despre iubirea divină".
Se pune întrebarea cine a fost acest vrednic de pomenire ucenic al Sfântului Simeon Piosul? Nimeni altul, decât Sfântul Simeon Teologul.
Prietene, caută-ți bătrânul!
Stefan Popa
-
Duhovnicul, doctorul sufletului
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul mare si duhovnicul mic
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.