Ne aflam in Postul Nasterii Domnului, perioada in care stim cu totii ca trebuie sa sporim in rugaciune si in milostenie, sa facem fapte bune, sa poposim cat mai des la Biserica, la sfintele slujbe, pentru ca astfel sa fim pregtiti pentru praznicul Nasterii Domnului Iisus Hristos.
Aceasta expresie devine tratata superficial de catre crestini, care cred ca doar prin poposirea la Biserica in ziua praznicului, mesele pline de mancaruri si bunatati, fac ca aceasta mare sarbatoare sa fie doar un prilej de desfatare.
Biserica indeamna crestinii ca in timpul postului sa sporeasca in rugaciune,pentru ca rugaciunea nu este altceva decat comuniune cu Dumnezeu. Rugaciunea ne apropie de cer, rugaciunea ne pune fata in fata cu Creatorul nostru. Prin rugaciune ni-L apropiem pe Dumnezeu de noi, prin rugaciune Ii deschidem usa sufletului nostru, pentru ca prin caldura rugaciunii noastre Hristos sa se salasluiasca si sa se nasca in inimile noastre.
Nevointa, mataniile, rugaciunile nu fac altceva decat sa ne urce pe inca o treapta inspre Dumnezeu; nevointa incununeaza sufletul cu smerenie; rugaciunea curateste cugetul si inima de toate patimile si gandurile rele; mataniile si postul, cugetarea neincetata la moarte si paza mintii desavarsesc jertfa cea bineplacuta lui Dumnezeu, dupa cum spune si Psalmistul: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi." (Psalm 50,18)
Pentru ca Hristos sa se nasca in sufletul fiecaruia, acesta trebuie sa fie curatit, purificat si fara de patima. Prin rugaciune, impletita cu post, smerenie si nevointa, prin spovedanie si Sfanta Impartasanie ne unim cu Hristos, Il primim in inimile noastre. De altfel, acesta este si unul din scopurile postului - de a-l apropia pe om de Creatorul Sau.
Postul nu inseamna doar abtinerea de la consumul alimentelor de origine animala, inseamna mai presus de toate renuntarea voita de la alte placere care faciliteaza traiul omului si aduce comoditate, inseamna nevointa intru rugaciune mai multa, petrecerea intru cugetare la Cele de sus, citirea mai deasa a Sfintei Scripturii, participarea activa la sfintele slujbe, matanii si neincetata activitate a mintii si a sufletului intru rugaciunea lui Iisus.
Toate acestea il apropie pe om de Dumnezeu, dar ceea ce desavarseste perioada postului si rostul lui este desavarsit de milostenie. Milostenia este rezultatul iubirii fata de aproape, comuniune cu Insusi Dumnezeu. Milostenia intareste legatura dintre noi si Hristos. Prin iubirea de apropoape ne aratam dragostea si fata de Dumnezeu; milostenia este modalitatea de a ne a apropia atat de fratii nostri cat si de Dumnezeu.
Milostenia incununeaza toate acestea, rugaciunea si nevointa; impreuna desavarsesc postul si ii inlatura superficialitatea cu care, din pacate, din ce in ce mai des, este tratat de crestini.
Postul il aduce pe om in comuniune cu Dumnezeu, il ajuta sa mai urce o treapta spre desavarsire. Hristos nu se va naste decat intr-un suflet curat, pur, pregatit si impacat cu Dumnezeu.
Fie ca acest post premergator marelui praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos sa ne poarte pe cararile manturii, curatirii si spre desavarsire, ca astfel Hristos sa Se nasca si sa Se salasluiasca in pestera necuvantatorului nostru suflet !
Daniela
- Daniela Macovei
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.