Biserica - trup a lui Iisus Hristos si comuniune a Duhului Sfant
Inainte de a intra in reflectiile asupra Sfintei Liturghii, de a intelege ce este ea, rolul ei in viata crestina, este nevoie a pune inceput bun prin a arata temeiul ei si a celorlalte Sfinte Taine in Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Acest fundament consta in temeiul de neclintit al expresiei ca Adevarul este Persoana lui Iisus Hristos, si ca viata noastra inseamna participare, experienta, comuniune cu Iisus Hristos ca persoana si viata. „Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi”(Ioan 1,14) afirmatie scripturistica ce constituie baza si noua bucurie a Bisericii. Caci El a lasat Trupul Lui (Biserica) si a trimis pe Duhul Sau si nu un sistem filozofic si nici n-a intemeiat o noua religie. De la inceputuri pana astazi gasim aceasta realitate a comuniunii liturgice stransa in jurului Mesei Domnului: „Si staruiau in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuni” dupa cum ne relateaza „Faptele Apostolilor” in capitolul 2,42. Aflandu-se de atunci in stare permanenta de ascultare, Biserica - ca trup a lui Iisus Hristos si comuniune a Duhului Sfant, este fidela indemnului Mantuitorului de la Cina cea de Taina, unde a spus ca: „Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea”(Matei XXVI, 26-28 si cel...) Aici, in adunarea (sinaxa) liturgica, se gaseste izvorul vietii, centrul ei, de aici decurgand invatatura noua, harul ei sfintitor si modul in care ea se conduce. Adevarul ei este viata; impartasirea de viata: „Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi.”(In. 6, 53).
Prin urmare, Adevarul este viata, este fiinta concreta. Pentru Sfantul Apostol Ioan Adevarul este identic cu viata, cu fiinta, el depaseste neajunsul cugetarii filozofice a lui Aristotel care vedea viata ca o calitate adaugata fiintei, nu fiinta insasi. Crestinul trebuie sa le rosteasca dintr-o rasuflare pe amandoua.
Toata Evanghelia a 4-a, a Sfantului Apostol Ioan autentifica ca cunoasterea este „viata vesnica” sau „adevarata viata” insasi Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevarul si Viata” (In. 14. 6) Daca Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan vede Adevarul ca praxis, ca traire, ucenicul sau - Sfantul Ignatie Teoforul imbina cunoasterea si viata intr-o abordare antologica a Adevarului, deoarece viata inseamna fiinta vesnica, adica fiinta care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevarul, nu pentru ca este un principiu epistemologic care explica universul, ci pentru ca El este viata si multimea fiintelor, care isi gasesc semnificatia nestricacioasa intru Iisus Hristos, care recapituleaza in intregime creatia si istoria. Viata Sfintei Euharistii este viata lui Dumnezeu Insusi, ca viata de comuniune divina.
De aceea Sfantul Ignatie numea Euharistia drept „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Iar Sfantul Irineu de Lyon (sec. II) a folosit teologia Euharistiei in lupta cu dochetismul si gnosticismul, ce arata ca Iisus Hristos a avut trup aparent, aratand ca Euharistia este cu adevarat Domnul Iisus Hristos, ca El este viata si fiinta in acelasi timp, ca El se da ca viata, ducand la implinirea comuniunii in Sfanta si Dumnezeiasca Euharistie. De aceea, cand abordam stiinta teologica hristologiei, adica invatatura despre persoana si opera mantuitoare a lui Iisus Hristos, nu intelegem in primul rand abordarea invataturii despre acestea in sens teoretic, faptul ca numai cuvintele scripturii ar fi vehicule de comunicare a Adevarului pana la noi, asa cum fac toate ereziile istoriei.
El este Adevarul, marturisim si traim invatatura despre Iisus Hristos si opera Sa ca existenta personala
Cand afirmam ca El este Adevarul, marturisim si traim invatatura despre Iisus Hristos si opera Sa ca existenta personala, ce ni se comunica in relatia Sa cu Trupul Sau, Biserica. Caci daca nu esti in Biserica nu poti vorbi de o realitate a experientei personale a lui Iisus Hristos, ce se daruieste in Sfintele Taine, in mod culminant oferindu-se in Sfanta si Dumnezeiasca Euharistie. Impartasindu-te de Iisus Hristos ca viata si comuniune poti vorbi dupa aceea de o comunicare a Lui pana la noi si prin cuvintele Sale, incorporate in Sfanta Scriptura ori in Sfanta Traditie, caci altfel totul este verbalism sectar, fraze invatate mecanic din textele Scripturii si rastalmacite dupa bunul plac.
O, frate crestine nu tu definesti modul si participarea la viata lui Iisus Hristos. Ea este data in Biserica din Ziua Cincizecimii. Duhul Sfant, este Persoana care umple distanta dintre noi si Iisus Hristos, El realizeaza actul unirii si participarii omului la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos in istorie. El aduce in Biserica, ca realitate, ca viata, evenimentul Iisus Hristos realizand, totodata, existenta Sa personala ca trup ori comunitate. Mantuitorul Iisus Hristos nu exista mai intai ca Adevar si apoi ca si comuniune, El este simultan si una si alta. Nu exista distante intre Domnul Iisus Hristos, Biserica si Sfantul Duh, cu atat mai mult intre Domnul Iisus Hristos si Sfantul Duh. De la intrupare si pana la Cincizecime se poate urmari pe firul rosu al Sfintei Scripturi, aceasta relatie existentiala, personala, intre Mantuitorul Iisus Hristos si Sfantul Duh. Fundamentul relatiei de trimitere in lume in Biserica, se intemeiaza pe relatia lor in sanul Sfintei Treimi.
Asadar, atat de mare este Taina lui Iisus Hristos incat El nu redefineste separat prin El Insusi ci este parte integranta a iconomiei Sfintei Treimi. A vorbi despre Iisus Hristos inseamna in acelasi timp a vorbi despre Tatal si Duhul Sfant. Adevarul lui Iisus Hristos si a Sfantului Duh este identic si de aceea Duhul Sfant este numit „Duhul Adevarului”(In.14.17...). Cele doua Persoane ale Sfintei Treimi se deosebesc numai dupa felul in care lucreaza. Evenimentul Cincizecimii la „Faptele Apostolilor” arata acest lucru la modul cel mai concret. Existenta lui Iisus Hristos vine in planul existentei noastre isorice, nu in mod abstract, dupa cum cred sectarii care trateaza in mod teoretic cuvintele scripturii, intr-o maniera individualista, ignorand sensul si rostul comuniunii si al comunitatii.
Duhul Sfant este datator de putere si de viata, determinand fiinta noastra spre relationare, spre implinirea comunitatii, pentru ca El este”comuniune”(Kinonia: 2 Corinteni 13,13). Prin Sfantul Duh ne nastem in Iisus Hristos, in Taina Sfantului Botez, incorporandu-ne in trupul istoric al lui Iisus Hristos - care este Biserica, asa cum insasi nasterea lui Iisus Hristos a fost „din Duh”, pentru ca fiecare botezat sa poata deveni el insusi „Hristos”, adica fiinta de comuniune si de adevarata viata. De doua mii de ani fiecare Liturghie, fiecare taina este un eveniment al Cincizecimii. Fiindca Sfanta Liturghie il reveleaza pe Domnul Iisus Hristos. Adevarul ca vizita, ca prezenta si realism, dar nu din afara ci ca „trup” adica interior propriei noastre experiente, ca o comuniune in interiorul Bisericii, a comunitatii Ei, si nu intr-o cunoastere rationala sau intr-o experienta mistica interioara individuala, desprinsa de Biserica, ca si comuniune cu Iisus Hristos in Duhul Sfant. O asemenea forma de religie este naturism religios.
Acest adevar ajunge la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice, dar se refera la istorie, in intelesul vietii euharistice, conditionata fiind de caracterul de anamneaza (amintire) si epicleza (invocare) al Euharistiei. In cadrul ei istoria inceteaza a mai fi o succesiune de evenimente, ce vin din trecut in prezent, in directie liniara. Adevarul nu vine la noi doar pe calea delegarii ori a imputernicirii: Iisus Hristos-Apostoli-Episcopi, in desfasurare liniara. El vine ca eveniment al Cincizecimii, cu alte cuvinte, ca o coborare a Duhului Sfant, ce asuma istoria liniara intr-un prezent harismatic. Drept urmare, toate Sfintele Taine sunt evenimente harismatice si realitati ale Cincizecimii.
Despre bucuria Impartasirii si puterea credintei
La Cina cea de Taina, momentul instituirii Tainei Euharistiei prin cuvintele Sale si al primei savarsiri a ei de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a spus: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Mt XXVI, 26-28). Daca se ia totodata in considerare urmatorul verset: ci va spun voua, nu voi mai bea din acest rod al viei, pana in ziua cand il voi bea cu voi, nou, intru Imparatia Mea (Mt XXVI, 29), se poate constata cu usurinta ca, pe de o parte, Euharistia isi are temeiul in jertfa de pe cruce a Mantuitorului, iar pe de alta, ca in ea va fi prezent in toate timpurile viitoare Iisus Hristos cu Trupul si Sangele Sau inviat. Iisus Hristos traieste la Cina cea de Taina anticipat si tainic moartea Sa pe cruce, dar si moartea tainica de dupa aceea (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Staniloae, "Teologia Dogmatica Ortodoxa", vol. III, EIBMBOR, Bucuresti, 2003, p. 98).
Prezenta Mantuitorului Iisus Hristos cu trupul in Euharistie este posibila datorita unirii stranse dintre Trupul Lui cu Dumnezeu Cuvantul prin Intrupare si pnevmatizat prin Inviere siInaltare, ajuns la unirea culminanta cu dumnezeirea. Fara indoiala, prezenta Domnului cu Trupul si Sangele Sau in Euharistie si prefacerea painii si vinului pentru mancarea Lui constituie pentru teologie o mare taina. In teologia ortodoxa, painea si vinul raman cu adevarat paine si vin, la fel cum devin cu adevarat Trupul viu si Sangele lui Iisus Hristos prin savarsirea tainei Euharistiei. Transformarea darurilor in Trupul si Sangele lui Iisus Hristos se realizeaza intr-un mod divin care transcende notiunile de timp si spatiu aplicabile in lumea noastra cazuta si, prin urmare, nu poate fi inteleasa sau explicata in termenii filosofici ai acestei lumi (Kenneth Paul Wesche, Saint Ignatius of Antioch: the criterion of orthodoxy and the marks of catholicity, PRO ECCLESIA Vol. III, nr. 1, 1994, p. 96).
Impartasirea presupune credinta si dragoste
Trebuie subliniat ca descrierea traditionala a Euharistiei ca Trupul si Sangele lui Iisus Hristos nu poate fi considerata o metafora mistica prin care se sugereaza legatura tainica dintre suflet si forta divina care se salasluieste in inima omului intr-un mod mistic. Natura mistica a Bisericii are in mod tulburator un caracter material: Euharistia este Trupul si Sangele lui Iisus Hristos intr-un mod concret, fizic, nu intr-un mod conventional sau simbolic, ci tangibil si concret (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 97).
Impartasirea cu Sfanta Euharistie presupune credinta si dragoste din partea crestinului, pentru a putea fi inteleasa tainic, in adancul sufletului, in realitatea pe care o reprezinta, si nu ca un ritual magic. Sfantul Ignatie Teoforul sugereaza ca elementele care unesc Trupul si Sangele Domnului sunt credinta si dragostea: ziditi-va din nou in credinta, care este trupul Domnului, si in dragoste, care este sangele lui Iisus Hristos (Tralieni 8,1, Colectia "Parinti si Scriitori Bisericesti", vol. I, "Scrierile Parintilor Apostolici", trad. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 172). Obiectul principal al credintei si dragostei crestinului este realitatea Trupului si Sangelui lui Iisus Hristos si ca in aceasta credinta crestinul gaseste viata: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata (In. VI, 35).
Euharistia nu se poate savarsi fara marturisirea credintei. Dintotdeauna, numai cei botezati, deci cei care-L marturiseau pe Iisus Hristos, s-au putut impartasi. Pentru Euharistie este necesara in primul rand unirea prin Cuvant, prin cunoastere pentru a intelege scopul existentei crestine, urmata apoi de unirea cu Hristosul euharistic in Sfanta Liturghie savarsita de episcop. Adevaratul sens al Cuvantului nu se lasa inteles pe deplin decat in context euharistic. Se poate face o paralela cu episodul de pe drumul spre Emaus, unde cei doi ucenici, Luca si Cleopa, sunt abatuti in urma experientei din Ierusalim. Plini de intrebari fara raspuns si tristete, aproape ca nu observa prezenta strainului de langa ei, care ii mustra pentru ca nu inteleg Scripturile care vorbeau despre patimile si jertfa Invatatorului lor.
Cuvantul ii mangaia, le arata lucruri pe care ei nu le intelegeau pe deplin, insa nu era suficient pentru a le oferi cunoasterea adevarata, comuniunea adevarata. Odata ce Mantuitorul Iisus Hristos binecuvanteaza si frange painea pe care le-o da apoi ucenicilor, ochii acestora s-au deschis si L-au cunoscut. Mantuitorul Iisus Hristos se contopeste in aceasta scena cu painea euharistica, care le-a dat cunoasterea adevarata, facandu-i sa inteleaga intreaga semnificatie a Invierii. Cei doi ucenici au fost cei dintai care s-au "impartasit" cu Cuvantul lui Iisus Hristos si cu Trupul Lui euharistic, alcatuind o noua unitate - in esenta, primul mic nucleu al Bisericii adevarate a lui Iisus Hristos, care nu se realizeaza pe deplin decat in aceasta contopire, in aceasta unitate adevarata si de neinlocuit. Sfanta Euharistie este strans legata de cuvantul Scripturii, caci numai astfel ea poate fi inteleasa in intregime. Experienta euharistica pune intr-o lumina speciala cuvantul Scripturii si contribuie la descoperirea sensului spiritual, profund al textelor sfinte si la realizarea unitatii crestinilor.
Dreapta marturisire este conditia sine qua non pentru dobandirea numelui de crestin. Afirmatia este sustinuta de desfasurarea Sfintei Liturghii, la savarsirea careia, inainte de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, Biserica se roaga pentru unitatea de credinta prin ectenia: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita", rugaciune intarita prin rostirea imediata a Simbolului credintei. Cererile rostite inainte de impartasire se incheie cu cea pentru realizarea unitatii de credinta: "Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh, cerand, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Iisus Hristos Dumnezeu sa o dam". Trupul inviat si datator de viata al Domnului este ancora credintei si a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10).
Fara intruparea reala, mantuirea nu ar fi fost posibila
Dreapta marturisire este aceea ca Intruparea s-a realizat in mod real, ceea ce confera realitate Euharistiei. Crestinii sunt chemati sa se adune cat mai des spre a se impartasi, pentru ca astfel Il marturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Om real, Intrupat real, suferind real pe cruce pentru noi, dandu-ne astfel posibilitatea Mantuirii. Fara o Intrupare reala, mantuirea devine imposibila. Realismul sacramental exprimat prin accentuarea prezentei reale a lui Iisus Hristos in Sfanta Euharistie, nedespartit de Duhul, este fundamentul Bisericii, in care Iisus Hristos, una cu Tatal si cu Sfantul Duh in firea sa divina, ii uneste pe credinciosi in comuniunea Trupului Sau extins in lume, Biserica (William R. Schoedel, Ignatius of Antioch: A commentary on the Letter of Ignatius of Antioch, Fortress Press 1985, p. 21).
Biserica se defineste in acest context ca o comunitate unde Cuvantul nu este doar proclamat, ci este realmente prezent in Sfanta Euharistie, care cu adevarat este Trupul si Sangele Domnului; in consecinta, Biserica este acea comunitate transformata in Biserica prin unirea intr-un singur trup cu Iisus Hristos, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Lui, cu adevarat datatoare de viata, in Euharistia Bisericii (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 100).
Asadar, importanta si semnificatia Euharistiei sunt fundamentale si maxime pentru viata omului, pentru viata lumii, caci ea este unirea cea mai inalta care se poate realiza intre om si Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, in Imparatia Sa. Dumnezeiasca Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii care se savarseste in Biserica pentru credinciosi, ne uneste cu Hristos si pe noi unii cu altii, deoarece toti credem in Unicul Iisus Hristos – Care este ieri, azi si in veci Acelasi si prin Care ne impartasim cu aceleasi Sfinte Taine. Ea este Taina a Bisericii si a unitatii Bisericii fiindca in ea se pecetluieste unitatea de credinta incununand Liturghia Cuvantului. Ea sustine cresterea permanenta a crestinilor in Iisus Hristos, in Trupul Sau tainic – Biserica – in comuniunea iubirii cu Iisus Hristos si intre ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al impacarii, al iubirii si a unitatii profunde a oamenilor in Iisus Hristos, a mantuirii in El si prin El, asa dupa cum am mai spus in acest studiu. Unitatea crestina trebuie sa se rasfranga asupra lumii intregi, pentru ca sa se pregateasca in acest chip unitatea eshatologica pe care Sfanta Impartasanie o prefigureaza, Imparatia lui Dumnezeu cea vesnica pe care o pregustam inca din viata aceasta terestra si care nu este o comuniune umana, ci o unitate in Dumnezeu, in plenitudinea adevarului si in bucuria Imparatiei (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Staniloae, Legatura intre Euharistie si iubirea crestina…, p. 33). - aceasta conceptie ar trebui sa asigure ecumenicitatea sau gindirea si miscarea ecumenica Bisericii cea una dupa cum si Iisus Hristos – Adevaratul Dumnezeu – doar Unul este!....
Incheiem cu constatarea ca Euharistia actualizeaza intr-un dinamism convergent, spre plenitudinea existentei, marile potentialitati umane care semnifica si simbolizeaza ceea ce trebuie sa devina lumea adica o daruire si un imn de lauda adus, neincetat, Creatorului; o comuniune universala in Trupul lui Iisus Hristos, o imparatie a dreptatii, a iubirii si a pacii in Duhul Sfant, pentru unitatea si mantuirea tuturor in Hristos Domnul si prin Hristos, ajungand, astfel, la desavarsirea noastra cu ajutorul Sfintei Euharistii careia ii descoperim, in acest fel, valoarea ei duhovniceasca de nepretuit...
Drd. Stelian Gombos
Stelian Gombos
-
Sfanta Euharistie- Taina Imparatiei si a unitatii Bisericii
Publicat in : Religie -
Savarsitorul si impartasirea cu Sfanta Euharistie
Publicat in : Sfintele Taine -
Sfanta Euharistie, valoarea pastorala si duhovniceasca
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.