Într-o societate în care încercăm să aducem totul la zi, poate avem nevoie, mai mult ca oricând, și de un „aggiornamento”, cu sensul de „adaptare” la un prezent atât de „virusat”, dar nu oricum, ci potrivit cuvintelor Sfinților Părinți, ale Părinților bisericești, ale oamenilor de spirit și de cultură cu credință și frică de Dumnezeu.

Nu doar ca citate, parafraze, informări, conferințe ori simpozioane..., ci ca luare aminte la exemplul lor de viață, apoi ca asumare și punere în lucrare.

Cuvintele lor sunt vii și mereu actuale, mărturii de viață, deși unii le consideră perimate și ieșite din uz. Și totuși, chiar și numai raportându-ne la vorbele lor de duh, cel puțin să conștientizăm fiecare, cât de departe sau cât de aproape suntem de ceea ce numim astăzi cu „ușurătate” sau cu „elocință” IUBIRE.

Părintele Arsenie Papacioc ne îndeamnă să iubim mult, pentru că însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne poruncește. Iar Dumnezeu poruncindu-ne să iubim, ne-a dat și puterea să împlinim această poruncă.

Să nu uităm că IUBIREA este „criteriul de judecată” sau „norma universal valabilă” pentru tot ceea cugetăm, gândim, cuvântăm sau făptuim.

Iar aceasta este de la Dumnezeu, nu de la om: „Să iubim rana și pe cel care ne-a făcut rana!”.

Spune și Părintele Arsenie Boca: Iubirea vrăjmașilor eliberează răul din noi! Adică suntem liberi și avem posibilitatea de a urca, doar dacă nu ne mai urâm unii pe alții!!
Doar așa inima noastră este mereu liberă pentru a-L primi pe Hristos. Și să nu uităm că a iubi pe vrăjmași este porunca lui Dumnezeu.

Lumea în care trăim, și din care facem și noi parte, nu e vinovată, suntem vinovați noi pentru că nu știm și nu ne străduim SĂ ÎNVĂȚĂM să iubim.

Părintele Teofil Părăian ne sfătuiește să ne cercetăm pe noi înşine şi sub acest aspect: câtă iubire avem faţă de Dumnezeu? Împlinim poruncile lui Dumnezeu? Pentru că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este dovada iubirii faţă de Dumnezeu.

Şi cea mai mare şi cea dintâi poruncă, după iubirea faţă de Dumnezeu, este iubirea faţă de aproapele. De aceea este important să zicem mereu: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, pe mine care nu iubesc, pe mine care nu mă interesez, pe mine care nu caut binele altora, pe mine care sunt nepăsător faţă de alţii, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

Părintelui Rafail Noica spune că dacă vrem să câștigăm dragoste, trebuie să dăruim dragoste, altfel nu se poate. Dar, atenție! Aceasta înseamnă de la sine să devenim și „primitori de dragoste”, ca să nu rănim pe cel care ne iubește, chiar dacă ne iubește „aiurea”, cu scăzămintele și neputințele lui personale. Adică, nu așa cum am vrea noi să ni se „recunoască” sau să ni se „întoarcă” iubirea.

Și iată un cuvânt al Părintelui Teofil Părăian, care poate fi un indicator duhovniceasc pentru ceea ce înseamnă să iubești:

Când iubeşti pe cineva, adaugi ceea ce îi lipseşte şi înlături ceea ce e rău adăugat la fiinţa lui. Asta o face iubirea, acesta este rostul iubirii. Când îl iubeşti pe cineva îl iubeşti cu defecte cu tot, şi când nu-l iubeşti, nu-l iubeşti nici cu calităţile pe care le are.

Noi ne întrebăm mereu: Oare postesc destul? Oare mă rog destul? Oare n-ar mai trebui să adaug ceva metanii? Oare îmi primeşte Dumnezeu ostenelile? Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?

Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet.

Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe!”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi.

Poate unii vor spune: iar aceleași „chestiuni” care s-au tot repetat și pe care deja le știm. Așa este, însă „noutatea” pe care o așteptăm nu va veni niciodată din „texte”, ci se descoperă doar prin punere în lucrare a ceea ce deja ni se pare că știm, o „cunoaștere” care uneori simțim că ne plictisește. Pentru că, doar făptuind, deschidem orizonturi noi de înțelegere și de trăire a Adevărului.

Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să cunoaștem că iubirea aduce şi durere atunci când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti, pentru că acesta refuză IUBIREA!

Sorin Lungu

• Dragostea
  Publicat in : Morala
• Dragostea, iubirea, fericirea
  Publicat in : Editoriale