Care om va trăi si nu va vedea moartea? Cine oare s-a născut si n-a văzut moartea? Am acum 94 de ani si, fiindcă sunt atât de bătrân si moartea se apropie, m-am gândit să vă las câteva povăţuiri părinteşti. Mai presus de orice este dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, fiindcă acolo unde este Dumnezeu, este şi dragoste, iar acolo unde ea lipseşte, se află ispititorul. Când aveţi dragoste între voi, aveţi şi dragoste de Dumnezeu. Atunci când însă nu există dragoste între voi, nu-L puteţi iubi pe Dumnezeu, căci însuşi Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte şi Dacă un om zice că îl iubeşte pe Dumnezeu şi îl urăşte pe fratele său, acela este un mincinos17. ( Ioan 14, 21-23; I Ioan 5, 20.)
Trebuie să fiţi atenţi să nu vă despărţiţi de dragostea lui Dumnezeu; nu-L părăsiţi, ci iubiţi-L. Dumnezeul-Om şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a dat porunca să ne iubim unul pe altul. El le-a spus Sfinţilor Apostoli, cu câteva zile înainte de a se despărţi trupeşte de lumea aceasta: Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul şi Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul (Ioan 15, 17).
Prin urmare, luptaţi să dobândiţi dragostea adevărată şi nu pe cea din cuvinte, doar cu limba sau cu buzele. Dragostea din toată inima îl uneşte pe om cu Dumnezeu şi-l face fiu al Său după har. Fericitul Augustin ne spune că un om ajunge să semene cu ceea ce iubeşte. Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, vei deveni un dumnezeu după har şi nu după fire. Dacă iubeşti trupul şi zici că aceasta este viaţa şi existenţa ta, atunci vei deveni un diavol. Cum îl iubeşti pe cel rău? Prin faptele tale. Când ai mândrie, invidie, gelozie şi ură faţă de aproapele, atunci devii diavol. De aceea, luptaţi să-L iubiţi pe Dumnezeu! Aşa cum spun Sfinţii Părinţi în Sinaxarul Sfinţilor, acolo unde se cântă: „Să-L iubiţi pe Dumnezeu şi să nu preferaţi nimic faţă de dragostea Sa”, aşa încât atunci când El va veni întru Slava Sa, să aflăm odihnă dimpreună cu toţi sfinţii. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, ca să aflăm odihnă şi să ajungem acolo unde sunt Sfinţii.
Aşadar, îngrijiţi-vă să aveţi dragoste şi ascultare, căci cel ascultător se aseamănă cu Hristos, iar neascultările si certurile te aseamănă cu cel rău. Nu fiţi neascultătoare, în afara cazului când maica stareţă vă cere să faceţi ceva care să-L întristeze pe Dumnezeu; atunci să nu o ascultaţi. Dacă, însă, ea vă spune să faceţi ceva care, după părerea voastră, nu este bine, atunci e mai potrivit să vă tăiaţi voia şi să faceţi ceea ce vi s-a spus.
Domnul nostru Iisus Hristos - Cel Care este Dumnezeu - Şi-a tăiat voia. Am pogorât din Cer, spune El, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis pe Mine. S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce. Trebuie să fim ascultători până la moarte şi atunci ne vom învrednici de Veşnica împărăţie şi Veşnica Viaţă. Nu vă neglijaţi îndatoririle duhovniceşti, fiindcă numai prin râvnă veţi birui, cu harul lui Dumnezeu, pe toţi vrăjmaşii. Căci iată ce ne spune Domnul: Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind (Luca 12, 37). Iar Biserica cântă: „Iată Mirele vine în toiul nopţii şi fericită este sluga pe care Domnul o va afla veghind, iar nevrednică cea pe care El o va afla lenevind”.
Dintre cele zece fecioare, cinci au fost neînţelepte, iar celelalte cinci au fost înţelepte, având untdelemn în candelele lor. Candelele reprezintă sufletul. Când a venit Mirele
(adică la ceasul morţii), acestea au plecat cu Mirele şi au intrat în cereasca cămară de nuntă. Fecioarele neînţelepte, însă, au rămas în afara cămării de nuntă, fiindcă nu au fost atente; nu au avut untdelemn, nici dragoste, erau obosite şi au adormit şi n-au purtat de grijă pentru sufletul lor. Când a venit moartea, ele s-au pocăit şi au bătut la uşă pentru ca Domnul să le deschidă şi lor, dar El le-a spus: „Plecaţi de aici, nu vă cunosc pe voi”.
Prin urmare, să nu fim neglijenţi, căci această trândăvie este cumplită, în timp ce pocăinţa este măreaţă. Luptaţi atunci când moţăiţi şi vă cuprinde lenea. Trupul vrea odihnă mereu, vrea somn şi hrană bună. Sufletul, însă, vrea post, priveghere şi rugăciune. Vai celui ce îngăduie sufletului său să se supună trupului şi care face voia acestuia!20 Trupul vrea mângâiere şi, pe cât posibil, somn, dar noi trebuie să ne opunem.
Duhul trebuie să fie biruitor şi să supună trupul, neîngăduindu-i să devină ceea ce voieşte el, ci anume ceea ce voieşte Dumnezeu, fiindcă trupul râvneşte să facă voia celui rău. Din această pricină Sf. Apostol Iacov ne spune: Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi (Iacov 4, 7). Trebuie să i ne opunem pe cât ne stă în putinţă, fiindcă numai cu osteneală şi durere se obândesc cele bune.
Sfinţii n-au dobândit cu uşurinţă Raiul, ci s-au ostenit şi au luptat împotiva celor trei vrăjmaşi: trupul, lumea şi stăpânitorul acestei lumi (diavolul). Dar, întrucât au fost râvnitori şi serioşi, au biruit pe diavol, poftele lumii şi poftele trupului. Aşadar, sunt necesare rugăciunea şi trezvia. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită (Matei 26,41). Apostolul Petru, fiindcă n-a fost atent doar o clipă, S-a lepădat de Domnul. Dar s-a pocăit şi s-a mântuit. De aceea a scris aceste frumoase cuvinte, ca să ne facă pe toţi atenţi: Fiţi treji, privegheaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8). Fiţi treji, atenţi şi cu grijă! Să nu staţi deloc trândăvind, căci vrăjmaşul dă târcoale, căutând pe cine să înghită, ci căutaţi ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, atunci când ne apropiem de El, ne va ajuta.
Pentru a-i înşela pe oameni, diavolul foloseşte adesea făţărnicia, minciuna si viclenia. De multe ori se preschimbă în înger de lumină. In felul acesta i-a înşelat pe mulţi, fiindcă l-au primit, l-au ascultat şi n-au fost atenti. De aceea e nevoie de mare atentie. Asa cum v-am spus, mergeţi la un duhovnic pentru spovedanie şi, dacă nu-l găsiţi, spuneţi-vă cugetele maicii stareţe şi vă veţi folosi mult. Să aveţi mai ales dragoste şi smerenie, fiindcă acolo unde este smerenie, diavolul fuge.
Dar spre cine voi privi Eu, dacă nu spre cel sărman si cu duh smerit si care se cutremură la cuvântul Meu!. Spre cine spune El că va privi? Spre cel smerit, spre cel umil. De aceea, toti Sfinţii s-au desăvârşit datorită smereniei, căci ea dă naştere dragostei şi tuturor celorlate virtuti. Omul smerit este sălasul lui Dumnezeu si al darurilor Sfântului Duh: smerenia Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu I-a bineplăcut lui Dumnezeu, iar Cel Necuprins S-a sălăşluit în pântecele ei. Maica Domnului se laudă întru Domnul şi nu întru sine şi zice: Că a căutat spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48).
Dacă avem toate virtuţile, dar ne lipseşte smerenia, nu ne sunt de niciun folos. Dimpotrivă, adesea pot fi chiar periculoase: maica Magdalena era mândră şi a devenit sălas al diavolului, făcând voia lui. A uitat de cele bune şi a săvârşit tot ce-i şoptea diavolul. Deoarece Sf. Nectarie a săvârşit (si încă săvârseste) minuni, a fost invidioasă şi a scris o carte: printre alte blasfemii ale ei, a spus că Sfintele Taine nu sunt săvârşite de către Sfântul Duh, ci de cătrp Vechiul Calendar şi că, dacă ele nu sunt săvârşite de către Sfântul Duh pe Vechiul Calendar, atunci Sfintele Taine nu sunt valabile.
Ea mai spunea că oricine socoteşte că Sf. Nectarie este Sfânt trebuie să fie anatematizat de către Sfintele Sinoade. Ea L-a blestemat pe Dumnezeu şi pe Sfânt fără să cugete la fapta ei, fiindcă Dumnezeu îi face Sfinţi pe cei bineplăcuţi Lui, datorită smereniei, credinţei şi dragostei pe care au avut-o. Fiţi foarte atente şi urâţi mândria, pe care vrăjmaşul o seamănă mereu în mintea omului, şoptindu-i că este cineva, că face ceva, până când acesta ajunge să îi acuze pe alţii că nu fac lucruri la fel de bune ca el.
Fie ca harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a făcut Om si a înviat, ne-a înăltat sufletele la o nouă viaţă şi ne-a dăruit viaţă veşnică şi Cereasca împărăţie să fie cu voi, cu toti!
Dragostea trebuie sădită în inimile noastre şi ea va prinde rădăcini atunci când ne vom aminti mereu de Dumnezeu, fie că umblăm sau lucrăm, că ne odihnim sau dormim. Pomenirea lui Dumnezeu şi scurta rugăciune nu trebuie să lipsească. Şi în acest chip, Dumnezeu va fi mereu cu noi aici, în această viată trecătoare si ne va lua cu El în cea veşnică. Să aveţi binecuvântarea Maicii Domnului si fie ca Bunul Dumnezeu să fie cu voi! Amin!
Fragment din cartea "Pelerinul către cer: Părintele Filotei Zervakos", Editura Evanghelismos
Cumpara cartea "Pelerinul către cer: Părintele Filotei Zervakos"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.