Situaţiile stresante fac parte integrantă din viaţa contemporană, este imposibil să le evităm sau să le trecem cu vederea. Insă putem să ne schimbăm atitudinea faţă de ele şi să le trăim cu pierderi minime pentru sănătatea noastră. Despre aceasta vom şi vorbi în capitolul acesta.
Insuşi termenul de „stres" a fost propus de fiziologul canadian Hans Selve în anul 1936. El a definit stresul ca „reacţie a organismului la factori specifici nefavorabili", care pot fi diverşi: fizici, fiziologici şi psihologici. Teoria lui nu este nouă; până Ia el, minunatul terapeut rus Serghei Petrovici Botkin a descris cum reacţionează sistemul nervos al omului la anumiţi tactori nefavorabili. Dar sursa primară în ceea ce priveşte această problemă pentru noi este moştenirea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.
Folosind asemenea cuvinte ca: necazuri, suferinţe, ispite, ei ne învaţă cum să reacţionăm corect la aceste realităţi, punând accentul nu pe aspectele fiziologice, ci pe cele duhovniceşti.
Fiecare dintre noi are propria scară de valori: ceea ce pentru un om este foarte important, pentru altul ar putea să nu aibă nici o relevanţă. Pentru ortodocşi, viaţa nu poate fi concepută fără credinţă, fără componenta duhovnicească a existenţei. O persoană credincioasă înţelege că trăieşte sub oblăduirea proniei lui Dumnezeu şi că nimic nu i se întâmplă din senin, nici un fir de păr din capul său nu cade la voia întâmplării. De aceea, credinţa în pronia lui Dumnezeu, rugăciunea şi împărtăşirea cu Tainele bisericeşti sunt scutul de protecţie în faţa factorilor neprielnici care ne însoţesc în viaţă.
Circumstanţele exterioare pot rămâne neschimbate o perioadă destul de îndelungată. Atunci se pune întrebarea: pentru ce să răbdăm? Aducându-ne aminte de noii mucenici ruşi şi de mărturiile colegilor lor de celulă, ne convingem de câtă tărie extraordinară a duhului au dat dovadă, cum au suportat lipsurile, străduindu-se să-i ajute şi pe ceilalţi întemniţaţi. Care a fost sensul necazurilor şi al suferinţelor lor? Dacă înţelegem viaţa ca o goană după plăcere, orice schimbare a circumstanţelor vieţii (boli, cataclisme naturale) este percepută în mod negativ. Desigur credincioşii cunosc puterea mântuitoare a necazurilor si a bolilor, că tot ceea ce se întâmplă cu noi ne este trimis pentru mântuire. Adesea, necazurile devin începutul renaşterii duhovniceşti a omului, etapa dării unui alt sens, a fonnării unei concepţii corecte asupra lumii şi asupra relaţiilor cu oamenii şi a raportării diferite la evenimente; ele pot fi începutul pocăinţei. Iar fără pocăinţă, fără rugăciune şi fără părtăşie la Tainele Bisericii, omul nu poate fi sănătos duhovniceşte.
In practica mea, adesea mă ciocnesc de asemenea cazuri: un om trece printr-o serie de evenimente neplăcute sau se îmbolnăveşte; nu mai poate să facă faţă acestor circumstanţe şi apelează pentru ajutor la psihoterapeut. Apoi se instalează etapa schimbării de sens, a pocăinţei, şi, peste o vreme, omul îmi spune: „Dumnezeul meu, cum am trăit mai înainte? Nu mai vreau să trăiesc aşa!".
Vorbind despre modul în care poate fi depăşit stresul psiho-emoţional, trebuie să ţinem minte că Dumnezeu nu ne va trimite încercări peste puterile noastre.
Citim despre aceasta în Epistola Apostolului Pavel către Corinteni - fiecărui om i se dă cruce după puterile sale. Insă, nu primim nici o cruce mai prejos de puterile noastre. De aceea, trebuie să fim pregătiţi să râbdăm. Sfântul Teofan Zăvorâtul compara măsura necazurilor cu modul în care o gospodină coace o plăcită: dacă o coace cu 5 minute mai puţin, rămâne crudă şi nu o putem mânca, iar dacă o ţine în cuptor cu 5 minute mai mult, iarăşi este rău - adică Dumnezeu coace sufletul omului în cuptorul încercărilor până la momentul potrivit.
Trebuie să ne străduim să fim mai buni unii cu alţii. Să ţinem minte că creştinul ortodox este un om bun, alături de care se poate trăi uşor, bine şi liniştit; el este sever cu sine însuşi şi înţelegător cu oamenii din jur. Căci în noi predomină o cantitate excesivă de tensiune. Dacă priveşti dintr-o parte cum vorbesc mamele cu copiii lor, cum se ceartă soţii din pricina fleacurilor - devine clar faptul că ne-am dezvăţat să răbdăm chiar şi în cele mai mici lucruri.
Din păcate, nu ducem un mod de viaţă corect: asta implică somnul sănătos, activitate fizică, călire (aer curat, proceduri cu apă’ şi altele), alimentaţie corectă, renunţarea la obişnuinţe dăunătoare, emoţii pozitive. Aduceţi-vă aminte de prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni: „Bucuraţi-vă pururea. Rugati-va neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta sie voia lui Dumnezeu, întru Hristos lisus, pentru voi" (I Tes. 5,16-18).
Uităm să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a trimis. Iar dacă nu-I mulţumim lui Dumnezeu, toate ni se vor părea puţine: avem o maşină, dar o vrem şi pe a doua; şi tot aşa la nesfârşit.
Reţeta principală a unui mod de viaţă creştin este credinţa în Dumnezeu, lupta ai patimile, viaţa Bisericii. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă" (Mt. 6, 33).
Dacă în centrul vieţii noastre este Hristos, Sfânta Ortodoxie, mântuirea sufletului, atunci viaţa noastră va decurge în mod corect, omul va avea o atitudine corectă şi faţă de mâncare, şi faţă de sărbători, şi faţă de muncă, şi faţă de prietenie, şi faţă de dragoste, şi faţă de familie, şi faţă de copii, şi faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa.
Dacă boli precum psihozele, epilepsia, paralizia cerebrală la copii ş.a. cer un tratament medicamentos specific, în situaţiile de stres este foarte importantă evaluarea celor ce se întâmplă cu omul respectiv. Uneori trebuie să ne schimbăm nu numai atitudinea faţă de situaţie, ci şi situaţia însăşi. De exemplu, dacă condiţiile de muncă nu corespund stării de sănătate sau vârstei, trebuie să ne schimbăm locul de muncă; acest pas va fi un pas al smereniei şi al discernământului.
Poate fi stresul „pozitiv"? Voi îndrăzni să spun că la baza sa stresul are mereu semnul + pentru că nu există în viaţa noastră nimic întâmplător. Bineînţeles, o clevetire uşoară, bolile, necazurile şi cataclismele naturale nu ne bucură, dar ele sunt mereu îngăduite de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vrea să ne vindece de patimi. Prin urmare, stresul are un sens pozitiv. Dacă omul nu înţelege acest lucru, uneori lecţiile trebuie să se repete.
De ce unii oameni sunt mai rezistenţi la stres? In medicină există un asemenea concept ca „rezistenţă la stres". Dacă de situaţii stresante au parte toţi oamenii, rezistenţa la stres este însă o trăsătură individuală. Dacă omul se străduie să ducă un mod de viaţă sănătos, îşi evaluează în mod corect posibilităţile sale, dar cel mai important, evaluează corect ceea ce se întâmplă cu el, atunci el devine mai rezistent la stres.
Nu trebuie să facem abstracţie şi de factorii fiziologici. Nea vând o sănătate trupească bună şi neînţelegând de uncie vin necazurile şi de ce ne sunt trimise, precum şi ce forţă vindecătoare aduc odată cu ele, omul va fi condamnat la suferinţe pe viaţă, căci stresurile (necazurile, încercările) ne însoţesc întreaga noastră viaţă.
Adesea sunt întrebat: ce propuneţi ca prim ajutor în situaţia stresului? Dacă omul a ajuns sub jetul de apă rece ca gheaţa, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să se dea la o parce. Adică, să se îndepărteze de sursa situaţiei stresante: să întrerupă discuţia în contradictoriu, să iasă pe stradă, să inspire de câteva ori adânc, să se roage, să bea apă sfinţită sau pur şi simplu să tacă.
De exemplu, am putea sa facem şi o pauză în muncă: sâ ne luăm liber sau un concediu; dacă este week-end - am putea sa organizăm o ieşire în natură, să dormim pe săturate, in sfârşit. Dar dacă şi acestea sunt insuficiente, trebuie să apelăm la un psiholog sau la un medic psihoterapeut. Daca avem duhovnic, să vorbim cu el, să ne
spovedim şi să-i cerem sprijinul prin rugăciuni. Să nu deznădăjduitul Să ţinem minte că Dumnezeu nu ne va trimite încercări peste puterile noastre, că nu există situaţii fără de ieşire. Nu vă provocaţi mai multă suferinţă şi nu vă blocaţi. Ţineţi minte că în orice situaţie există o soluţie, că Dumnezeu nu ne lasă nici pentru im minut, cu a rât mai mult în situaţiile complicate ale vieţii.
Rubrica „Psihoterapeutul ortodox" www.daavdeev.ru
Prof. dr. Dmitri Avdeev
Fragment din cartea "Tulburările psihice si patologia duhului", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Tulburările psihice si patologia duhului"
-
Sa nu ne razbunati – Marturii despre suferintele romanilor din Basarabia
Publicat in : Religie -
Suferintele care provin de la oameni
Publicat in : Pilda zilei
-
Despre suferintele pruncilor
Publicat in : Religie -
Bucuriile si suferintele
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.