Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul spune: Spre aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului (I Ioan 3, 8). Lucrările diavolului sunt toate felurile de păcate: pizmă, minciună, viclenie, ură, vrăjmăşie, pomenirea răului, grăire de rău, mânie, furie, mândrie, slavă deşartă, ne-milostivire, lăcomie, hoţie, nedreptate, pofta cea rea, ceartă, nemulţumire, aprindere, batjocură, jurăminte, uitare de Dumnezeu, neîndurare faţă de aproapele şi toate celelalte rele.

Şi aşa, pentru cei ce se numesc creştini şi fac asemenea lucrări ale diavolului, ce folos este din aceea că se numesc creştini, când arătarea Fiului lui Dumnezeu nu a stricat întru ei aceste lucrări ale diavolului?

De va spune cineva că unii ca aceştia tâlcuiesc dumnezeiasca Scriptură, teologhisesc, propovăduiesc dogmele creştine, să cunoască aceia că nu întru aceasta stă lucrarea lui Hristos. Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul nu spune „spre aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu", ca unii să teologhisească şi să se dreptslăvească, „ci ca să strice lucrurile diavolului". Despre unii ca aceştia, voi spune că mai întâi omul trebuie să-şi curăţeas-că vasul de toată murdăria şi apoi să pună în el smirna, ca nu cumva însăşi smirna să se spurce şi în loc de mireasmă, să iasă din ea putoare. Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, nu S-a făcut om numai ca oamenii să creadă în Sfânta Treime, s-o slăvească şi să teologhisească despre Ea, ci ca să nimicească lucrările diavolului. Oricăruia dintre cei ce au primit credinţa lui Hristos întru care vor fi nimicite lucrările diavolului, i se pot încredinţa tainele cuvântării de Dumnezeu şi ale dogmelor dreptslăvitoare. însă aceia întru care lucrări ca acelea n-au fost nimicite şi care sfârşesc încurcându-se în ele pentru necinstea şi hula lui Dumnezeu, cu adevărat, unii ca aceia stau în rând cu păgânii cărora le este oprit cu totul până şi să intre în templul Domnului şi să se roage acolo lui Dumnezeu, şi nu doar să citească dumnezeiasca Scriptură şi s-o tâlcuiască, precum s-a scris: Iar păcătosului a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu povesteşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta? Iar tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele îndărăt" (Psalmi 49,16-17). Acela care nu ia în inima sa legile lui Dumnezeu urăşte pedeapsa şi învăţătura care sunt însuflate de cuvintele Domnului şi îşi astupă urechile ca nu cumva să audă Cuvântul lui Dumnezeu care mărturiseşte despre judecata ce va să fie şi despre răsplătirea păcătoşilor, ori despre focul nestins al gheenei şi alte munci ale iadului, ori despre judecata veşnică de la care nimeni nu poate să scape odată ce a fost supus la ea. Acela care nu se nevoieşte cu toată puterea sa să aibă pururea înaintea ochilor poruncile lui Dumnezeu şi să le păzească, ci mai vârtos le dispreţuieşte şi îndrăgeşte pe cele potrivnice lor şi pe acelea le pune în lucrare, unul ca acela leapădă îndărăt cuvintele lui Dumnezeu.

Voi tâlcui aceasta prin această pildă. Când Dumnezeu porunceşte limpede: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 4, 17) şi iarăşi: Nevoiţi-vă a intra prin uşa cea strâmtă (Luca 13,24), iar cel care aude aceasta nu numai că nu voieşte să se pocăiască şi să se nevoiască a intra prin uşa cea strâmtă, ci îşi petrece toate zilele vieţii sale în mare nepurtare de grijă, în fiecare ceas adăugând la păcatele sale cele dinainte altele noi, şi dă trupului său odihnă şi mângâiere peste ceea ce este de trebuinţă, ba chiar mai mult decât este cuviincios, cel care slujeşte ca un semn pe calea cea largă şi încăpătoare care duce la pierzare şi nu pe calea cea îngustă şi plină de întristări care duce la viaţa veşnică - au nu este limpede că unul ca acela leapădă îndărăt cuvintele lui Dumnezeu, adică le dispreţuieşte şi îşi face voia sa, ori, mai bine spus, voia diavolului? Cu adevărat, aşa zugrăveşte Sfântul David pe acela care leapădă îndărăt cuvintele lui Dumnezeu: De vedeai jurul, împreună alergai cu el şi cu cel preacurvar partea ta puneai. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşuguri. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai, şi împotriva fiului maicii tale puneai sminteală. Acestea ai făcut şi am tăcut; socotit-ai fărădelege, că voi fi ţie asemenea: mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale. Inţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cândva să răpească, şi nu va fi cel ce izbăveşte (Psalmi 49,18-22).

Vezi cum unul ca acesta L-a uitat pe Dumnezeu şi este vrednic să primească pedeapsă mai mare decât cel fără de Dumnezeu, care nu-L cunoaşte deloc pe Dumnezeu? Căci, cunoscându-L pe Dumnezeu, precum zice Apostolul, nu-L slăveşte ca pe Dumnezeu, ci mai vârtos II defăima, făcând lucrările diavolului. Pentru aceea, este vrăjmaş al lui Dumnezeu, chiar de şi pare a fi cel mai de încredere învăţător al dumnezeieştilor dogme şi al cuvântării de Dumnezeu celei dreptslăvitoare. Şi cu neputinţă este ca unul ca acesta să vestească cu credinţă dumnezeieştile dogme şi să teologhisească; căci cum este cu putinţă ca o minte care este întunecată de o conştiinţă necurată să cugete drept şi curat? Numai cel care a fost slobozit din lucrările diavolului şi pururea îşi aduce aminte de Dumnezeu poate vesti cu credincioşie tainele lui Dumnezeu, nemaifi-ind legat de lucrările diavolului. Din aceste lucrări să fim şi noi oarecând sloboziţi şi să primim împărăţia cerurilor întru Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia fie slava în veci! Amin.

Sfantul Simeon Noul Teolog
Sursa: Omul cel intai-zidit

.

• Iadul si diavolul in iconografia ortodoxa
  Publicat in : Pictura
• Diavolul, din furnica ajunge leu
  Publicat in : Pilda zilei
• Poate fi injurat diavolul ?
  Publicat in : Editoriale
• Pact cu diavolul?
  Publicat in : Pilda zilei