Vă nelinişteşte grija, vă întrebaţi cum să le oferiţi copiilor voştri o educaţie creştină, şi vă exprimaţi în felul următor această grijă: „In fiecare zi cunosc din experienţă că nu am suficientă tărie pentru împlinirea datoriei de conştiinţă, simţindu-mă incapabilă să formez sufletul omului după chipul şi asemănarea învăţăturii Dumnezeieşti". Ultimul gând este exprimat cu exagerare şi priveşte mai mult ajutorul şi sprijinul lui Dumnezeu; iar vouă vă este suficient să vă educaţi copiii în frică de Dumnezeu, să-i înzestraţi cu învăţături şi deprinderi creştine şi prin poveţe să-i apăraţi de concepţii străine Bisericii creştine. Binele pe care-l semănaţi în sufletele copiilor voştri în tinereţe, poate să îngheţe mai târziu în inimile lor, când vor ajunge la bărbăţia vârstei, după încercări amare la şcoală şi în viaţă, cu care adeseori rup ramurile unei bune educaţii familiale creştine.

Experienţa de veacuri ne arată că însemnarea cu semnul Sfintei Cruci are o mare putere asupra tuturor acţiunilor omului, pe parcursul întregii sale vieţi. De aceea trebuie să vă îngrijiţi să înrădăcinaţi în copii obiceiul de a se îngrădi mai des cu semnul Sfintei Cruci, şi îndeosebi înainte de a mânca şi a bea, la culcare şi când ne sculăm, înainte de plecare, înainte de a ieşi şi de a intra undeva. E important să fie învăţaţi copiii să nu se însemneze cu semnul crucii neglijent sau după cum e la modă, ci cu exactitate, începând de la frunte până la piept, şi la amândoi umerii, pentru ca crucea să fie corectă.

<...> Nu ar fi rău ca în afară de educatoare, dacă e posibil, să aveţi o bună dădacă de naţionalitate rusă: celelalte educatoare să se îndeletnicească cu ale lor, iar educatoarea ortodoxă - cu partea ortodoxă, şi îndeosebi cu semnul Sfintei Cruci; şi tot ei să i se ceară răspundere pentru această lucrare. Străduiţi-vă să împliniţi aceasta în măsura posibilităţilor; nu e îngăduit să o scăpaţi din vedere, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, mulţi oameni au fost apăraţi de mari nenorociri şi pericole. <...>

Imi scrieţi: „Aş dori ca împreună cu soţul să evităm acele divergenţe în privinţa educaţiei, pe care le văd aproape în toate familiile". Da, e un lucru cu adevărat înţelept! Insă a dezbate aceasta în prezenţa copiilor, precum aţi observat, nu este folositor. Aşa că în caz de divergenţe mai bine evitaţi sau plecaţi, sau comportaţi-vă ca şi când n-aţi auzit; însă nu dezbateţi opiniile voastre contradictorii, atunci când sunt prezenţi şi copiii. Sfatul şi judecata în această privinţă trebuie să fie în singurătate, şi pe cât se poate cu mai mult sânge rece, pentru ca să fie mai adevărat. De fapt, dacă veţi reuşi să sădiţi în inimile copiilor voştri frica de Dumnezeu, atunci nu vor avea o influenţă atât de negativă asupra lor diferitele ciudăţenii omeneşti.

<...> Observaţi la fiul dumneavoastră răceală sau un deficit de afecţiune şi alte neajunsuri. Insă în copilărie, în general, puţini dezvoltă sentimente adevărate: în cele mai multe cazuri ele se manifestă la o vârstă mai înaintată, atunci când omul va începe mai bine să înţeleagă şi va fi experimentat ceva în viaţă. Pe lângă aceasta, abundenţa simţămintelor interioare duce pe neobservate la o tainică înălţare de sine şi la osândirea altora; iar neajunsul simţămintelor şi răceala îl smereşte involuntar pe om, atunci când el începe să înţeleagă aceasta. De aceea nu vă necăjiţi mult de faptul că observaţi în fiul dumneavoastră acest neajuns; cu timpul, poate că inevitabilele încercări ale vieţii vor trezi şi în el simţământul cuvenit; ci îngrijiţi-vă numai să-i transmiteţi, în măsura posibilităţilor, concepţii sănătoase în toate privinţele, potrivit învăţăturii Bisericii ortodoxe.

Imi scrieţi că până acum aţi studiat chiar dumneavoastră împreună cu el şi aţi parcurs toată istoria Vechiului Testament; şi mă întrebaţi cum şi ce să-l învăţaţi şi pe cine să alegeţi în acest scop? Dacă aţi studiat împreună cu el Vechiul Testament, voi înşivă trebuie să terminaţi această lucrare, adică să treceţi la studierea Noului Testament; iar apoi să începeţi deja catehismul. Vă temeţi că rigiditatea catehismului nu-i va adăuga căldură. Catehismul nu-i adaugă nimănui căldură; e suficient pentru copii să aibă o înţelegere corectă despre dogmele dumnezeieşti şi alte lucruri ale Bisericii ortodoxe. Dacă doriţi ca învăţătura ortodoxă să lucreze şi asupra inimii fiului vostru, atunci citiţi împreună cu el „Mărturisirea de credinţă" şi „învăţătura evlaviei"; iar învăţătorul oficial să-l înveţe catehismul, adoptat în instituţiile de învăţământ.

<...> Vă aflaţi în dificultate referitor la alegerea şi rânduirea duhovnicului. Pentru ca să nu-l supăraţi pe duhovnicul dumneavoastră... explicaţi-i dumneavoastră înşivă din timp toate cele pe care le găsiţi utile şi necesare pentru fiul dumneavoastră, cu rugămintea de a împlini aceasta, pentru că potrivit opiniei dumneavoastră e nevoie de o ambianţă sfântă în timpul spovedaniei copilului, cu toate că pentru cel care înţelege ea n-are o deosebită importanţă.

Inainte de spovedanie, purtaţi de grijă voi înşivă de fiul dumneavoastră şi pregătiţi-l pentru această taină, aşa cum veţi reuşi. Determinaţi-l să citească înainte de spovedanie poruncile însoţite de lămuriri. Referitor la îndreptarea neajunsurilor cu care se confruntă fiul dumneavoastră, îi puteţi spune uneori, pe un ton glumeţ: „Doar eşti un cneaz tânăr; nu te face de ruşine prin astfel de fapte".

<....> Sunteţi adânc convinsă, că nu există pentru om un alt izvor al fericirii pe pământ şi fericirii veşnice în cer, în afară de Biserica lui Hristos, şi chiar dacă aţi dispune de toate, în lipsa Bisericii nu valorează nimic. Aţi dori să le insuflaţi această convingere şi copiilor, pentru ca să devină odorul sfânt al vieţii lor; însă vi se pare că nu aveţi chemarea sau darul de a învăţa şi nu puteţi vorbi cu puterea de convingere trebuincioasă pentru acest lucru însemnat.

Ca o mamă iubitoare de fii, transmiteţi-le dumneavoastră înşivă aceste noţiuni copiilor voştri, aşa precum veţi reuşi. Pentru aceasta nu vă poate înlocui nimeni, pentru că altora ar trebui mai întâi să le explicaţi convingerile şi dorinţele voastre, şi în plus alţii nu vă cunosc copiii şi nici înclinaţia şi nevoile lor sufleteşti; pe deasupra cuvintele mamei îi pot înrâuri mai mult decât cuvintele unui om străin. Poveţele altora acţionează asupra minţii, iar sfaturile mamei acţionează asupra inimii. Dacă însă vi se pare că fiul dumneavoastră cunoaşte multe, înţelege multe, însă simte puţin, atunci, repet, nu vă amărâţi de aceasta. Ci rugaţi-vă lui Dumnezeu, ca să lucreze El cele de folos pentru fiul dumneavoastră, după cum ştie voia Lui Sfântă.

Imi scrieţi că posedaţi o foarte bună memorie; ajutaţi-vă şi de aceasta. împărtăşiţi-i, în afară de povăţuiri, istorioare folositoare sufletului şi întrebaţi-l din când în când, ca să vă repete cum ţine minte şi cum înţelege el. Tot ceea ce va auzi de la dumneavoastră, va păstra mai întâi în amintirea şi mintea sa, iar apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu concursul experienţei şi vieţii, poate să se transforme în simţire.

Vă plângeţi că mama dumneavoastră vă distrage de la studiul împreună cu fiul. Puteţi să-i explicaţi direct că folosul fiului cere ca dumneavoastră să studiaţi cu el; iar ea, ca o bunică înţeleaptă, bineînţeles, trebuie să vă îngăduie aceasta fără supărare.

Repet, chemând ajutorul lui Dumnezeu, acţionaţi în privinţa celor spuse, aşa precum vă pricepeţi, precum vă va înţelepţi Dumnezeu şi precum puteţi, fără să vă îndoiţi şi fără să vă temeţi de nimic.

Sf. Ambrozie de la Optina
Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera

Cumpara cartea "Sfaturi pentru familia crestina"

 

• Educatia crestina in familie
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Hiperprotectia copilului, o frana in dezvoltare
  Publicat in : Religie
• Cum poti educa un educa un copil in primii ani de viata cu o randuiala crestina?
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: