Va tulbura soarta care ii asteapta pe copiii dumneavoastra. Ce sa-i faci. Asa este acum cu mai toti parintii.

Atmosfera e rea si foarte rea. Iar mijloace de a lupta impotriva necazului nu sunt. Doar rugaciunea, insa tulburarea credintei taie putinta ca ea sa fie primita. Bine ar fi daca ar putea fi induplecati copiii sa spuna ce-i duce la nedumerire si-i instraineaza de credinta, daca ar putea fi trasi de limba ca sa spuna ce li s-a incuibat in minte si in inima. Atunci li s-ar putea arata treptat neadevarul celor nou-auzite si adevarul celor demult stiute. Tare imi vine a crede ca parintilor nu le-ar strica sa abordeze din perspectiva aceasta nenorocirea ce le ameninta copiii. Sa binecuvanteze Domnul intreprinderile lor in aceasta privinta!

Cine duce viata de familie se mantuieste prin virtutile de familie -insa ideea este nu ca totul sa arate perfect, ci sa faci tot ce tine de tine.

Fara sa va rusinati si fara sa va temeti de lume, straduiti-va sa le dati copiilor vostri o adevarata educatie crestina, impartasindu-le in toate privintele numai conceptii crestine, deprinzandu-i cu regulile crestine de viata si aprinzandu-le dragostea fata de Biserica lui Dumnezeu si fata de toate randuielile bisericesti. Acum li se predau copiilor multe lucruri, fara sa se tina cont de fagaduintele crestine date la botez si fara sa fie luata in seama raspunderea fata de Dumnezeu. In institutiile de invatamant, copiii nu mai devin ceea ce ar trebui sa devina - ce poti sa faci? Vremurile sunt complicate. Oricum, nu trebuie sa credem ca toate lucrurile bune ce li s-au insuflat pier ori au pierit deja. Toate raman si vor aduce roada la vremea lor. Sa nu va lasati: dumneavoastra faceti tot ce puteti ca ei sa nu se abata de pe calea dreapta, iar reusita e de la Domnul. Rugati-va mai mult, ajutati-le mai mult celor in nevoie, incredintandu-va copiii rugaciunii lor. Aceasta rugaciune are putere.

A-i povatui pe copii este datoria parintilor - deci si a dumneavoastra. De ce sa va temeti? Cuvantul rostit cu dragoste nu intarata niciodata. Doar cel spus tiranic n-aduce nici o roada. Ca Domnul sa-i binecuvanteze pe copii sa scape de primejdii, trebuie sa va rugati zi si noapte. Dumnezeu este milostiv! El are multe mijloace de a preintampina nenorocirile, cum noua nici nu ne trece prin cap. Dumnezeu carmuieste toate. El este Carmuitor intelept, atotbun si atotputernic. Si noi tinem de imparatia Lui. Si atunci, de ce sa pierdem curajul? El nu-i va lasa pe ai Sai in necaz. De un singur lucru trebuie sa avem grija: sa nu-L jignim, ca sa nu ne stearga din randul celor ce sunt ai Lui.

Va amarati pentru copii. De asta si sunteti mama, ca sa va doara inima pentru ei. Adaugati insa la amaraciune si rugaciunea. Si Domnul va randui cele bune pentru copii. Aduceti-va aminte de mama Fericitului Augustin. Ce-a mai plans, cat s-a mai rugat! Si rugaciunea ei a fost implinita, si plansul ei n-a ramas lipsit de raspuns - Augustin si-a venit in fire si s-a facut cum trebuia sa fie.

Pentru fiul dumneavoastra nu va intristati mult. Luati seama sa n-aiba naravuri rele, iar de facut cruce o sa-l sileasca viata sa-si faca. Ca iubeste agoniseala inca nu e un necaz prea mare. O sa se modereze treptat. Nu poti sa nu ai nimic, pentru ca trebuie sa mananci, sa bei, sa ai un acoperis deasupra capului si asa mai departe. Atata doar ca trebuie sa-ti pui nadejdea la Dumnezeu si sa le faci parte si saracilor. Invatati-l sa dea cate un ban saracilor, macar duminicile. Incepand de aici, o sa mearga si mai departe.

Nici cu rugaciunea sa nu-l impovarati, caci s-ar putea sa se sature. Sfatuiti-l sa se roage macar putin, dimineata si seara, fara sa citeasca rugaciuni, ci doar asa, ridicandu-si ochii mintii spre Dumnezeu. Seara sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ziua ce a trecut, dimineata sa-L roage sa aiba spor in ziua care urmeaza - cu cuvintele sale, cum stie, doar sa nu bata campii. Si atat este de ajuns. Metanii sa faca trei-cinci, cu ganduri ca cele de care tocmai am vorbit. Si ziua sa I se adreseze uneori lui Dumnezeu cu o rugaciune scurta: "Doamne, miluieste; binecuvanteaza, Doamne!" Mai mult decat atat nu este nevoie. Spuneti-i: "Hai, ca nu e greu sa faci asta; fa-mi si mie atata placere".

Tineretul vrea sa traiasca pe pamant si pamanteste. Fara asta nici nu se poate, deoarece suntem pamantesti. Nu trebuie sa uitam insa ca pe pamant suntem numai pentru o vreme, si inca pentru una scurta - asadar, desi suntem pamantesti, nu pentru pamant ne-am primit fiintarea. Instrainarea copiilor de dumneavoastra e uimitoare. Luati seama insa, nu sunteti vinovata chiar dumneavoastra? Daca tot timpul ori cititi, ori va indeletniciti cu lucrul de mana, iar de copii va ocupati putin, incat ei nu vad mangaiere de la dumneavoastra, ce este de mirare ca se instraineaza de dumneavoastra?

Nu va puteti mantui sufletul de una singura. O parte de neinlaturat in aceasta lucrare o au si grija de copii, mangaierile, tandretea materna, exemplul viu.

"Frumusetea este un excelent mijloc de a educa o constiinta sensibila. Inca din copilarie - si mai ales in adolescenta - omul trebuie sa se deprinda cu aprecierea individuala a valorilor estetice. Este important ca aceasta asimilare sa continue toata viata. Omul alfabetizat citeste cuvantul fara sa staruie cu mintea asupra fiecarei litere: si pentru omul educat moral gestul nobil nu are nevoie de justificare logica a ideii a carei esenta o exprima respectivul gest - dar dupa cum citirea cuvantului este cu neputinta fara citirea literelor, si convingerea morala este cu neputinta fara gesturi, fara deprinderi morale" - V.A. Suhomlinskii, "Despre educatie"

Sfantul Teofan Zavoratul

.

• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca