”Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără răutate, fără pată, osebit de cei păcătoși și mai presus decât cerurile.” (Evrei 7, 26)
Aţi văzut un om în suferinţă, alergaţi în întâmpinarea lui pentru că acolo este regăsire de sine, este binecuvântare, este Dumnezeu. Suferinţa este aşadar calea către dragoste. Ea poate căpăta mai multe forme, pe care Părintele Stăniloae le descrie la faza purificării: acceptarea, îngăduinţa şi răbdarea suferinţei, înfrânarea, pocăinţa etc. În afara suferinţei, nu se poate vorbi de un urcuş duhovnicesc în duh şi adevăr, deoarece fără cruce nu poate exista înviere.
Când un om este în viaţă, când, mai ales, este şi de faţă şi când este şi cel mai mare, se rostesc multe lucruri care ţin de complezenţă, lucruri pe care cei ce le ascultă sau le citesc, inclusiv cel vizat, ştiu cum să le înţeleagă şi să le coboare la dimensiunile reale. Preasfințitul Părinte Vasile (Flueraș) Someșanul, episcopul-vicar al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, nu mai este printre noi, aşadar, nimeni nu s-ar mai putea bucura de vreun eventual folos şi nici un motiv interesat să-l elogieze, mai cu seamă că Preasfinția sa nu îngăduia astfel de lucruri.
"Zilele omului sînt 70 de ani, iar de va fi în putere, 80 de ani. Și ce este mai mult decât acestea? Osteneală și durere!" Așa ne spune prorocul David că că binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oameni, 70-80 ani sănătoși, restul cu durere, cu boli și osteneală. Episcopul Vasile a plecat la Domnul, după o grea suferință. A luptat și s-a rugat la Domnul nostru Iisus Hristos și la Maica Domnului, până la ultima suflare, plecând în pace cu lumea aceasta și cu bucuria întâlnirii cu Mântuitorul. Astăzi, 8 octombrie, când Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Pelaghia, Preasfințitul Părinte Vasile a plecat la cele veșnice, la onorabila vârstă de 73 de ani.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă faptul că omul este înţeles, în mod ontologic, numai ca fiinţă teologică, ca fiinţă spirituală, deoarece „ontologia lui este iconică”. Creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ne spune, de fapt Sfânta Scriptură, omul tinde, prin natura lui însuşi, prin însuşi faptul că este om, spre aceea ce este chipul său dumnezeiesc. Aşa se explică şi dorul dumnezeiesc din om, dorul după Cer, dorul după Dumnezeu. Se şi spune despre un om care caută, pentru o vreme, liniştea, singurătatea, contemplarea: „Lasă-l în pacea lui că l-a apucat dorul dumnezeirii!”. Ei, tocmai acest lucru îl fac prorocii şi sfinţii, se retrag în cochilia lor dumnezeiască. Preasfințitul Vasile, înflăcărat de dorul dumnezeirii s-a retras în cochilia veșniciei, mijlocind pentru poporul român credincios la Maica Domnului.
Oamenii mari hărăziți de Dumnezeu, oamenii cu trăire sfântă reprezintă adevărate modele pentru creștinii angajați plenar pe calea desăvârșirii spirituale. Unii dintre ei și-au scris, personal viața trăită și învățăturile, dar la cei mai mulți viața trăită, învățăturile și minunile înfăptuite prin credință au fost scrise și transmise mai departe de către ucenicii acestora. De pildă cele mai multe scrieri religioase le avem de la Apostolul Pavel, 14 epistole cuprinse în Noul Testament. Există dovezi care demonstrează faptul că Pavel ar fi scris mai multe epistole, dar care s-au pierdut de-a lungul timpului. Sfântul Nicodim Aghioritul ne-a lăsat renumita operă ”Everghetinosul”, în patru volume, apărută pentru prima dată la Veneția, în anul 1783, după ce circulase în multe manuscrise de-a lungul secolelor. Preasfințitul Vasile ne-a dat o pildă vie cu viața sa, cu trăirea sa, în curățenie și în rugăciune, după învățăturile Sfinților Părinți și după sfintele canoane al Bisericii Ortodoxe. Simplitatea, blândețea, înțelepciunea, dorul dumnezeirii și respectarea poruncilor dumnezeiești au fost trăsăturile de bază ale episcopului Vasile. Un părinte duhovnicesc smerit, blând, înțelept și cu mare har de la Duhul Sfânt. Să nu uităm cuvintele Sfântului Serafim de Sarov: “Scopul vieţii creştine este dobândire Duhului Sfânt!”. Iată ce ne îndeamnă Preasfințitul Părinte Vasile: ,,𝑻𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒍 𝒑𝒆𝒕𝒓𝒆𝒄𝒆𝒎 𝒊̂𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒂𝒔𝒕𝒂̆ 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆, 𝒗𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒅𝒆𝒎𝒏 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒆 𝒊̂𝒏 𝒂𝒔̦𝒂 𝒇𝒆𝒍 𝒑𝒓𝒆𝒕̦𝒖𝒊𝒕 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̂𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒆 𝒂𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂̆𝒎 𝒗𝒆𝒔̦𝒏𝒊𝒄𝒊𝒂. 𝑪𝒖 𝒕𝒐𝒕̦𝒊𝒊 𝒂𝒎 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒖𝒕 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒓𝒄𝒂̆𝒓𝒊 𝒔̦𝒊 𝒈𝒓𝒆𝒖𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊, 𝒅𝒂𝒓 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒏𝒆-𝒂𝒖 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒂𝒕𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒏𝒆 𝒗𝒆𝒓𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒏𝒕̦𝒆𝒊. 𝑰̂𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒓𝒄𝒂̆𝒓𝒊 𝒏𝒖 𝒔𝒖𝒏𝒕𝒆𝒎 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒊, 𝒐 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝒑𝒆 𝑴𝒂𝒊𝒄𝒂 𝑫𝒐𝒎𝒏𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒄𝒖 𝒏𝒐𝒊, 𝒊̂𝒊 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝒑𝒆 𝑺𝒇𝒊𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝑷𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒊, 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂, 𝒇𝒂𝒎𝒊𝒍𝒊𝒂 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒎. 𝑺̦𝒊, 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒔𝒖𝒔 𝒅𝒆 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆, 𝒊̂𝒍 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝒑𝒆 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖. 𝑬𝒍 𝒏𝒖 𝒏𝒆 𝒗𝒂 𝒍𝒂̆𝒔𝒂 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒊."
Iată ce spune Sfântul Isaac Sirul (despre episcopul Vasile): ”Pe cel smerit la cuget nu-l dispreţuieşte omul niciodată; nu-l jigneşte cu cuvântul, nu-l nesocoteşte. Odată ce-l iubeşte Stăpânul, e iubit de toţi. El iubeşte pe cei săraci şi toţi îl iubesc pe el. Toţi îl doresc şi în tot locul unde se apropie, apare ca un înger de lumină şi i se arată cinstire. Şi de vorbeşte înţeleptul şi învăţătorul, se opresc, pentru că îi dau celui smerit loc să vorbească. Ochii tuturor privesc spre gura lui, ca să vadă ce va ieşi din ea. Şi tot omul aşteaptă cuvintele lui, ca şi cuvintele lui Dumnezeu (…), deşi cuvântul lui e simplu şi nearătos şi smerit la vedere.”
Un mare trăitor al credinței creștine, un om jertfelnic, un iscusit duhovnic, un iubitor de simplitate, de înțelepciune și de aproapele, episcopul Vasile, rămâne în conștiința poporului credincios, angajat pe calea mântuirii. Un om al lui Dumnezeu care și-a câștigat locul său în Împărăția Cerurilor. Amin.
Dumnezeu să-l ierte! Dumnezeu să-l așeze în rândul sfinților! Veșnică pomenire!
Comandor (Rz.) Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Sfantul Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei; Sfintii Mucenici Chiril, Chindeu si Tasie din Axiopolis
Publicat in : Calendar ortodox -
PS Vasile Coman
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.