Aici n-am venit ca să rămânem de-a pururi. Am venit să fim cercaţi şi [apoi] să plecăm spre viaţa veşnică. Să nu ne întristăm, aşadar, pentru ceva dinainte hotărât. Cu toţii ştim acest lucru şi-l aşteptăm, chiar dacă unii nu vor să-l conştientizeze şi spun: aici este iadul, aici, şi Raiul. Nu este aşa! O ştiu până şi cei care susţin aşa ceva. In sinea lor nici ei nu cred [ce spun]. Când vor ajunge faţă în faţă cu moartea, cine-o să-i salveze atunci? N-aţi auzit? In faţa primei primejdii, pe care-o întâmpină chiar şi cei ce sunt sau pretind că sunt necredindoşi, pe cine strigă în ajutor? Nu strigă „Dumnezeul meu! Preasfântă a mea!", sau pe vreun Sfânt pe care-l socotesc ocrotitorul lor?

Mulţi susţin că nu există viaţă veşnică. însă aceasta nu-i adevărat. în fiecare zi vedem şi trăim viaţa veşnică. Pot adeveri şi sunt mai sigur că există o altă viaţă decât că soarele va răsări mâine dimineaţă. Aşa este! Căci o vedem, o trăim şi dau mărturie pentru ea şi cei aflaţi atunci de faţă, precum Evanghelistul Ioan: „...ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică."

Prin harul lui Dumnezeu, eu „văd" oamenii răposaţi care trăiesc şi se bucură în lumină. Cealaltă viaţă este foarte frumoasă!

„Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa [credem] că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El." V-aţi gândit vreodată la acest „îi va aduce împreună cu El"? Dumnezeu nu va strânge acolo trupuri neînsufleţite, îi va aduna la Sine pe cei vii! In persoana lui Hristos a înviat firea omenească.

Ascultaţi-mă. Astăzi sunt foarte emoţionat. Cu durere adâncă părinţii lui Tasos au venit la mănăstire căutând alinare. In urmă cu câteva zile şi-au pierdut copilul în vârstă de zece ani. Cum se juca pe malul mării, a alunecat şi a căzut. Le-am spus ce m-a luminat Dumnezeu:

„Judecăţile lui Dumnezeu sunt un abis. Noi nu ştim nimic. Ştim numai ceea ce vedem. Tasos a fost chemat la ceruri aşa. Domnul a găsit această cale; aşa cum era, un îngeraş, copilandru în toate cele, l-a luat. Dacă Dumnezeu a binevoit astfel, noi nu putem decât să spunem: «Facă-se voia Ta»... «aşa cum Domnul a socotit, aşa s-a şi făcut». Să fiţi încredinţaţi că Hristos îl va învia pe Tasos în ziua cea de pe urmă. Şi totuşi, dacă ar fi trăit aici, pe pământ, ar fi suferit ca şi noi şi ar fi făcut şi păcate. Pe când acum s-a dus ca un îngeraş, să plinească numărul îngerilor care au căzut. Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă...

Uitaţi totul! Doar să-l pomeniţi pe Tasos, şi cu cât o să vă aduceţi aminte de el, cu atât sufletul vostru se va topi în rugăciuni către Cer. Şi încet-încet sufletul vi se va îmbuna. Altfel multe rele, sufleteşti şi trupeşti, vor veni. V-aţi zbuciumat, v-a durut, dar Dumnezeu vă va binecuvânta sufletele şi veţi avea mulţumirea că este la Hristos. Dumnezeu să ne miluiască şi să ne dea putere să devenim mai buni!

Copilaşul s-a dus cu adevărat la Ceruri, la Hristos. Duh fiind, se află în preajma îngerilor, care slăvesc pe Dumnezeu. Este în lumina cea neînserată. E la Hristos, întru veselia şi bucuria veşnică, acolo unde «se află glasul neîncetat al celor ce prăznuiesc». Să mergem cu toţii să-l aflăm pe Tasos în sânurile lui Avraam, aproape de Dumnezeu, dimpreună cu toţi îngeraşii. Acolo unde aşteptăm toţi să ne ducem şi să trăim dimpreună veşnic, după cuvântul Apostolului Petru: «Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului (...) Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.» Pentru noi, creştinii, există un chip de a lua legătura şi a-i ajuta pe cei adormiţi prin mijlocirea milosteniilor, a rugăciunii şi luând parte la dumnezeiasca Liturghie şi la dumnezeiasca împărtăşanie. Toate acestea ne pun în legătură cu ei, fiindcă aceia ne văd, ne simt şi se bucură, chiar dacă noi nu-i vedem. V-am mai spus că după moarte voi fi mai aproape de voi decât acum, întrucât voi trăi mai aproape de Hristos.

Iubirea în Hristos preface toate întristările, şi întristarea plecării celor dragi, care e cea mai puternică. Când iubim pe Hristos, ne gândim la fiinţa dragă, care a adormit, că se află în preajma Sa, şi ne aflăm împăcarea şi ne bucurăm."

Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul
Cuvinte despre boala si mangaiere, Editura Sophia

Cumpara cartea "Cuvinte despre boala si mangaiere"

• De ce mor copiii?
  Publicat in : Editoriale
• Unde se duc ingerii?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Despre necazul unor parinti ce si-au pierdut copiii
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: