Simbolul sărbătorii Halloween-ului este dovleacul luminat, care are o legendã interesantã. Legenda lui Stingy Jack care provine din folclorul irlandez. Jack a păcălit diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune şi să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea. Această legendă ar putea sta nu numai la desemnarea dovleacului ca simbol, ci chiar la baza înfiinţarii „cultului” lui Satan. Aşadar, este Halloween-ul o sărbătoare a diavolului sau nu? Unii reprezentanţi ai „cultului satanic” susţin faptul că Halloween-ul este pentru ei echivalentul Sărbătorii Paştilor, la creştini. Oricum, lumea conspiraţiei sataniste şi câteva documentare ştiinţifice cu relatări importante ale unor foşti satanişti deveniţi creştini, vorbesc despre lucruri îngrozitoare care se produc în noaptea de Halloween, în cadrul adunărilor sataniste, chiar şi despre „sacrificii” oribile (ritualuri sataniste) din rândul membrilor satanişti. Una peste alta, istoricii susţin faptul că atăt „Crăciunul” (a nu se confunda cu Naşterea Domnului Iisus Hristos), cât şi Halloween-ul sunt printre cele mai vechi şi mai populare sărbători profane. ,,Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, consideră că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.
Potrivit folclorului, Halloween-ul simbolizează momentul deschiderii porţilor care separă spiritele morţilor de lumea celor vii. Se mai spune că în această noapte spiritele rudelor decedate ne vizitează şi ca atare, noi trebuie să le lăsăm cadouri la uşa de la intrare pentru a le îmbuna şi a asigura prosperitatea anului care vine. Pentru a alunga spiritele acestora, cei vii apelează la diferite ritualuri: magie, demonism, poartă măşti, produc zgomote, aprind focurile, se încing la joc etc. Tot în această zi, celţii celebrau ziua recoltei prin organizarea de pieţe cu produsele agricole, prin aprinderea focurilor sacre în scopul asigurării protecţiei căminului, prin nararea de poveşti cu fantome, prin folosirea pieilor diferitelor animale ca îmbrăcăminte, prezicerea viitorului,prin desfăşurarea diferitelor jocuri, cântece şi dansuri, însoţite de practicarea unor ritualuri păgâne. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credinţelor, obiceiurilor şi tradiţiilor autohtonilor cu cele ale diverselor grupuri etnice a rezultat o versiune americană distinctă a sărbătorii.
Versiunea americană a sărbătorii a debutat cu aşa numitele „ play parties”, evenimente publice pentru onorarea recoltelor, în cadrul cărora se spuneau poveşti despre morţi, se cânta şi se dansa. Foametea anului 1846 a făcut ca întreaga Americă să fie invadată de imigranţi, în special irlandezi. De Halloween, aceştia obişnuiau să scobească napi, tărtăcuţe, cartofi şi sfeclă pentru a-şi face felinare care să-i păzească de spiritele rele. Prin cultura şi obiceiurile lor, irlandezii aduc o contribuţie însemnată la modelarea şi popularizarea festivităţii tomnatice, începând cu organizarea aşa numitor „ trick-or-treat”, care nu este altceva decât o preluare a unui obicei vechi prin care se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi. Apoi, au urmat petrecerile cu jocuri, festinuri şi costume, transformând, treptat, celebrarea într-un spectru al superstiţiilor cu componente socială şi economică pronunţate. Până în anul 1800, au fost folosite ca simboluri pentru Halloween, cartoful, sfecla, napul, mărul etc., când mai multe valuri de imigranţi păşesc pe pământul american, aceştia îşi dau rapid seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, adoptându-i ca simbol în defavoarea napilor. S-a născut Jack o’Lantern, “dovleacul luminat” şi sculptat în fel şi fel de chipuri în toate colţurile lumii. Jocul de lumini al dovleacului face aluzie şi la cele două culori simbolice ale sãrbãtorii: oranjul semnificã toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi rãului.
Lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, groază şi veselie, orange şi negru, tristeţe şi bucurie, bunăstare şi sărăcie, bine şi rău, lucruri şi sentimente, impostură şi identitate, magie şi demonism, fantome şi vârcolaci, posedare şi ritualuri satanice, trăiri şi stări amestecate, un fel de talmeş-balmeş din care nu se înţelege nimic şi ca atare nu foloseşte nimănui şi la nimic. Carnavalul groazei, aceasta este Halloween-ul. Mai mult o sărbătoare a groazei, a fricii, a violenţei, a imposturii, a întunericului, decât una a păcii, bucuriei şi luminii. Cu mască şi fără mască, cu mic, cu mare, se îngrămădesc la sărbătoarea Halloween-ului. O fi bine, o fi rău! E rău de tot, dacă ne gândim la ce se petrece în noaptea sărbătorii în „comunităţile” sataniste. Cu toate acestea, în multe state ale lumii sărbătoarea Halloween-ului este apreciată şi elogiată, mai ales astăzi, într-o lume secularizată, globalizată, ecumenistă, o lume a libertăţii şi a „sodomei şi gomorii”. În plus, pentru ca Halloween-ul să capete o şi mai mare încredere, au fost infiltrate în manifestările acestuia şi elemente din biserica creştină. Astfel, în cadrul Halloween-ului se fac referiri la socializare, la agapa creştină, la milostenie, la bunătate, la cadouri, la binecuvântare şi chiar la sfinţi.
Sărbătoarea Halloween a căpătat o amploare şi mai mare de când a devenit o mare afacere comercială. În această perioadă, fac profituri considerabile restaurantele, hotelurile, cluburile, staţiunile, mall-urile, magazinele, buticurile etc. Pentru România, mai nou, se organizează în şcoli şi grădiniţe, din păcate. Şi culmea ironiei este faptul că în grupurile de organizare ale acestor sărbători sunt chiar membrii activi ai „cultului satanic”. Trist este faptul că la organizarea acestor manifestări satanice îşi dau acordul şi chiar contribuţia părinţii copiilor, fără a şti la ce sunt expuşi propriii lor copi. Astfel, se ajunge la transmiterea copiilor sentimente de groază, frică, violenţă, magie neagră şi tot ce este mai rău pentru ei. Mai mult, cu timpul, mulţi dintre copii şi tineri ajung membrii grupărilor sataniste. Iată de ce instituţiile statului, în special Educaţia, pe de o parte, Biserica, pe de alta, ar trebui să se implice mai mult în supravecherea atentă a manifestărilor sataniste şi combaterea acestora. Să luăm aminte la aceste lucruri!
În concluzie, pe tot parcursul vieţii lui, omul este supus fenomenului alegerii dintre bine şi rău, viaţă şi moarte, lumină şi întuneric, rai şi iad. Tu ce alegi? Eu nu sărbătoresc Halloween!
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Halloween-ul
Publicat in : Religie -
Halloween
Publicat in : Editoriale -
Halloween-ul, transformarea sfintilor in vrajitori
Publicat in : Editoriale -
Halloween-ul intre profan si sacru
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.