Iubirea niciodată nu se trece (I Corinteni 8,8)
În luna lui Februus, zeul roman al purificării, se confruntă în arta amorului profan doi faimoşi curtezani ai inimilor simţitoare: gingaşul Valentin şi vigurosul Dragobete. La noi, în ţara venustăţii nepereche, aceşti rivali în dragoste luptă din răsputeri să-şi afirme potenţa şi apelează ad-hoc la toate artificiile artei seducţiei. Valentin, un tânăr imberb şi cosmopolit, este lipsit de prejudecăţi, căci îşi etalează provocator opulenţa şi se făleşte cu cele mai spectaculoase apariţii mediatice. Se consideră irezistibil! Emulul său, dimpotrivă, un holtei zdravăn, o namilă de valah, se mândreşte cu longevitatea şi bărbăţia lui, invocă în favoarea sa argumentul întâietăţii şi se proclamă apologet al autohtonismului. Deşi pentru mulţi pare desuet şi anacronic, uzând de mijloace vetuste în a ademeni, incompatibile cu spiritul citadin şi futurist al junimii îndrăgostite, este slujit încă de admiratori pătimaşi ai virilităţii sale şi ai valorilor tradiţionale.
Jalnică desfăşurare şi etalare a carismei, căci, în pofida farmecului personal, ambii nu sunt decât eroi de-o zi. Primul, nubilul Valentin, domneşte doar la 14 Februarie, ceea ce, totuşi, nu-i puţin lucru, având în vedere că atunci, în calendarul romano-catolic, sunt serbaţi patronii spirituali ai Europei: Sfinţii Chiril şi Metodie. Al doilea, donjuanul carpatin, este domn al zilei de 24 Februarie, ceea ce se poate înţelege ca fiind un aranjament al providenţei, având în vedere că atunci se pomeneşte în calendarul ortodox aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, răpus tocmai din pricina farmecelor unei femei pătimaşe şi nesăbuite.
Din umbră, însă, îi priveşte pe amândoi cu condescendenţă Mirele Bisericii şi nu-i perturbă, lăsându-i să guste cu nesaţ clipa lor de glorie vană. El, Mirele-Hristos, tronează în jilţul veşniciei şi e străin de fierbinţeala şi entuziasmul succesului efemer. De aceea aşteaptă cu calmitate imperială să se estompeze efervescenţele momentane spre a se revela din nou că este mai mult decât un mesager al iubirii, că este în fapt dragostea însăşi, precum afirmase ucenicul său iubit: „Dumnezeu este iubire” (I Ioan IV, 8). Ce înseamnă să fii iubire a arătat zicând apostolilor la Cina cea de Taină: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan XV, 13), pentru ca mai apoi să-şi susţină afirmaţia prin propria-i jertfire. Concepţia Mirelui despre iubire a codificat-o Pavel din Tars, rabinul devenit apostol al neamurilor, care alcătuieşte în epistola adresată celor din Corint o veritabilă ars amandi a creştinilor. Din numeroasele însuşiri ale autenticei iubiri precizate în textul paulin, reiese că aceasta se exprimă prin răstignirea necondiţionată a ipseităţii şi nicicum prin abundenţa inimilor sângerânde ca expresie a neostoitei dureri egotiste. Însuşirea care le încoronează însă pe toate celelalte este caracterul sempitern al iubirii lui Hristos, care nu se veştejeşte nicicând, fiind pururi înveşmântată în verde primăvăratic.
Prin această ultimă calitate, dragostea hristică se distinge fundamental de oferta donjuanilor din Făurar, căci Hristos „este acelaşi, ieri şi azi şi-n veci” (Evrei XIII, 8) şi, deci, în contrast cu strălucirea temporară a acestora, iradiază necontenit taina Sfintei Treimi, care nu este alta decât taina iubirii.
Preot David Marian, redactorul revistei ,,Raze din Lumina lui Hristos” , Parohia Nașterea Maicii Domnului, Mamaia-Nord, Năvodari
preot Marian David
-
Valentines day sau Mucenicii Valentin si Valentina?
Publicat in : Religie -
Valentines day - o pseudo sarbatoare religioasa
Publicat in : Religie -
Falsul Saint Valentine
Publicat in : Religie -
Valentine's Day - sarbatoarea indragostitilor?
Publicat in : Religie -
Sfantul Valentin
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.