In dialog... cu inima

In dialog... cu inima Mareste imaginea.

ÎN DIALOG CU… INIMA
(Interviuri cu scriitori români contemporani)

Vocaţia mea, sinceră şi onestă, a fost, este şi va fi, totdeauna, aceea de a sluji, în şi prin scris, Biserica - Această „Cetate, pe care nici porţile iadului nu o vor birui!”

Interviu cu teologul, eseistul şi publicistul Stelian Gomboş

 

1. Pentru fiecare dintre noi familia, părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu alte cuvinte... cine sunteți?

Stimate Domnule şi Bunule Prieten Gheorghe Stroia, în primul rând permiteţi-mi ca, în câteva modeste, umile, sărace dar sincere cuvinte, să vă felicit pentru întreaga dumneavoastră activitate, să vă mulţumesc, în mod deosebit, pentru frumoasa, rodnică şi îmbelşugata noastră colaborare, totodată, să vă felicit (şi) pentru această lăudabilă iniţiativă şi, nu în ultimul rând, să vă doresc să aveţi parte, în continuare, de multă putere de muncă, alese realizări şi îmbelşugate succese!...

În altă ordine de idei, ca să răspund întrebării dumneavoastră;

Da, cine să fiu, un om cât se poate de simplu, de normal, care nu are şi nu face nimic deosebit ori ieşit, neapărat, din comun, care trăieşte, pur şi simplu, „din mila Sfântului, făcând umbră pământului!” Atât şi nimic mai mult, nimic altceva!...

Altminteri, sunt un sincer şi modest publicist, în zona religioasă, spirituală, teologică şi bisericească, fiindcă sunt chiar teolog de formaţie, care, prin scrisul meu, nu am urmărit nimic altceva decât slujirea, apărarea, promovarea şi cultivarea Bisericii şi a Neamului/Poporului nostru Românesc!...

Totodată, mai vreau să precizez faptul că eu nu am fost niciodată retribuit pentru ceea ce am scris şi publicat, că tot acest demers publicistic al meu l-am făcut pur şi simplu, voluntar, dezinteresat şi necondiţionat, că nu a avut nici un alt motiv şi scop, decât acela spiritual – misionar şi apologetic – mărturisitor, în virtutea calităţii de fiu al Bisericii. Atât şi nimic mai mult!...

2. Vârsta școlarității este unică pentru fiecare om - ne formăm deprinderi pentru viață, unii dintre noi chiar și pentru scris. Care e cea mai frumoasă amintire prin care vă face plăcere să rememorați acele vremuri?

Nu cred că pot, nu cred că sunt în măsură să vă exemplific doar una dintre asemenea amintiri, ele fiind, multe, frumoase şi pline naturaleţe, delicateţe şi sensibilitate!...
Atât vă pot recunoaşte în mod cert: că cele mai frumoase amintiri, în acest sens, rămân cele din perioada anilor de liceu!...

Ce frumoşi ani, ce frumoşi oameni – dascălii mei, ce minunat mediu şi anturaj!...

E, haideţi că aţi reuşit să-mi provocaţi vii amintiri şi sincere nostalgii!...

3. Scrisul este cel mai probabil o flacără pe care fiecare scriitor încearcă să o mențină vie. Dar... cum foc fără scântei nu se poate, spuneți-ne, când a apărut pentru dumneavoastră scânteia scrisului?

Atunci, în perioada anilor de liceu, adică între anii 1992 – 1996, la Oradea, oraşul meu natal, de suflet…

Desigur, am mai cochetat şi înainte cu scrisul, însă a fost unul neconcludent, în schimb, în perioada adolescenţei această preocupare s-a conturat, în mod concret şi definitoriu!...

Practic, de prin clasa a XI chiar am început să public câte ceva, la început mai timid, însă, ulterior, tot mai substanţial şi consistent!...

4. Scrisul ne definește. Care credeți că este motivul pentru care ați început să scrieți și ce anume vă motivează să o faceți și acum? Mai mult, care credeți că vă este atuul, ce aduc nou scrierile dumneavoastră?

Aşa, după cum am (mai) precizat (şi) la prima întrebare: motivul constă în vocaţia mea, sinceră şi onestă, de a sluji, în acest chip şi fel, Biserica – Această „Cetate, pe care nici porţile iadului nu o vor birui!”

De adus nu cred că eu unul (mai) aduc ceva nou, în această zonă sau în acest domeniu, nu, am asemenea pretenţii sau veleităţi, nu, ci, activitatea, contribuţia şi implicaţia mea doar, reconsideră, reevaluează, reactualizează şi reiterează anumite, norme, reguli, principii şi valori, spirituale şi duhovniceşti!...

5. Dacă ar fi să raportați scrisul dumneavoastră la scrisul contemporan, ce anume v-ați reproșa și ce ați reproșa scrisului sau chiar scriitorilor de azi?

Ooo, ce întrebare dificilă îmi adresaţi, cel puţin, în ce mă priveşte. De reproşat, da, am ce să îmi reproşez, fiindcă sunt o persoană cam împrăştiată, mai puţin ordonată şi organizată, într-ale scrisului, cel puţin, fapt care m-a costat, fiindcă unii „binevoitori” m-au taxat, fără întârziere şi fără menajamente, căci, ce să zic, mai nou, pe toţi, sau, pe foarte mulţi dintre noi, ne „preocupă” soarta celuilalt, ce are ce nu are, ce mănâncă, de ce mănâncă, unde şi cu cine mănâncă sau petrece, de ce el şi nu eu, de ce aşa şi nu altfel, de ce aici şi nu dincolo, de ce acum şi nu atunci?!... Sau, cu alte cuvinte, ia te uită acela ce a făcut, celălalt ce a zis, ăstalalt ce a scris!... Şi, iată, în felul acesta, poate fără să conştientizăm ori să ne dăm seamă, ne cultivăm şi dezvoltăm la maximum toată micimea sufletească de care este omul în stare şi care nu este nici mică nici puţină, uitând faptul că „ai Domnului suntem” neavând nimic care să fie cu adevărat al nostru, fiindcă toate, inclusiv viaţa, lumina zilei sau farmecul şi liniştea nopţii ne sunt oferite şi dăruite de Dumnezeu!... Nici măcar talanţii sau talentele pe care noi, nu facem decât să le cultivăm şi le punem în mişcare şi în lucrare, nu ne aparţin nouă ci ne sunt date nouă de la Tatăl, de la Fiul şi de la Duhul Sfânt!... Şi atunci, de ce atâta patimă, vanitate, invidie şi frustrare fraţilor?!... La ce bun? La ce folos? Cui foloseşte cu adevărat toate acestea?!...

Făcând şi săvârşind noi toate acestea uităm, de fapt, că „defilăm separat şi pierdem în comun”, că în fond, ne dezumanizăm ca persoane, ne răcim sufletele şi ne împietrim inimile şi „atunci când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul se apropie sfârşitul”… Şi, deci, pentru ce toate acestea, când am putea trăi în pace, bună înţelegere, armonie socială, bună convieţuire şi autentică înţelegere unii cu alţii?!... În definitiv, ce avem a pierde sau ce avem a câştiga unii de la alţii în felul acesta?!...

Absolut nimic, dimpotrivă!... Nu facem altceva decât să ne exacerbăm toate complexele şi frustrările de care suntem în stare, să ne dezgolim şi să ne arătăm toată micimea sufletească de care suntem în stare şi care este una uimitoare şi frapantă!… Nu mai zic de micimea sufletească, invidia şi frustrarea consumată în cadrul aceleaşi bresle şi profesii, unde este, cu adevărat, „plângerea şi scrâşnirea dinţilor”!… Dar să nu uităm un singur lucru: că toate acestea ne pot arunca pe noi „în întunericul cel mai din afară”!...

În sfârşit, iertaţi-mi, vă rog frumos, tot acest discurs uşor patetic, poate că am mai şi exagerat, în sfârşit!...

În altă ordine de idei, referitor, la cea de-a doua parte a întrebării, vă răspunde doar atât: că eu unul, nu sunt în măsură, nu am căderea sau calitatea, să reproşez, nimănui, absolut nimic!...

Las acest fapt în seama celor avizaţi şi competenţi, respectiv criticilor literari, că, fie vorba între noi, de critică şi de critici nu ducem lipsă!...

6. Despre scris știm că uneori perceput ca o nevoie personală, individuală. Dar, scriem… și ca să fim citiți, fiecare carte/autor își are publicul său. Ce credeți că se mai citește astăzi, mai au oamenii nevoie de lectură? Care era/ este lectura dumneavoastră favorită?

Da, eu unul nu aş fi atât de sceptic, de pesimist, cum că nu se mai citeşte!...

Este adevărat, de când cu toată această revoluţie tehnologică, informaţională şi virtuală, se citeşte mult mai puţin dar să ştiţi că, totuşi, se mai citeşte şi, mai mult decât atât: chiar selectiv şi de calitate, ceea ce este foarte bine!...

Se citeşte în şi din toate domeniile, ceea ce, iarăşi, este un fapt pozitiv, salutar!...

Da, bineînţeles, că, noi, toţi, avem mare nevoie de lectură, de multă, bună, sănătoasă şi serioasă lectură caci, altminteri, ne-am dezumaniza şi robotiza cu totul!...

Lectura mea favorită a fost, este şi va rămâne cea patristică, fiindu-mi tare dragi Sfinţii Părinţi şi Părinţii Duhovniceşti ai Bisericii noastre, cu a lor viaţă, operă şi activitate!...

7. Știm cu toții că pentru a te putea afirma, ai nevoie de promovare, mai ales în mareea de informații care circulă global cu viteza luminii. Unii te susțin, alții dimpotrivă. Ați putea să ne spuneți cum ați reușit dumneavoastră să vă promovați și unde vă pot găsi cititorii noștri?

Dumnezeu, familia şi câţiva oameni sau prieteni deosebiţi, m-au ajutat, încurajat, promovat, sprijinit şi susţinut, între care un loc important îl ocupaţi (şi) dumneavoastră, motiv pentru care, daţi-mi voie să vă mulţumesc, încă odată, şi pe această cale!...

În rest, de la oameni mai puţin, de la Dumnezeu mai mult!...

Unde mă găsesc cititorii?

Păi, în primul rând, online, vorbind, pe site-ul editurii şi revistei dumneavoastră – armonii culturale, care, cu atâta mărinimie şi generozitate mă găzduiţi, de fiecare dată!...
Apoi, între alte sau printre alte locuri, pagini web şi blogg-uri, inclusiv unul personal, pot fi găsit aici:

În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”, „Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”, “Singur”, “Sfera Eonică”, “Regatul Cuvântului”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Familia Ortodoxă” şi „Familia Română”.

Mai 2008 – a apărut cartea cu titlul: „Smerită încercare întru desăvârşirea începutului” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Octombrie 2008 – cartea cu titlul: „Smerite încercări şi începuturi” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Noiembrie 2008 – cartea cu titlul: „De la începuturi la profunzimi” - la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu.
Iulie 2009 – cartea cu titlul: „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs” – la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti.
Octombrie 2010 – cartea cu titlul: „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu” – la Editura „Agnos” din municipul Sibiu.
Octombrie 2010 – cartea cu titlul: „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi” – la Editura „Top Form” din municipul Bucureşti.
Aprilie 2011 – a apărut cartea cu titlul: „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului” – la Editura „Emia” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara.
Decembrie 2011 – cartea cu titlul: „Din cuvântul înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire...” – la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor.
Septembrie 2012 – cartea cu titlul: „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea.
Septembrie 2012 – cartea cu titlul: „Armonii sacre în lumea contemporană”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea.
Octombrie 2012 – cartea cu titlul: „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti.
Aprilie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae; autori: Stelian Gomboş şi Cristian Şerban, la Editura „Cristimpuri” din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.
Mai 2013 – cartea cu titlul: „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti.
Iunie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti...”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor.
Septembrie 2013 – cartea cu titlul: „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, judeţul Bihor.
Iunie 2014 – a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a credincioşilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei” din municipiul Craiova, judeţul Dolj.
Septembrie 2014 – cartea cu titlul: „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti.
Mai 2015 – a apărut cartea cu titlul: „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale - Culegere de articole, eseuri şi studii teologice, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău.
Octombrie 2015 - cartea cu titlul: „Împărtăşiri spirituale…”, Colecţia „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
Martie 2016 - a apărut, cea de-a douăzecea carte, cu titlul: „Smerite şi sincere împărtăşiri”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău.
Noiembrie 2016 – cartea cu titlul: Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul binecuvântat al Cuvântului - Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii, Editura “Naţiunea”, Bucureşti.
August 2017 – mi-a apărut cartea cu titlul: “Despre Spritualitatea Răsăriteană Autentic Ortodoxă ca Trăire în Iisus Hristos - Fundamente, Realităţi, Perspective şi Trăsături - Mic ghid sau îndrumător apologetic, dogmatic şi moral”, la Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor din municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa.
Septembrie 2017 – a apărut cartea cu titlul: “Biserică, stat, societate în regimul comunist (1945-1989): intoleranţă şi deznaţionalizare în Harghita şi Covasna (1940-1972)”, autori: Stelian Gomboş şi Ioan Lăcătuşu, la Editura “Eurocarpatica” din municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

8. Cred că fiecare dintre noi a trăit emoția începutului, atunci când am încercat să ne definim, să ne aflăm calea, sensul și, de ce nu, lumina. Ce sfat i-ați da începătorului, celui care aspiră la un loc în galeria scriitorilor contemporani?

Omului, scriitorului, intelectualului, publicistului sănătos, simplu, normal şi firesc, îi sunt necesare, neaparat, trei lucruri:
- Să-şi cunoască locul, rostul, menirea şi folosul!
- Să-şi facă datoria, împlinindu-şi obligaţiile!
- Să aibă răbdare, fără a complica, deloc, lucrurile!...

9. Vorbind despre inspirație, se spune că unii pot scrie doar în momente de inspirație, alții spun că pot scrie indiferent de moment. Ce înseamnă să ai inspirație și cum se aplică aceasta în cazul dumneavoastră?

Eu consider că inspiraţia presupune (şi) transpiraţie, adică să munceşti continuu, în mod asumat, serios, responsabil, constant, consecvent, ordonat, organizat şi, perseverent, căci, „exerciţiul face premianţi!”

10. Ce gen/specie literar/ă vă este mai apropiat/ă de suflet și de ce? Ați putea să exemplificați cu una dintre cărțile dumneavoastră?

Genul memorialistic şi eseistic. Exemple, vă ofer numai două acum, şi anume: cartea cu titlul: „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti, şi cartea cu titlul: „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti.

11. Scrisul nu este un sinonim al bunăstării materiale pentru scriitor. Se mai câștigă astăzi din scris, este scrisul o componentă a prosperității celui care scrie?

Probabil, posibil să fie, pentru unii, foarte renumiţi, populari şi notorii şi care se bucură de un tiraj editorialistic şi publicistic ultravandabil, însă, nici pe de parte, nu este cazul meu. Dimpotrivă: cele mai multe, din cele douăzeci şi una de volume personale publicate, le-am scos pe piaţă în regimul autorului, plătind/achitând totul din buzunarul propriu, inclusiv în două, trei rate/tranşe, chiar îndatorându-mă sau împrumutându-mă!...
În acest sens vreau să adresez mare mulţumită tuturor, pentru toată deschiderea, receptivitatea, înţelegerea şi disponibilitatea de care au dat dovadă!...
Şi, nu ştiu de ce, dar înclin să cred că foarte mulţi, poate cei mai mulţi dintre scriitori/publicişti procedează la fel ca mine!...
M-aş bucura să n-am dreptate, însă!...

12. Despre uniunile de creație literară ce părere aveți, sunt sau nu oportune, au un rol clar definit în propășirea literaturii române? V-a ajutat în demersurile literare proprii apartenența dumneavoastră la o astfel de uniune?

Da, sigur că da, cred, cu toată convingerea, că au rolul, locul şi rostul lor însă eu, unul, neavând calitatea de membru a nici uneia dintre ele, nu ştiu ce să zic, fiindcă nu cunosc, cu adevărat, cum stau lucrurile, în realitate, iar de ajutat, nefiind membru, deci necunoscându-mă, logic că nici nu m-au ajutat, n-au avut cum să mă ajute!...

13. Există în fiecare dintre noi mulțumiri și nemulțumiri. Există oameni, cărora, deși nu recunoaștem întotdeauna, le suntem datori cu secvențe din ascensiunea noastră, de ce nu, fie ea și literară. Din contră, există oameni care au încercat să ne demoralizeze, unii dintre ei poate nu neapărat cu intenții negative. Pentru tot ceea ce sunteți în acest moment, vă încearcă o nemulțumire față de ceva/cineva? În antiteză, există e persoană în spectrul literar contemporan față de care nutriți sentimente de admirație și care ar fi motivele pentru care o faceți?

Dragă Domnule Stroia, de datorat, da, într-adevăr, datorez foarte mult, multora, de la Dumnezeu până la oameni, până la semenii mei!...

Admiraţii sincere am faţă de foarte mulţi scriitori, eseişti şi publicişti, resentimente nu am faţă de nimeni şi faţă de nimic!...

Motivele pentru care-i admir pe toţi aceştia sunt numeroase şi variate, diverse şi consistente, suficiente şi substanţiale!...

Altfel spus, îmi place să fiu un om liber şi neîngrădit ori încorsetat, nici măcar de/cu vreun gând, neputincios, vulnerabil şi chinuitor, de frustrare ori (de) răzbunare!...
Sunt foarte bine, foarte împlinit şi foarte mulţumit, aşa cum sunt!...

14. Activitatea dumneavoastră literară este una prolifică. Ce proiecte de viitor aveți? Îmi puteți dezvălui câte ceva, în premieră?

Da, în ultima vreme, mi-am adunat/concentrat atenţia, preocuparea şi activitatea pe scrierea mai multor eseu-ri care, probabil şi posibil, vor face, la un moment dat, subiectul/obiectul alcătuirii/publicării unui volum, în acest sens!...
În rest, mila lui Dumnezeu, în tot locul şi în tot ceasul, oriunde şi oricând!...

15. Există o întrebare pe care nu ați primit-o, dar la care ați dori să-mi răspundeți? Vă rog…

Da, există o întrebare şi ea ar suna cam aşa: Ce vă nelinişteşte?
Iar răspunsul meu ar fi: Mă nelinişteşte neliniştirea şi, toată această aparentă sau înşelătoare, linişte!...

16. În încheiere, mulțumindu-vă pentru amabilitatea cu care ați răspuns provocării mele, credeți în utilitatea și succesul acestei cărți cu interviuri? Ce sugestie ne puteți da?

Domnule Stroia, dacă nu aş crezut în utilitatea și succesul acestei cărți cu interviuri, păi, nu aş fi dat curs invitaţiei de a vă acorda acest interviu, fiindcă eu, lucruri ipocrite, fără sens ori pline de nonsens, doar aşa, ca să ne aflăm în treabă, nu-mi place să fac, ba, chiar le detest!...

Sugestii? Mergeţi, tot aşa, numai înainte!...

Aşa să vă şi să ne ajute Dumnezeu, dumneavoastră, mie şi nouă, tuturor, în continuare!

Să dea Dumnezeu să ne mai întâlnim, sănătoşi, frumoşi, voioşi şi cu folos! Amin!...

Vă mulțumim încă o dată pentru faptul că v-ați răpit din timpul dumneavoastră pentru a răspunde întrebărilor noastre. Vă felicităm sincer pentru tot ceea ce faceți în numele literaturii și, de ce nu, culturii române de calitate!

 

 

Interviu realizat de Gheorghe Stroia

 


 

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
308 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

14 Iunie 2018

Vizualizari: 213

Voteaza:

In dialog... cu inima 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

prietenia iubirea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE