Nu există nici un motiv ca să ne străduim să găsim vreo cauză, vreo explicaţie sau vreo îndreptăţire pentru moarte. Aceste eforturi provin doar din sentimentele insuficienţei noastre. Oricât ar fi de exagerate formulările celui îndurerat, preotul sau altcineva care-l asistă pe cel suferind ar trebui să evite orice judecată legată de acestea.

Ar fi de un real folos să tolerăm mânia celor îndureraţi, fie că se întoarce către noi, fie către mort, fie către Dumnezeu, pentru că astfel îi ajutăm să-şi accepte sentimentele fără vinovăţie. Dacă-i condamnăm pentru exprimarea unor asemenea sentimente inacceptabile din punct de vedere social, am provoca prelungirea durerii, a mâniei şi a vinovăţiei lor, care poate conduce la boală fizică sau psihică.

Dacă cel suferind îşi exprimă mânia împotriva Bisericii sau a lui Dumnezeu, ar trebui să rămânem liniştiţi şi netulburaţi. Nu vom fi de acord cu ceea ce a spus, dar vom folosi atitudinea noastră ca prilej să-l asigurăm pe cel îndurerat că Dumnezeu, pe Care îl reprezentăm, este într-adevăr Dumnezeul iubirii şi al acceptării fără reţineri a omului.

Nu-l va ajuta deloc să percepem aceste expresii ca pe un atac direct sau să reacţionăm defensiv, zicând: „Nu trebuie să vorbeşti aşa! Nu este corect să ai asemenea gânduri!” Acest contraatac nu va arăta decât faptul că am fost afectaţi şi măsura în care suntem atinşi, şi va crea piedici între noi şi cel îndurerat, pentru că el ne va percepe ca pe cineva care nu înţelege ceea ce simte omul când se găseşte în această stare. Lecţiile de teologie nu-şi au locul în aceste momente, pentru că aceste descărcări nu sunt blasfemii, ci strigăte de agonie ale celor care trec printr-o experienţă intensă şi cutremurătoare.

II vom ajuta foarte mult dacă în locul dojanelor i-am spune celui îndurerat, care-şi exprimă mânia împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii: „Ştiu cum ar trebui să vă simţiţi în acest moment, pentru că, într-adevăr, este greu ca cineva să primească o moarte neaşteptată ca aceasta, care poate să-l îndurereze şi să-l scoată din minţi. Aţi vrea să vorbim puţin mai mult despre aceasta?”

In acest fel nici nu-l osândim pe cel îndurerat, nici nu arătăm uimire faţă de ceea ce sugerează, fără să fim de acord în mod absolut cu sentimentele pe care le exprimă.

Cel suferind va simţi imediat înţelegerea noastră şi, astfel, va fi deschisă calea pentru o comuniune mai profundă în alt moment, când rigiditatea şi cutremurul celui îndurerat vor ceda.

Aşa cum am spus, exprimările mânioase ale suferindului nu sunt blasfemii, ci simptomele agoniei lui profunde. Insă chiar dacă ar fi blasfemii, n-ar trebui să provoace indignarea şi condamnarea noastră. Sfântul Ioan Gură de Aur ne înştiinţează că cei care îl prezintă pe Dumnezeu răzbunător „îşi satisfac propriile patimi, căci ar trebui să le cerceteze pe toate cu îngăduinţă. Şi aceasta pentru că Dumnezeul tuturor, în timp ce poate să trimită fulger împotriva celor care-L hulesc, din dragoste pentru ei face să răsară soarele, trimite ploaia şi le oferă pe toate celelalte din belşug. Acestuia trebuie să-I urmăm şi noi, să ne purtăm cu bunătate, să sfătuim şi să povăţuim într-un mod paşnic, fără să ne mâniem şi să ne preschimbăm în fiare! Pentru că Dumnezeu nu păţeşte nici o pagubă din pricina hulii, încât să te mânii pentru aceasta, ci paguba o suferă cel care blestemă. Aşadar, să suspini şi să plângi, pentru că patima celui care blestemă este vrednică de lacrimi. Şi pe Cel care a fost rănit nimic nu poate să-L vindece mai bine decât îngăduinţa. Pentru că aceasta este mai puternică decât orice lucrare forţată.

Aşadar, ia seama cum le vorbeşte oamenilor însuşi Dumnezeu cel hulit, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. In Vechiul Testament spune: Poporul Meu, ce ţi-am făcuţi în Noul Testament grăieşte: Saule, de ce Măprigoneşti? Şi Sfântul Apostol Pavel porunceşte să-i învăţăm într-un mod paşnic pe cei care cârtesc. Şi Ucenicii lui Hristos, când l-au cerut odinioară să coboare foc din cer, au primit răspunsul următor: Nu ştiţi ai cărui duh sunteţi? Nici în această situaţie n-a spus: «Ticăloşi şi escroci! Invidioşi şi vrăjmaşi ai mântuirii oamenilor!», ci a zis: De ce aveţi cugete viclene în inimile voastre? Aşadar, trebuie să-i vindecăm prin îngăduinţă pe cei bolnavi, pentru că cel care devine mai bun doar pentru că se teme de oameni se va întoarce degrabă la vicleniile lui. De aceea a poruncit să fie iertate şi pizmuirile, ca să dea prilej pentru pocăinţă.

Sigur că mulţi dintre aceştia s-au pocăit şi au devenit învăţaţi, în timp ce înainte erau nesăbuiţi, ca de pildă Pavel, vameşul, tâlharul. Aceştia mai înainte erau neghină, însă au devenit grâu copt. Ceva asemănător este cu neputinţă să se întâmple seminţelor, însă este lesne de împlinit pentru voinţă, căci aceasta nu este legată de legile fireşti, ci îşi păstrează libertatea alegerii.

Deci, când vezi pe cineva că este vrăjmaş al adevărului, vindecă-l, ingrijeşte-I, readu-l pe calea virtuţii, arătându-i modul corect al vieţii, invaţă-l fără a-l dojeni, oferă-i siguranţa şi ocrotirea, foloseşte orice mod ca să-l îndrepţi, avându-i drept model pe medicii cei mai pricepuţi; pentru că aceia nu vindecă folosind un singur fel de leac, ci când descoperă că rana nu cedează prin primul medicament pe care îl aplică, născocesc altul, şi după aceea iarăşi altul şi o dată fac operaţii, în timp ce altă dată acoperă rana cu pansamente. Astfel, şi tu, de vreme ce eşti doctorul sufletelor, foloseşte orice mijloc de vindecare, după poruncile lui Hristos, ca să primeşti răsplată, urmărind şi propria ta mântuire, şi folosul celorlalţi, făcându-le pe toate spre slava lui Dumnezeu, lucru care va avea ca urmare şi părtăşia ta la slava veşnică. Pentru că spune; Pe cei care Mă preaslăvesc îi voipreaslăvi, şi pe cei care Mă dispreţuiesc ii voi dispreţui".

Pr. Filoteu Faros

Moartea si doliul, Editura Sophia

Cumpara cartea "Moartea si doliul"

 

• Moartea si doliul. O teologie a nadejdii - Cuprins
  Publicat in : Moartea si doliul
• Doliul
  Publicat in : Inmormantare
• Doliul national ca renastere umana
  Publicat in : Editoriale
• Pentru doliul sotului sau al sotiei
  Publicat in : Inmormantare
• O teologie a nadejdii
  Publicat in : Moartea si doliul

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: