Copilaresc. Asa ni se cere sa ne purtam, sa gandim, sa inocentizam, sa calatorim spre Vama. Sa uitam de viscol si sa mergem la teatru. Sa parasim dusmanizarea si sa gandim altfel, mai curat, mai netranzactionist, mai limpede, mai aproape de luminos. Cand am citit Camus (in liceu), mi s-a parut dezolant. Deceptia desprinsa din viata cartilor lui nu ne caracterizeaza. Avem momente "zero", dar nu ne luptam pentru neantificare, ci pentru indumnezeire prin har. Si, totusi, "ciumatul" are cateva sageti crude. Una dintre ele ne atinge direct. Zice Albert Camus: ne intoarcem cu fata catre divinitate numai ca sa obtinem imposibilul. A spus tot...
Nu spun ca a fost un scriitor netalentat, dimpotriva. Doar ca realitatea dura a saraciei devine brutalizanta. Neinsufletita, mult spus. El declara ca prefera sa fie un om care crede in divinitate si la final sa riste sa descopere ca nu exista Dumnezeu, decat invers. Nu este un pariu. Ci, mai degraba, o provocare. Nu e primul care a lansat-o. Dar e singura lumina dintr-un ocean de umbre. Cu toata saracia, viata omului transcede senzualitatea si fura absoluturi imaginate si visate dupa original.
De fapt, ne zbatem sa fugim de durere. Cautam ajutorul cu disperare. Vrem sa fim eliberati de gandurile Raului. Tanjim dupa cadouri ceresti. Nu ne pierdem decenta in gandire, calitatea este rara. Singuri cu linistea sau singuri cu divinitatea. Locuim cu indurarea, cu dragostea, cu mila. Chiar daca nu pricepem subtilitatile, nu exista rea intentie in Rai. Frumos psalmodiaza Grigorie de Nyssa: „Cel care urmeaza priveste spatele celui pe care il urmeaza; a-l urma pe Dumnezeu, oriunde te-ar conduce, inseamna a-l vedea pe Dumnezeu. A vedea spatele lui Dumnezeu inseamna pentru noi a-l urma pe Hristos. Noi vedem misterul lui Dumnezeu urmându-l pe Hristos, ascultându-l, insotindu-l."
Explicand taina iubirii, Antonie Bloom sugereaza: cand un om ii incredinteaza celuilalt inelul, ii da viata sa. De aceea, sa nu desparta nici un om ceea ce divinitatea a unit. Giulgiurile Inviatului nu zaceau, ci se odihneau (Bartolomeu Anania); nu inducem mesajul de lancezeala. Din plinatatea Lui noi am primit har pentru har. Pavel va vorbi mai tarziu despre harul inmultit. Sa nu fim egoisti, vrand sa luam singuri gratia. Nu o putem cuprinde; prisoseste pentru toti. Noi nu ne inchinam la ceea ce nu stim, am zdrobit idolii si ne pregatim de luminare. Crestem in har si''n cunoastere.
Marius Matei
Marius Matei
-
Autorii duhovnicesti: mantuire, asceza si indumnezeire
Publicat in : Editoriale -
Indumnezeire si mantuire
Publicat in : Credinta -
Indumnezeire sau mantuire
Publicat in : Editoriale -
Va fi o indumnezeire finala a tuturor creaturilor?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.