Less is more (în puțin e mult), cum spun fotografii, când vor să focalizeze un detaliu mic dintr-o imagine mai mare, un amănunt semnificativ...
Cum enunțam încă din titlu, într-un salut este mult... Este imaginea unei persoane sintetizată într-un gest mic...
Așa cum într-o sămânță este toată planta, tot copacul...
Așa cum într-un gând, într-o opinie poate fi toată gândirea...
într-o emoție toată trăirea...
și într-un gest, tot comportamentul, tot așa într-un salut poate fi toată educația și personalitatea unei persoane...
Pe oameni îi putem dibui și prin felul cum salută, cum interpelează, cum se adresează; gestul vorbește de la sine despre felul lor de a fi...Întrucâtva salutul te conține, e și un vehicul emoțional fiind încărcat cu bucuria revederii sau dimpotrivă...
Din acest motiv, salutul clarifică o anumită așezare sufletească, dezvăluind și o pozionare afectivă în raport cu celălalt, fiind, de asemenea, un gest cu mesaj simbolic care transmite un conținut personal ...
Există o varietate de forme de salut pe tot atât de diverse ca și tipologia de personalități...
Într-un fel salută un om jovial, în altul un depresiv, într-un fel un prieten, în alt fel un dușmănos, într-un fel un om cu dragoste, în altul un invidios...
Salutul este diferit de la om la om, în el este un întreg trecut relațional, conștient și inconștient, întrucât limbajul trupului, mimica, expresia feții, fizionomia, privirea, arcuirea buzelor, tonalitatea, înălțimea, intensitatea, timbrul vocii, emisia sunetelor, articularea cuvintelor, toate vorbesc despre persoană, despre trecutul ei și despre prezent...
Deși nu dăm importanță modului cum salutăm pe ceilalți, în salut totuși sunt cuprinse: persoana și personalitatea, educația, buna creștere, eleganța, sentimentele...
Salutul și ascunde, dar și dezvăluie multe...
Poate fi sincer, cordial, dar poate fi și disimulat...
Omul poate să mimeze amabilitatea, însă falsul se întrevede în dosul grimaselor de expresie, de zâmbet schițat...
Poate fi și formal, când cei doi consimt pentru o manieră amicală de salut, lipsită de pretenții dacă există în prealabil o prietenie fără rigori cutumiare...
Bineînțeles că la fel de importantă și de grăitoare este și maniera de a răspunde la salutul celuilalt, care de asemenea trebuie să conțină amabilitate, eleganță, reciprocitate...
Această deschidere reciprocă este o alee comunicantă prin care lași să circule prin suflet dragostea celuilalt...
Salutul neglijent se înscrie, de asemenea, în aria unor atitudini lipsite de bunăcuviință, de dragoste și de respect reciproc cum sunt și situațiile când cineva nu răspunde la telefon sau la mesaje repetate, deși ar putea să o facă sau când nu se manifestă cu o minimă empatie care e înlocuită cu o deplină nepăsare vizavi de problemele, necazurile, respectiv bucuriile aproapelui, empatie care s-ar putea manifesta cel puțin printr-un scurt și amical dialog ca împărtășire creștinească cu trăirile semenilor noștri... În lipsa acestora și în dosul acestor atitudini stau pitite: egoismul, nesimțirea, indiferența, lipsa dragostei, vanitatea și micimea sufletească...
De felul cum salutăm se agață și o etichetă a comportamentului pentru că salutul este un element fundamental care definește pe om...
De asemenea, prin salut exprimăm și cât respect avem pentru persoana respectivă...
Deși salutul este pentru altul, el vorbește despre noi...
Dacă ar fi să amintesc felul cum Sf. Serafim de Sarov saluta pe oameni cu: O, bucuria mea, atât de însorit și festiv, după care urma o îmbrățișare și felul cum unii aruncă salutul spre celălalt cu desconsiderare, de parcă ar trebui să arunce hârtiile la coș, îngâimând cu răceală, mormâind ceva monosilabic, cvasi-silențios, aproape imperceptibil, indescifrabil pentru urechea aproapelui, această opoziție face diferența dintre cinstea datorată aproapelui, dragostea față de om și desconsiderarea aproapelui și nesimțirea la propriu, dar și la figurat, a aceluia care împrăștie salutul aidoma biluțelor fecaloide care cad dinapoia cozii berbecului cufurit sau ca pe niște eructații verbale...
Prin acest fel ireverențios de a saluta un om, nu îl desconsideri pe acela, ci te desconsideri pe tine, pentru că maniera asta de salut neglijent, în grețuri, câcâit, flatulent, cu privirea aruncată în altă parte, nu în ochii și spre adresant, ci aiurea, vorbește despre carențele de educație și de comportament social...
Alfred Adler afirma : Comportamentul omului își are originea în opinia sa.
Translând ideea putem spune că un salut strâmb vorbește de la sine despre o gândire strâmbă, despre un caracter strâmb...
Modul acesta strâmbăcios, schelălăit, mormăit, chițcăit de a ne interpela ne coboară la nivel de rozătoare, nu de persoane care posedă limbaj articulat, descifrabil și dicție...
Salutul trădează, așadar, felul de a fi a unui om, nefiind doar un element decorativ al comportamentului, ci o mostră de atitudine în social care denotă educație și bune maniere sau dimpotrivă, lipsa acestora...
Fac precizarea că, desigur, salutul nu trebuie să constituie singurul indicator definitoriu despre persoană, unicul parametru comportamental al acesteia, ci trebuie să luăm în considerare și toate celelalte aspecte care definesc omul și personalitatea sa.
Sunt și persoane care nu pun mare preț pe felul cum salută pe ceilalți, dar cred că e o greșeală să gândim așa, pentru că salutul creează totuși și adesea, ceea ce numim noi - prima impresie, fiind și un semn de politețe...
El rămâne un blazon al bunelor maniere oricât de convențional sau neconvențional îl consideră fiecare în funcție de situație ...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Salutul pascal
Publicat in : Sfintele Pasti -
Cum saluta crestinii ?
Publicat in : Viata liturgica -
Salutul Hristos S-a Inaltat! - Adevarat S-a inaltat!
Publicat in : Inaltarea Domnului -
Dumnezeu face declaratii de dragoste?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.