Ce este adevărul? O întrebare care vine din tumultul veacurilor și la care gânditorii și filosofii, de ieri și de azi, încearcă să dea un răspuns. Răspunsul la această întrebare este în funcție de mintea și de privirea celui care încearcă să dea un răspuns. Una este să ai mintea golită de toate imperfecțiunile lumii sau privirea limpede ca apa unui izvor și alta este să ai o minte încărcată cu balastrul lumii de azi și o privire în ceață. Omul de azi, din păcate, nu mai vrea să vadă adevărul în față, de frică și preferă o minciună poleită cu aur.
Omul se sperie de lumină și preferă întunericul.
Astăzi sunt oameni care nu numai că nu caută adevărul, ci nu vor să știe adevărul, există o teamă de adevăr și se ascunde în spatele unei minciuni. Omul fuge de lumină și se adăpostește la umbra întunericului. Sufletul acestor oameni este negru. Acestora le spunem oamenii veacului, pentru că ei preferă cele ale întunericului: sex, desfrâu, muzică satanică, cluburi, droguri, alcool, parade, o viață a libertății totale și a plăcerilor sexuale. Toate acestea, omul le face cu o seninătate și cu o dorință arzătoare, duse până la stupizenie.
Omul nu mai este o ființă completă și complexă, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Nu. Chipurile, el s-a modernizat, s-a tehnologizat, s-a schimbat după vremuri, s-a adaptat la noile situații și condiții ale societății. Cu alte cuvinte, omul s-a schimbat după lume și după societate. Omul a uitat pur-și-simplu să mai fie om, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Îi este mult mai ușor să trăiască în întuneric, decât în lumină. Lumina îi produce nervozitate, stres, angoase și multe întrebări, la care probabil nu are răspunsuri. Omul nu mai are credință, nădejde și dragoste. Preferă să trăiască într-o lume a minciunii, a urii, a zgomotului, a dezechilibrului, a drogurilor, a sexului etc.
Oamenii lumii de azi nu mai știu și nu mai vor să privească albastrul cerului, pentru că le amintește de adevărata lor casă și de adevăratul lor Tată, nu mai știu să privească un izvor cu apă limpede, pentru că le aduce aminte de viața lor mizeră, nu mai vor să asculte cântecul ciocârliei, pentru că le aduce aminte de pacea sufletească pe care nu o au, nu mai vor să privească un copil sărac care cere o bucată de pâine, pentru că le aduce aminte cine au fost, nu mai vor să spună adevărul, pentru că s-au învățat cu minciuna etc.
Oamenii văd în întuneric o salvare. Dar, din păcate, nu este o salvare, ci doar o amăgire care duce la pieire. De când este lumea, întunericul a fost o salvare pentru cei care nu au credință, nu au un sens în viață, le este frică să cunoască adevărul, nu au conștiința realității, fug de responsabilitate, fug de lumină etc.
A iubi cu adevărat întunericul înseamnă a te transforma într-un om al lumii, al veacului, care nu este decât o formă a iresponsabilității, a lipsei de iubire, a dorinței absurde de a fi la modă cu lumea. Nu este decât o trădare a propriei conștiințe, a adevărului, a Creatorului. Este începutul uriciunii uriciunilor. Este distrugerea civilizației, distrugerea națiunilor, distrugerea omenirii.
Fiți oameni ai luminii! Fiți fii ai luminii! Fiți fiii lui Dumnezeu!
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Adevarul si cea dintai lucrare a Sfintilor Parinti
Publicat in : Credinta -
Despre adevarul fals
Publicat in : Editoriale -
Calea si Adevarul
Publicat in : Religie -
Biserica si Adevarul sunt Una
Publicat in : Dogma -
Adevarul si adevarurile
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.