Invatamant iluminat, nu iluminist!

Invatamant iluminat, nu iluminist!

(Invăţământul grec ortodox după Sfântul Cosma Etolul)

Sfântul Cosma a devenit misionarul nu numai al credinţei ortodoxe, ci şi al învăţământului şi educaţiei. Despre tema aceasta s-au scris lucruri multe şi, nu rareori, contradictorii. Este ştiut faptul că sfântul dorea ca poporul să se educe, să se instruiască. Vedea învăţământul ca pe o iluminare a Sfântului Duh şi nu ca pe un iluminism european, căruia nu-i pasă de inima necurăţită şi nevindecată a omului. In problema învăţământului vedea o necesitate religioasă, şi de aceea nesocotirea lui era pentru el un păcat, adică o încălcare a legii dumnezeieşti. Spunea în repetate rânduri: „Păcătuiţi mult lăsându-i pe copiii voştri neînvăţaţi şi orbi. Nu vă îngrijiţi să le lăsaţi doar bogăţii şi lucruri materiale, iar după moartea voastră să le mănânce şi să le bea şi să vă defăimeze. Mai bine să le lăsaţi lucruri sărace şi pline de învăţătură, decât bogate şi lipsite de învăţătură".

Pentru el învăţământul era mai presus decât bogăţiile. Deseori îi numeşte pe copiii neşcoliţi „purceluşi", mustrând astfel indiferenţa părinţilor pentru educaţia lor şi amintindu-le despre căderea omului needucat sau educat incorect. Spunea. „Asemenea copii neşcoliţi îmi aduceţi. Ce să fac cu ei? Copii ca purceluşii nu primesc, pentru că sunt mândru. Dacă vreţi, daţi-mi şi o şcoală aici în ţinutul vostru, pentru ca aceşti copii ai noştri să înveţe literele, să ştie cum umblă, şi atunci îi voi binecuvânta să trăiască, să sporească". Argumentul său este: „Dacă nu este o şcoală, cum să vă pot învăţa?", arătând calitatea învăţăturii lui.

Pentru asta cere ceva concret. Nu orice învăţământ, ci învăţământ elen, care înseamnă ortodox. Sub această cerinţă nu se ascunde niciun fel de şovinism naţionalist. Se referă la acel învăţământ (clasic) încercat şi biruitor în timp, pe care l-au dobândit şi Sfinţii Părinţi şi şi-au păstrat identitatea lor. Această cerinţă a lui exprimă şi un alt adevăr. Prin învăţământul elen, care nu este altceva decât căutarea autentică a adevărului, filosofie, se deschide drumul spre Evanghelie. Dacă omul nu se educă elineşte, dacă nu primeşte spiritul cercetător elen autentic şi nu învaţă limba greacă - rod al unui duh omenesc dezvoltat armonic - nu devine un bun creştin, ca marii Părinţi. „Biserica noastră - spunea - este elenă. Şi dacă nu studiezi limba greacă, nu le poţi înţelege pe cele mărturisite de Biserica noastră. E mai bine, frate, să ai şcoală grecească în ţinutul tău, decât să ai izvoare şi râuri. Şi învăţându-l pe copilul tău carte, doar atunci se va numi om".

„Om" devine cel care învaţă „carte, care studiază lucrurile lui Dumnezeu", şi nu cel care devine bogat pe orice cale, cum vor unii.

Şi ajunge în punctul să spună: „Orice creştin, bărbat sau femeie, care făgăduieşte că în casa lui nu va vorbi albaneza, să se ridice şi să-mi spună, şi voi lua toate păcatele lui asupra mea, din ceasul în care s-a născut şi până acum, şi-i voi pune pe toţi creştinii să-l ierte!". Indemnul de a vorbi în limba greacă nu are bază naţionalistă, ci sugerează că întreaga cultură elenă ortodoxă este în limba greacă, în limba Ortodoxiei prin excelenţă. Invăţământul din şcoala Sfântului Cosma păstrează şi transmite componentele tradiţiei noastre culturale, credinţa, limba, conştiinţa noastră istorică. Indemnând, însă, ca în satele din Epirul de Nord „să nu se vorbească limba albaneză" îndepărtează şi primejdia existentă atunci a islamizării.

Dar învăţământul pe care-l propune pentru unitatea şi renaşterea naţională are un caracter special. După cum le scria celor din Parga, şcoala grecească pe care o vor întemeia trebuie să contribuie la „păstrarea credinţei şi libertăţii patriei". Adică oferă învăţământ eleno-creştin, în sensul autentic al termenului. Un învăţământ care nu are nimic din maimuţăreala celui din Occident şi din „învăţăturile ateiste" ale unor aşa-zis iluminaţi. Propovăduieşte nevoia învăţământului eleno-creştin, cu aceeaşi dispoziţie critică faţă de elementul lui elen, pe care o prezintă şi premergătorul lui, Sfântul Vasile cel Mare în cunoscuta lucrare a sa Către cei tineri...

Adică de la elenism cere şi acesta, precum marii Părinţi eleni, instrumentul, iar de la creştinism Ortodoxia, esenţa. Iar duhul lui patristic autentic şi străin de orice suspiciune de întunecime se vădeşte din cuvintele sale: „Multele biserici nici nu păstrează, nici nu întăresc credinţa noastră aşa cum ar trebui, dacă cei care cred nu sunt iluminaţi prin cunoaşterea vechilor şi noilor Scripturi. Credinţa noastră nu este statornicită de nişte sfinţi neînvăţaţi, ci de unii înţelepţi şi şcoliţi, cunoscători ai Sfintelor Scripturi, care să ne tâlcuiască şi să ne lumineze cu cuvinte insuflate de Dumnezeu...". Vedem aici rezonanţa predicii Sfântului Grigorie Teologul: „Nu se cade să nu dăm preţuire învăţământului pe motiv că aşa li se pare unora", fiindcă învăţământul (corect) este „cel dintâi dintre bunurile ce stau în putinţa noastră" (Cuvânt la înmormântarea Sfântului Vasile cel Mare, capitolul XI).

Din asemenea cuvinte ale Sfântului Cosma se pare că s-a născut ideea că a dărâmat la Himara biserici pentru a construi şcoli. Insă nu este improbabil să fi rânduit ca unele biserici ruinate şi părăsite să fie transformate în şcoli. Dar chiar şi dacă a făcut asta, şcolile pe care le-a întemeiat au fost tot „biserici", de vreme ce în ele era „adorată" cunoaşterea sfântă şi fiii grecilor se împărtăşeau de adevărurile dumnezeieşti.

In Tradiţia eleno-ortodoxă bizantină, biserica Credinţei este în relaţie de întrepătrundere cu templul învăţământului, Şcoala. Acest lucru este arătat de cuvintele lui menţionate mai sus: „Multele biserici nici nu păstrează, nici nu întăresc credinţa noastră aşa cum ar trebui, dacă cei care cred nu sunt iluminaţi prin cunoaşterea vechilor şi noilor Scripturi. Credinţa noastră nu este statornicită de nişte sfinţi neînvăţaţi, ci de unii înţelepţi şi şcoliţi". Este o recunoaştere importantă a caracterului patristic, adică al împletirii autentice a celor două înţelepciuni (cea „de Sus" şi cea lumească), dar şi a subordonării celei din urmă la cea dintâi, singura ce are putere şi importanţă soteriologică. Şi asta pentru că, după cum propovăduieşte sfântul: „[...] De la şcoală învăţăm, pe cât este cu putinţă, ce este Dumnezeu, ce este Sfânta Treime, ce sunt îngerii, ce sunt arhanghelii, ce sunt demonii, ce este Raiul, ce este iadul, ce este păcatul, virtutea. De la şcoală învăţăm ce este Sfânta împărtăşanie, ce este Botezul, ce este Sfântul Maslu, căsătoria, ce este sufletul, ce este trupul, pe toate de la şcoală le învăţăm". Adică vedea şcoala ca pe o a doua Biserică, templu al adevăratei cunoaşteri şi al învăţământului ce-L are în centru pe Dumnezeu.

In ceea ce priveşte structura materială şi tehnică a şcolilor, aceasta provenea din biserici şi din cărţile bisericeşti şi liturgice (Psaltirea, Apostolul, Evanghelia, Octoihul, Sinaxarele etc.). Cei din Răsărit, europenii de astăzi, consideră aceste mijloace dovezi de retardare şi declin. însă aceste mijloace îi formează pe sfinţi, purtători ai „înţelepciunii de sus", care le cunosc şi le apreciază corect şi pe „cele lumeşti". Viziunea şi modelul Sfântului Cosma era omul ortodox şi nu homo oeconomicus, homo capitalisticus sau marxisticus. Tocmai de aceea îndemna la întemeierea de şcoli, propunând şi organizarea lor bizantină: „Să vă adunaţi toţi şi să faceţi o şcoală bună. Să puneţi şi epitropi" s-o chivernisească. Să rânduiţi dascăli ca să-i înveţe pe copii, pe toţi copiii, bogaţi şi săraci".

In conştiinţa şi experienţa Sfântului Cosma, omul adevărat este arătat de şcoala autentică a tradiţiei elene ortodoxe. „Dacă nu ne educăm, fraţilor, şi doar mâncăm, bem, ne distrăm şi jucăm, n-ar trebui să ne numim oameni, ci animale necuvântătoare". El cunoaşte şi mărturiseşte puterea şcolii tradiţiei noastre în educarea omului. Există, de altfel, o legătură directă între termenii învăţământ şi educaţie. Invăţământul, ca pedagogie a omului, este conducerea şi călăuzirea lui către un scop concret, care ţinteşte spre educarea-formarea personalităţii sale. Dimpotrivă, instruirea este asimilarea cunoştinţelor pentru dezvoltarea abilităţilor spre a răspunde problemelor practice ale vieţii. Insă abilităţi au şi animalele.

Invăţământul Sfântului Cosma introduce nu doar în „umanism" ca humanismus, care-l ingoră pe om, ci în umanismul lui Hristos, care-l pune în centru pe om şi slujirea lui. „Trebuie să întemeiaţi şcoli, fiii mei. Fiindcă mereu oamenii sunt instruiţi în şcoli şi învaţă ce este Dumnezeu, ce sunt îngerii, ce sunt blestemaţii de demoni şi ce este virtutea celor drepţi (sfinţenia). Şcoala îi luminează pe oameni, le deschide ochii creştinilor evlavioşi şi ortodocşi ca să înveţe tainele". De aceea şi menţionează consecinţele lipsei educaţiei, ale educaţiei corecte: „Nu vedeţi că neamul nostru, dar şi societatea noastră s-a abătut de la adevăr şi am devenit ca fiarele sălbatice!". Şi adaugă: „Răul va veni de la cei şcoliţi (lumeşte)", adică de la purtătorii «înţelepciunii lumii acesteia»" (vezi Iacov 3, 15 şi urm.).

Sfântul Cosma, şi în predica lui pedagogică, merge împreună cu Părinţii isihaşti şi cu monahii „colivari" contemporani cu el. La nivel naţional se apropie mai mult de Rigas şi de Voulgaris decât de Korais. Cosma şi Rigas conduc direct spre Revoluţia din anul 1821. Cu Korais şi adepţii lui se deschide calea erudiţiei şi filo-occidentalismului (servil). De aceea credem că Sfântul Cosma are însuşirile renăscătorului şi iluminatorului popular tradiţional.

Protopresbiterul Gheorghios D. Metallinos

(Notă: Despre cuvintele Sfântului Cosma vezi Episcopul Augoustinos N. Kantiotis al Florinei, Cosma Etolul, Atena 1977; Ioannis B. Menounis, învăţăturile Sfântului Cosma Etolul, Atena, nedatat).

Fragment din cartea "Scrieri, studii... Texte de experienta pastorala ortodoxa", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Scrieri, studii... Texte de experienta pastorala ortodoxa"

 

Pe aceeaşi temă

06 August 2018

Vizualizari: 1003

Voteaza:

Invatamant iluminat, nu iluminist! 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

invatamantul iluminismul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Experienta vietii cu Hristos
Experienta vietii cu Hristos Mărturisesc că nu m-am gândit să public o carte de teologie, cu atât mai puțin un volumde predici, cu toate că mi-aș fi dorit mult să o pot face. Întrebată fiind dacă am supărat-o cu ceva, buna mea mamă, Rozalia Flueraș, spunea că nu am supărat-o decât cu 62.00 Lei
Slujind lui Dumnezeu si semenilor
Slujind lui Dumnezeu si semenilor Libertatea cea mai adâncă este de a te lăsa mereu răpit în Hristos, pentru a petrece cu El în veșnicie. Numai în Biserică, ascultând și împlinind poruncile lui Dumnezeu și învățătura evanghelică, credinciosul se poate împărtăși de roadele jertfei lui Hris 49.00 Lei
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori Preaslăvirea lui Dumnezeu și cinstirea Sfinților este o punte luminoasă între cele vremelnice și cele veșnice. Oferim rugătorilor creștini acest Acatistier, nădăjduind că ne va fi tuturor spre folos duhovnicesc, în străduința de a ne alipi de tot binele 34.00 Lei
Minunatele fapte si invataturi
Minunatele fapte si invataturi „Câştigaţi virtuţile opuse păcatelor. Tristeţea este călăul care ucide energia de care avem nevoie ca să primim în inimă pe Duhul Sfânt. Cel trist pierde rugăciunea şi este incapabil de nevoinţele duhovniceşti. În niciun caz şi indiferent de situaţie să 27.00 Lei
Sfaturi pentru familia crestina
Sfaturi pentru familia crestina Rugăciunea Stareților de la OptinaDoamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi aduce ziua de astăzi.Doamne, dă-mi să mă încredințez deplin voii tale celei sfinte.În fiecare clipă din ziua aceasta povățuiește-mă și ajută-mă în toate.Cele ce 29.00 Lei
Rugaciunea inimii
Rugaciunea inimii „Rugăciunea nu este o tehnică elaborată, nu este o formulă. Rugăciunea inimii este starea celui ce se află înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotprezent, însă eu nu sunt întotdeauna prezent înaintea Lui. Am nevoie de o tradiție vie, de un Părinte 34.00 Lei
Dialoguri la hotarul de taina
Dialoguri la hotarul de taina Cartea aceasta de dialoguri cu Părintele Valerian, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României de astăzi, este de o frumusețe rară prin arta cuvântului și adâncimea spiritului. Ea răspunde întrebărilor omului contemporan mai însetat de mântuire decât 38.00 Lei
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului Părintele Ieromonah Valerian Pâslaru, Starețul Mănăstirii Sfântul Mucenic Filimon, unul dintre cei mai apreciați duhovnici contemporani, în cartea de față, în convorbirile sale cu teologul și scriitorul Florin Caragiu, ne vorbește despre renaștere și 32.00 Lei
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un 55.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact