Invierea Domnului - Har de Lumina Sfanta

Invierea Domnului - Har de Lumina Sfanta Mareste imaginea.

„Spiritualitatea nu se dobândește ieșind din lume, fugind de lucruri sau retrăgându-te în singurătate. Mai degrabă ea se obține prin atingerea unei stări de independență interioară indiferent unde te-ai afla și prin pătrunderea fină a lucrurilor pentru a-L putea vedea mereu pe Dumnezeu în detaliile vieții.” - Meister Eckhart

În Ortodoxie, cea mai mare sărbătoare și temelia creștinătății este Paștele - sărbătoarea sărbătorilor și praznicul Mântuitorului cu Lumină din Lumină și Dumnezeu adevărat din Duhul Sfânt, care s-a întrupat și luat chip de om în Fecioara Maria, la Sfânta Buna-Vestire.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” - Ioan 3: 16

Dumnezeu a știut că această viață avea să fie plină de încercări și de incertitudini. El a știut ceea ce urma sa se întâmple, dar cu toate riscurile asumate, El Și-a trimis unicul fiu - Iisus Hristos - pe Pământ.

Hristos Și-a dat viața de bunăvoie, drept jertfă pentru păcatele lumii, devenind Salvatorul și Mântuitorul omenirii din robia păcatului.

„Și la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul?

Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” - Matei 16:26

La câteva zile după Intrarea triumfală în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat, chinuit și răstignit, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt, iar după trei zile, în zorii zilei de duminică, El a Înviat pentru mântuirea neamului omenesc, adeverindu-se profeția „va învia a treia zi după Scripturi”.

Mărturia Învierii Mântuitorului a treia zi se găseşte în Evanghelii: Marcu 9:31; Matei 16:21; 17:23; 20:19; Luca 9:22; 18:33; 24:7.46; şi în Fapte (10:40), făcând parte din kerygma apostolică, adică din propovăduirea credinţei creştine de către Biserica primară. Totuşi, aşa cum demonstrează studiile nou-testamentare, evangheliile au fost scrise mai târziu (după 70 d.Hr.), pe când Epistola 1 Corinteni a fost scrisă la Paştele anului 55 d.Hr.

Creștinii ortodocși și greco catolici de pretutindeni sărbătoresc Învierea Domnului, considerată a fi cea mai mare sărbătoare a creştinismului, care aduce omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. În noaptea Învierii se produce minunea prin lumina înlătură întunericul, iar iubirea învinge moartea.

Obiceiuri si traditii de Inviere

Odată cu praznicul Învierii Domnului ca o țâșnire de viață dumnezeiască în creație și ca atare o țâșnire de lumină mai presus de fire, Paștele este țâșnirea deplină a vieții dumnezeiești în existența vieții omenești. Natura noastră umană nu mai e luminată numai trecător de o rază dumnezeiască, care arată că ea nu e de la sine și singura existentă, ci această natură e străbătută deplin și pentru veci de viață dumnezeirii, cu transcendența Duhului Sfânt în procesul de corupere materială continuă, până la degradarea și descompunerea materiei și înălțarea spirituală a sufletului după decorporalizare.

Paștele este o explozie de bucurie, care se perpetuează în fiecare anotimp al renașterii, explozia de bucurie a ucenicilor care L-au văzut pe Domnul înviat. De aceea credincioșii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o altă bucurie: „Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!", până la Înălțarea Domnului, de când se salută cu altă veste tot așa de mare, legată interior de prima: „Hristos s-a înălțat!", până la Cincizecime, care anticipează Cincizecimea deplină sau umplerea desăvârșită a vieții noastre de Duhul Sfânt.

Bucuria este ca o „sfântă beție", dar o „beție trează" - Sfântul Grigorie de Nyssa. E ca o „beție trează", pentru că e produsă de cea mai autentică dar și cea mai minunată realitate, a vieții veșnice mai frumoasă și mai minunată decât și-o poate închipui orice imaginație, motiv pentru care Sfântul Grigorie de Nyssa spune că îngerii nu pun în funcție nicio imaginație, pentru că realitatea pe care o văd întrece orice imaginație.

La miezul noptii, preotul ia lumina din Sfântul Altar și o dă mai departe credincioșilor, zicând de trei ori: „Veniți de luați lumină!"’.

Apoi se cântă: „Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule, îngerii o laudă în ceruri si pe noi pe Pământ ne învrednicește cu inima curată să Te marim”.

Preotul citeste Evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, da binecuvântarea și cântă pentru prima oara Troparul Invierii:

„Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.

Slujba continua cu Canonul Invierii, stihirile Invierii și ale Pastilor, apoi Sfânta Liturghie.

Lumina Sfântă

În noaptea de Înviere, credincioșii sunt încurajați să meargă la Biserică și să ia Lumina Sfântă. Ei trebuie sa aducă de acasa o lumânare, care este aprinsă de cea pe care o scoate preotul din altar. Lumina este simbolul Învierii, iar cele mai multe familii păstrează restul de lumânare, rămasă nearsă, dupa slujbă, pe care o aprind în cursul anului, când au un mare necaz. La sfârșitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor Sfintele Paști și îi împărtășește pe cei mici. De Paşti există credinţa că se deschid cerurile, permițând sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudele dragi.

„Nicio floare nu poate înflori fără lumină. Și niciun om nu poate trăi cu adevărat fiind lipsit de iubire.” - Max Muller

Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri străvechi ce ţin de credinţa unei curăţiri şi înnoiri interioare, manifestată prin primenirea casei şi înnoirea hainelor.

Masa tradițională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: preparate de miel, vinul, cozonacul cu diverse umpluturi, pasca cu brânză și ouă roșii.
Bucatele tradiționale de Paște, care au o semnificație aparte pentru toți creștinii sunt pâinea și vinul, menționate de mai multe ori în textul sacru al Bibliei ca alimente încărcate de o bogată simbolistică, apoi ouăle înroșite, pasca, preparatele din miel și cozonacul.

Înroșitul ouălor în tradiții și legende

Deşi este preluat din vechile tradiţii păgâne, obiceiul înroşitului ouălor este asociat de creștini cu Învierea Mântuitorului. De cele mai multe ori roşul ouălor de Paşte este asociat sângelui lui Hristos iar obiceiul încondeierii ouălor este pus în legătură cu întâmplări trăite de Iisus în Săptămâna Patimilor.

Folclorul conservă mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului, legat de obiceiul vopsirii oualor în cultura românească.

- Una dintre legende relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroșit, a spus celor de față: „De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestritate intru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut și eu astăzi”.

Culoarea roșie cu care le vopsesc creștinii la Paști, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.

- O altă legendă spune că în noaptea de Învierii Domnului, Pilat fusese invitat la o petrecere. Acesta ţinea în mâna un ou. În acel moment a intrat în sala de petreceri un centurion şi a strigat că „Hristos a Înviat!”. Legenda ouălor roşii spune că la auzul veştii, Pilat a spus ironic că Iisus va învia în momentul în care oul pe care îl ţinea în mâna se va înroşi. Imediat, oul a căpătat culoarea roşie. Din acel moment fiecare creştin ciocneşte în ziua de Paşte ouă roşii, spunând: „Hristos a Înviat!” și „Adevărat a Înviat!”.

- Tot o legendă spune că, atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, pietrele care îl atingeau s-au transformat în ouă roşii.

- Legendară și veridică e afirmația unui cărturar din acele vremuri: După ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saducei şi rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus", însă nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi, stropindu-i pe fețe, spre recunoașterea lor dintre toate popoarele lumii.

- Oricare ar fi enunțul legendelor, ele rămân un simbol al Paştelui, dovada fiind ouăle roșii, care se regăsec pe mesele creștinilor în Sărbătorile Pascale.

Mielul sacrificat de Paști

Mielul simbolizează inocenţa, blândeţea şi puritatea, este simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

„A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” - Ioan 1, 29

În Romania, aproape in toate familiile se servește la masa de Paște, preparate din miel sub diverse fantezii culinare. Mielul viu și nu friptura de miel a fost dintotdeauna considerat un simbol al Mântuitorului Iisus, prin referirile din Biblie la dragostea pe care o purta Dumnezeul lui Israel față de puii de animale, în special mieii și vițeii. Prin asociere, chiar Iisus, fiul lui Dumnezeu, s-a bucurat de o dragoste la fel de sinceră și curată. Această sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului.

Pasca Pascală

Obiceiul de Paște de a mânca miel și pască este legat de ritualul pascal evreiesc. La Cina cea de Taină, Iisus și apostoliiau mâncat miel după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pască. Pentru creștini, mielul, pasca și vinul sunt simboluri cu noi semnificații: Mielul este Isus Hristos, care își accepta sacrificiul. Pasca frântă și vinul turnat semnifică sacrificiul christic. Pasca este preparată în ajunul Învierii, dar Pasca Pascală este aceea care se taie în bucățele mici, se stropește cu vin roșu, se pune în pachețele și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Prin stropire cu vin, pasca devine o reprezentare a jertfei Mântuitorului și ritualul rodirii sufletești. Bucățile de pască sunt duse acasă și păstrate pentru a-i face pe credincioși părtașii binecuvântării lui Dumnezeu, crezându-se a avea puterea de a alunga bolile și necazurile, de iertare și viață veșnică.

Cozonacul de Paște

Similar cu pasca, cozonacul de Paște reprezintă o pâine dulce a învierii și renașterii întregii creații, putând la fel de bine să fie pus pe masa în loc de pască sau împreună cu aceasta. Întrucât cozonacii sunt asociați si cu sărbătoarea Crăciunului sau alte sărbatori religioase, simbolistica lor pascală este puțin diminuată față de aceea a păștii, dar rămâne valabilă reprezentarea ritualică a jertfei Mântuitorului, prin stropirea cozonacului cu vin sfințit, la biserică.

Se poate spune că bucatele tradiționale de Paște asigură garanția continuității tradiției religioase în plan culinar, ele aducând mereu aminte de momente importante din istoria creștinismului sau de persoane ori fiinte care au îndeplinit un rol hotărâtor pentru soarta Bisericii Ortodoxe.

RĂSĂRIREA LUMINII
(sonet Pascal)


Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele,
În altarul sufletului credincios.
.
Din mugurii ei se-aud cuvintele:
„Luați Lumină!” din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.
.
Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.
.
E mister care înalță templele
Credinței, la Paște în miei sângeros,
Când spirite bântuie mormintele.
.
2. 05. 2021 - Paștele Ortodox
Maria FILIPOIU

.
Surse: Biblia.ro; Creștin Ortodox.ro

Despre autor

Maria Filipoiu Poet Maria Filipoiu

Colaborator
155 articole postate
Publica din 13 Octombrie 2014

Pe aceeaşi temă

10 Mai 2021

Vizualizari: 973

Voteaza:

Invierea Domnului - Har de Lumina Sfanta 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE