Crăciunul este sărbătoarea iubirii pentru că se naște Pruncul Iisus care este izvorul iubirii veșnice. De Crăciun, oamenii împodobesc bradul, pregătesc bucate alese, pregătesc daruri, se vizitează unii pe alții, petrec și socializează. Ei, însă uită de cel mai important lucru, de suflet și de Pruncul Iisus. Mulți fac excese de tot felul și în pregătire și în petrecere. Și, din aceste motive, oamenii se întreabă cum ar trebui să sărbătorim Nașterea Domnului? Cu simplitate, cu pace, cu iubire, cu dăruire, cu rugăciune, cu cumpătare, dar mai ales cu gândul permanent la Hristos. Să ne punem tot timpul în minte întrebarea: ce ar face Hristos în situația aceasta? Să avem în minte nunta din Cana Galileii, unde a participat Iisus, bucurându-se alături de meseni, dar nu a făcut niciun exces, nu a mâncat mult, nu a băut mult, nu a dansat, nu a vorbit mult, nu a bârfit etc. Mai mult, la îndemnul Maicii Sale a făcut prima minune, a transformat apa în vin. Noi nu putem face minuni, dar putem face o faptă bună, putem merge la spital să vizităm un bolnav, la închisoare să ducem mesajul iubirii, să ajutăm pe cei neajutorați, să oferim o floare ori un zâmbet etc.
Modele de iubire
Cum arată iubirea desăvârșită? Dumnezeu ne-a lăsat semne în cer și pe pământ, în această privință.
Bolta cerească, prin imensitatea, culoarea albastră și frumusețea ei poate fi asemănată cu iubirea. Ați privit vreodată cerul senin? Dar miliardele de stele ale nopții? O astfel de panoramă te copleșește, te uimește și îți creează o stare de imensă bucurie. Aceasta este starea de bine, frumusețe și adevăr.
Soarele reprezintă un model de iubire desăvârșită. Razele soarelui simbolizează frumusețea sublimă, puritatea, noblețea sufletească, iubirea adevărată; el nu cere nimic: vrea doar să dăruiască, să limpezească, să liniștească, să salveze. Dumnezeu a pus în lumină tot ceea ce ne este necesar pentru veșnicie. Ați privit vreodată un zbor al unei raze de soare pe un fulg de nea? Este divin.
Izvorul. Priviți un izvor: el țâșnește și curge continuu și chiar dacă cineva aruncă în el un gunoi, el continuă să curgă și murdăriile sunt îndepărtate. Izvorul rămâne pur, viu, pentru că nu încetează să curgă. Dacă întâlniți pe cale un izvor nu pregetați de a bea o cană cu apă și a depozita într-o sticlă, pentru că izvorul este apa vieții veșnice.
Așadar, în soarele care răsare sau apune, în izvorul care țâșnește și curge continuu, în pasărea ce zboară pe cerul albastru, în arborele solitar, în pârâul ce șerpuiește argintiu sau în floarea albastră de pe marginea drumului, în toate acestea și în multe altele, putem contempla iubirea și frumusețea Dumnezeului care le a creat.
Hristos este iubire
Prin iubire să nu trăim pentru noi, nici pentru veac, ci El să trăiască în noi și toată viața noastră Lui să o dăruim, pentru El să o jertfim. Jertfa – expresia supremă a iubirii – stă la temelia lumii. Iată măreția iubirii, iată iubirea nemărginită a Domnului Iisus Hristos pentru noi, oamenii!
Acestea sunt clipele de adevărată iubire, frumusețe și fericire cu care ființa umană pleacă în veșnicie. Nu le poate lua nimeni și nimic. Și, totuși, iubirea în imensitatea adevărului, frumuseții, binelui și desăvârșirii ei, iubirea în Hristos este veșnică.
Crăciun luminat plin de iubire!
Ștefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.