M-am nascut intr-un sat dobrogean, la intersectia mirosurilor de piatra, colb, mare si tamaie. M-am nascut ortodox si asa am ramas. Nu, nu eu am ales ortodoxia, ci ea m-a ales pe mine. M-am pomenit in ortodoxie si atata tot. Aveam niste randuieli pe care le respecta intreaga comunitate din care faceam si eu si familia mea, parte.

Traiam credinta intr-un mod simplu fara prea multe probleme teologice. Am invatat si eu niste rugaciuni de la bunica si am mers cu ele mai departe. De fapt prima rugaciune pe care am spus-o la scoala a fost o rugaciune, un imn, psalmul 22. Invatatoarea mi-a dat o poezie sa o invat pentru serbare, dar mie nu mi-a placut si, spre uimirea audientei, la serbare am spus poezia bunicii, psalmul 22.

In comunitate, nu se punea problema ca sa mergi sau sa nu mergi la biserica, dupa constiinta religioasa a fiecaruia. Dar cei care mergeau nu cunosteau prea mult despre teologie, cultul public, decat asa sporadic, franturi din slujbe si chiar din Biblie. Atata stiau si atata traiau. Nu prea stiau ei sa patrunda in sensurile profunde ale ortodoxiei si sa le aplice in viata de zi cu zi, in sensul ca nu raportau elementele sacre la cele profane cum zice psalmistul: „Ce minunate sunt lucrurile Tale, toate cu intelepciune le-ai facut”.

Icoana nu este un simplu lemn sau idol, cum spun „pocaitii”, ci ea exprima o realitate, o prezenta harica, fiind sfintita si astfel scoasa din celelalte lucruri profane. O fotografie cu chipul mamei nu este numai o hartie, o amintire, ci o prezenta vie asa cum o stiai din copilarie, o frumoasa aducere aminte. Mai mult, fara icoana nu se poate vorbi de ortodoxie. Asa cum, spre exemplu, „Bucura-te!”, nu este un indemn la bucurie, ci este un salut, in special, la acatiste acesta inseamna: te salut, te cinstesc.

Ortodoxia inseamna simplitate, o viata cu sfiala fata de lucrurile sacre. De pilda, nu poti avea pe un perete o icoana si pe celalalt perete un nud. Asa ceva nu merge la ortodoxie. Trairea credintei ortodoxe inseamna sa tinem de regulile bisericesti, in sensul ca tinem post cand spune biserica, nu cand vrem noi. Viata ortodoxa inseamna viata evlavioasa, atitudine profund crestina, bunacuviinta, modestie, cumpatare in toate, marturisirea credintei mai mult prin atitudine si exemplul personal.

Ortodoxia are comori nebanuite. Viata ortodoxa traita se revarsa asupra vietii de zi cu zi a credinciosilor. Sunt rugaciuni care au raspuns la problemele noastre, nu le spunem ca simple formule. Crestinul ortodox traieste si simte ceea ce spune in rugaciune, ii da un inteles si asta il lumineaza si il ajuta in viata de zi cu zi. In ortodoxie nu merge sa gandesti intr-un fel si sa actionezi altfel. In acest sens, mai avem mult de lucru. Trebuie sa ne incadram in sistemul de gandire ortodox cu intreaga noastra fiinta nu numai sa ne numaram printre ortodocsi.

Ortodoxia da sens vietii noastre, ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine, sa iubim pe aproapele nostru, sa traim in pace cu toata lumea indiferent de religie. Ortodoxia inseamna comunicare prin tacere cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul ortodox nu se retrage, nu se izoleaza, ci din contra se angajeaza plenar in viata, toate le face cu placere si cu dragoste si tot timpul cu gandul la Iisus Hristos. Ortodoxia nu convinge, ea ademeneste, te copleseste si te imbata cu esenta si originalitatea frumusetilor ei. Sa avem, asadar, mintea treaza si inima curata tot timpul. Amin!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! Amin!

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

.

• Bizantul si Ortodoxia
  Publicat in : Editoriale
• Ce este ortodoxia ?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia, factor de regres?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia nu este invechita
  Publicat in : Editoriale