Preacurata Fecioara Maria este singura care a împlinit într-un mod absolut unirea cu Dumnezeu şi tot Ea ne este călăuza pe această cale a îndumnezeirii prin harul Sfântului Duh.
Sfânta Scriptură ne spune că numele Fecioarei este Maria, care se tâlcuieşte „Stăpână” sau „Doamnă”, ceea ce se vădeşte prin „vrednicia Fecioarei şi adeverirea fecioriei, prin viaţa ei aleasă, prin desăvârşirea ei în toate şi prin deplina ei neprihănire” (Sf. Grigorie Palama, „Omilii”, vol. I, Edit. Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 198).
De asemenea, numele Sfintei Fecioare arată „atât stăpânirea ei de sine desăvârşită manifestată în puritatea ei deplină, ca fecioară şi la suflet şi la trup, cât şi demnitatea sa născută din libertatea faţă de orice robie şi supunere, precum şi din participarea la domnia Fiului ei divin” (Diac. Ioan I. Ică jr., „Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”, Edit. Deisis, Sibiu, 2008, p. 210).
Ea mai este „Doamnă” şi pentru faptul că nefiind supusă prin căsătorie nici unui bărbat ca „domn” al ei, nici durerilor naşterii potrivit acelui blestem rostit asupra Evei: „În dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni” (Facerea 3, 16), Sfânta Fecioară se arată izvor de libertate şi de bucurie pentru întreg neamul omenesc.
„Prin Eva a intrat în lume întristarea care s-a propagat în mod inexorabil la toţi, alături de corupţia care urmează păcatului. Acum noutatea mântuirii vestite Mariei anulează în rădăcina ei osândirea la durere şi aduce umanităţii bucuria ca un izvor definitiv” (Ermanno M. Toniolo, „Acatistul Maicii Domnului explicat. Imnul şi structurile lui mistagogice”, Edit. Deisis, Sibiu, 2009, p. 317).
Astfel femeia se înfăţişează acum, din partea neamului omenesc, ca o „împărăteasă a binecuvântării”. Această binecuvântare a fost pierdută prin femeie, Preacurata Fecioară fiind cea care află harul de care ne-a lipsit strămoaşa noastră Eva.
În Maica Domnului întreaga umanitate Îl naşte pe Dumnezeu şi, prin aceasta, Fecioara-Mamă este noua Evă-Viaţă, a cărei grijă maternă ce se revarsă asupra lui Iisus, se revarsă şi peste univers şi peste orice om. Ea este „Eva cea nouă”, „Eva fecioară” care-i renaşte pe oameni la viaţă, cea care a preschimbat întristarea protopărinţilor noştri în bucurie, şi mai mult decât atât, a sfinţit maternitatea și a înălţat femeile, pentru că înainte de „dumnezeiasca maternitate” a Maicii Domnului femeia era „roaba bărbatului” (Arhim. Teofilact Marinakis, „Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului”, Edit. Sophia, Bucureşti, 2008, p.7).
Această „osândă a durerii”, pe care a primit-o Eva cea de demult, a fost nimicită şi anulată prin Fecioara Maria, pentru că Ea s-a umplut de „bucurie negrăită şi neamestecată prin bunele vestiri ale dumnezeiescului ei Fiu”.
Eliberând neamul omenesc de blestem, Sfânta Fecioară primeşte bucuria şi binecuvântarea arhanghelului Gavriil care, intrând la Ea, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Lc. 1, 28).
Atunci când Fecioara o întâlneşte pe Elisabeta, verişoara sa şi mama Sf. Ioan Botezătorul, aceasta văzând-o pe Maria însărcinată recunoaşte „semnul lui Isaia” şi completează salutarea îngerului cu cuvintele: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Lc. 1, 42).
Acel „Bucură-te!” rostit de îngerul Gavriil şi „Binecuvântată eşti tu între femei”, adaosul rostit de Elisabeta, salută desfiinţarea în Fecioara Maria a întristării şi a blestemului Evei din osânda protopărinţilor după cădere.
Atunci când arhanghelul îi spune Fecioarei Maria „Domnul este cu tine” (Lc. 1, 28), vesteşte de fapt ceea ce vedea săvârşindu-se atunci în chip nevăzut.
Înţelegând că Ea este un „loc al harurilor dumnezeieşti şi omeneşti”, împodobită cu toate darurile Duhului lui Dumnezeu, Gavriil a proclamat-o în sens propriu „cu har dăruită”.
Văzând că Fecioara primeşte deja să locuiască în Ea pe „Cel în care sunt toate comorile”, văzând și „purtarea în pântec lipsită de întristare şi naşterea care va fi fără durere”, arhanghelul i-a binevestit dinainte să se bucure şi a grăit că singură Ea este „binecuvântată şi slăvită între femei”, cu slava Fecioarei Mamă a Domnului nostru Iisus Hristos (Diac. Ioan I. Ică jr., op. cit., p. 406).
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
Publicat in : Adormirea Maicii Domnului -
Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii
Publicat in : Dogma -
Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Maica Domnului, primul martor al Invierii
Publicat in : Sfintele Pasti -
Maica Domnului Platytera
Publicat in : Pictura
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.