De la bun început, pentru a nu cădea în mândrie și a ne „aureola” singuri ca presupuși mărturisitori, trebuie spus că Mântuitorul Iisus este Cel care mărturiseşte pentru noi înaintea Tatălui ceresc, potrivit cu ceea ce mărturisim noi înaintea oamenilor despre El (cf. Matei 10, 32).
Hristos este „Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), iar Sfinţii Apostoli sunt primii mărturisitori ai vieţii şi faptelor Mântuitorului Iisus.
De aceea, mărturisirea noastră de credinţă aduce mântuire, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel: „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10, 9-10).
Sfinții Părinți și Părinții noștri bisericești spun că a fi creștin înseamnă să cunoști Adevărul și să dai mărturie, cu propria viață, despre credința și nădejdea în Dumnezeu, într-o lume a minciunii, a fricii și a lașității.
Asta se vede, în primul rând, în comportamentul nostru de zi cu zi, chiar și în cele mai aparent neînsemnate lucruri: să nu arunci o hârtie pe stradă, să nu dai muzica la maxim, să nu-l insulți pe semenul tău, să nu râzi și să faci glume pe seama lui..., într-un cuvânt să ai grijă, mai înainte de toate, ca nu cumva vorbele și faptele tale să fie pricină de întristare, de sminteală și de îndepărtare a aproapelui de Dumnezeu.
Mărturisirea este exprimarea, fără teamă, în fața oamenilor, a adevărurilor de credinţă și a lucrării lui Dumnezeu în viața personală sau a altor oameni.
Este și cazul orbului din naștere, pe care Mântuitorul Iisus l-a vindecat în chip minunat, și care a mărturisit cu îndrăzneală înaintea mai marilor poporului iudeu: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” (Ioan 9, 30-33).
Mântuitorul Iisus este Modelul nostru de Mărturisitor absolut, care a mărturisit pentru noi, în fața lui Ponțiu Pilat, „mărturisirea cea bună” (I Timotei 6, 13), deși cei mai mulți compatrioți îi erau împotrivă și doreau să-L vadă mort: „Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos, rege. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici. Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta” (Luca 23, 1-4).
De la Hristos, de la Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți învățăm că mărturisirea credinţei în Dumnezeu trebuie făcută deopotrivă prin cuvânt şi prin faptă, și trebuie ţinută cu tărie, indiferent de încercările care ar veni asupra noastră: „Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit” (Evrei 10, 23).
Cu atât mai mult se cuvine să mărturisim Adevărul fără teamă, din moment ce Mântuitorul Iisus a făgăduit că nu ne va lăsa orfani (cf. Ioan 14, 18) și că va fi cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului (cf. Matei 28, 20).
Doar în Hristos Dumnezeu avem puterea și curajul de a mărturisi Adevărul, după cuvântul Sfintei Scripturi, în niciun caz după mintea noastră ori după pornirile de moment.
Mărturisirea Adevărului înseamnă a-L vedea pe Hristos Întrupat, Înviat și Înălțat la cer, Cap al Bisericii Sale, și pe toţi credincioşii ca mădulare ale Trupului lui Hristos, uniți prin Duhul Iubirii dumnezeiești: „Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos” (Coloseni 3, 11).
Viața noastră în Hristos, ca permanentă înnoire întru Duhul Sfânt, este unica realitate care anticipează viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu, în niciun caz așa-zisa „nouă ordine mondială” sau „resetarea lumii”, despre care se tot vorbește în ultima vreme.
Un rol deosebit în propovăduirea Adevărului îl are mărturia creştină comună, din păcate tot mai slăbită datorită lipsei de iubire și de unitate între creştini.
A-ţi pune viaţa din dragoste pentru aproapele, înseamnă a mărturisi credința creștină la cel mai înalt nivel și a te asemăna Mântuitorului Iisus, care S-a jertfit pe cruce pentru mântuirea lumii.
Apostolul Pavel, care a fost martirizat în timpul domniei împăratului Nero, spune în acest sens: „De aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (I Corinteni 13, 3).
Așadar, nu orice om poate să-L mărturisească pe Hristos, dacă în mărturisirea lui se va amesteca ceva omenesc, pătimaş, un rest de necredinţă sau de interes.
Jertfa nu poate fi decât rodul lepădării totale de sine sau cel puţin rodul unei dispoziţii sincere a sufletului de a-L urma pe Mântuitorul Iisus, cu toată fiinţa, până pe Golgota.
Creştinul, care Îl are pe Hristos ca temelie a vieţii sale, se va bucura în suferinţă, deoarece cunoaște că dintre toate rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dintre care cea mai mare este dragostea (cf. I Corinteni 13, 13).
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Marturisirea Adevarului in lume
Publicat in : Religie -
In cine sa ne punem nadejdea?
Publicat in : Religie -
Parintele Liviu Branzas
Publicat in : Parinti -
Parintele Vasile Patrascu - Nefliu
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.