Recenzie - Protos. Dr. Macarie Motogna, Monahismul Ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea, Editura Manastirii Rohia, Rohia - Maramures, 2008, 408 p.

Preacuviosul Parinte Macarie Mircea - Dumitru, este Arhimandrit si Egumen la Manastirea „Sfanta Ana" Rohia din Tara Lapusului, s-a nascut la 04 august 1974 in localitatea Breaza, comuna Ciceu-Giurgesti, judetul Bistrita-Nasaud; este absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Oradea, promotia anului 2000. Lucrarea de Licenta a sustinut-o la Catedra de Misiologie si Ecumenism, sub indrumarea PS Prof.

Univ. Dr. Ioan Mihaltan - Episcopul Oradiei, cu tema: “Arhimandritul Cleopa Ilie duhovnic si aparator al dreptei credinte”. Din anul 2007 este doctor in istorie, la Institutul de Istorie „George Baritiu" din Cluj-Napoca al Academiei Romane, elaborand teza cu titlul: Monahismul ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea, sub indrumarea Academicianului Nicolae Edroiu. Din 5 august anul 1989 este vietuitor in Manastirea „Sfanta Ana" Rohia, la 19 septembrie 1993 fiind hirotonit diacon, in 8 mai 1994 hirotonit preot, iar la 28 iunie 1994 tuns in monahism, primind numele de Macarie; la 24 iunie 2001 a fost hirotesit protosinghel, iar la 12 aprilie 2009 arhimandrit. La Manastirea Rohia a fost secretar - contabil (1993-2005), arhondar (1995-2008), bibliotecar, ghid si eclesiarh din anul 2005, iar din anul 2006 si Secretar general al Fundatiei „Nicolae Steinhardt". Din anul 2011 este (si) egumenul acestei sfinte asezari monahale. Autor al volumului “Monahismul ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea” (Editura Manastirii Rohia - Maramures, 2008), precum si a peste douazeci de studii si articole in diferite reviste.

Cu alte cuvinte, La Editura Manastirii “Sfanta Ana” Rohia – Maramures, a aparut cartea cu titlul: Monahismul ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea, scrisa de catre Preacuviosul Parinte Arhim. Dr. Macarie Motogna. Cartea este teza de doctorat a Protosinghelului Macarie Motogna, lucrare ce a fost sustinuta in data de 18 octombrie 2007, la Institutul de Istorie „George Baritiu” din Cluj-Napoca - Filiala Academiei Romane, comisia de specialisti si referenti stiintifici avand urmatoarea componenta: Presedinte; Acad. Camil Muresan, Conducator stiintific; Prof. univ. Dr. Nicolae Edroiu – Membru Coresp. al Academiei Romane, Referenti stiintifici: Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, Domnii: Conf. Univ. Dr. Serban Turcus si Cercet. St. Gr. I Dr. Veniamin Ciobanu.

Cartea are la inceput o Binecuvantare scrisa de catre P.S. Parinte Episcop Justin Hodea Sigheteanul - Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, Prefata semnata de Domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu – Membru Corespondent al Academiei Romane, are o Introducere si este structurata in cinci capitole, fiecare capitol avand mai multe subcapitole, concluzii, o bibliografie selectiva ce insumeaza peste 500 de surse bibliografice, anexele care cuprind 33 de fotografii si documente, index de nume proprii, de localitati si un index al manastirilor. Lucrarea are un aparat critic foarte bogat, alcatuit din aproximativ 1000 de note.

Asadar, cu binecuvantarea PS Parinte Episcop Iustin Hodea Sigheteanul - Arhiereu vicar al Maramuresului si Satmarului, a aparut la Editura Mananastirii “Sfanta Ana” Rohia – Maramures, amplul studiu, intitulat „Monahismul Ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea”. Cartea document este semnata, dupa cum am spus si mai sus, de catre Parintele Protosinghel Macarie Motogna , nascut in localitatea Breaza – din Tara Lapusului, intrat in manastire de peste 20 de ani, statornic si fidel Sfintei Manastiri Rohia. Cercetarea inteprinsa in cadrul Institutului de Istorie „George Baritiu” al Academiei Romane gazduieste mult adevar istoric despre lacasurile romanesti. Informatiile arheologice de teren, cele de arhiva, au scos la lumina asezaminte monahale necunoscute de generatia de azi. Cartea aduce date pertinente despre functiile culturale si educative ale manastirilor, construind astfel un adevarat reper la care vor trebui sa faca trimitere de acum toti cei care cerceteaza aceasta zona. Cuvinte de apreciere la adresa Doctorului in istorie Macarie Motogna, au avut: Prof. Univ. Dr. Nicolae Endroiu - Membru corespondent al Academiei Romane, Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, Conf. Univ. Dr. Serban Turcus, Cercetatorul superior de gradul I Dr. Veniamin Ciobanu. Lucrarea structurata pe cinci capitole, debuteaza cu Statusul socio-politic al romanilor din aceasta zona a tarii, de la structuri si institutii politice si administrative (tari, cnezate, voievodate, autonomii romanesti), la structuri sociale (cnezi, voievozi, nobili, armalisti, tarani liberi, iobagi, jeleri), schitandu-se si dinamismul politico-cultural din Secolul Luminilor si influenta acestuia asupra monahismului. Capitolul II abordeaza organizarea ecclesiala a romanilor transilvaneni si maramureseni pana in secolul al XVIII-lea, capitolul III vorbeste despre Trasaturi si caracteristici ale monahismului din transilvania si Maramures pana la inceputul sec. al XIX-lea, capitolul IV prezinta amanuntit schiturile si manastirile pana la inceputul sec. al XIX-lea, iar capitolul V etaleaza Dimensiunea culturala a monahismului de la scoli pentru invatarea copiilor, de promovare a Culturii - manuscriptorii si tiparnite, centre de pregatire a iconarilor si muralistilor, mostenirea asezamintelor monahale - carti si icoane etc. O lucrare monumentala care ilustreaza contributia crestinismului pe aceste meleaguri, insotita de iamgini graitoare despre tot ceea ce inseamna ortodoxism. Un act de cercetare cum rar intalnesti, pentru care Preacuviosul Parinte Arhim. Dr. Macarie Motogna merita toata recunostinta, aprecierea, pretuirea si admiratia noastra.

Prin urmare, autorul scrie in aceasta carte despre monahismul ortodox care a fiintat in spatiul nord-somesan pana la inceputul secolului al XIX-lea (1820), fiind aduse date noi despre unele manastiri iar despre altele pana acum s-a scris foarte putin sau deloc. Monahismul reprezinta vechea practica a crestinilor de a parasi lumea pentru a se dedica trup si suflet unei vieti duhovnicesti conforme cu Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, urmarind unirea deplina cu Acesta. Scopul monahismului crestin este indumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemati de altfel toti crestinii. Arhiepiscopul Iustinian Chira al Maramuresului si Satmarului afirma in una din cuvantarile sale ca toata lupta monahului nu este nimic altceva decat nevointa de a atinge viata duhovniceasca a lui Adam inainte de cadere. Tot el afirma ca scopul adevaratului calugar este de a lepada toate grijile lumesti, de a ravni catre o viata duhovniceasca eliberata de patimi intocmai cu cea a ingerilor si de a se elibera de grijile trupului astfel incat intreaga fiinta se daruieste cantarii imnurilor de slava lui Dumnezeu. Monahismul este acea albie pe care a randuit-o Dumnezeu in Biserica pentru cei chemati sa indeplineasca chemarea cea mai inalta despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni 7, 8-34.

In ce priveste aparitia monahismului, parerile sunt impartite intre specialisti. Nu ne propunem sa lamurim aici aceasta problematica. Unii considera ca modelele din vechime ale monahismului crestin ar fi nazireii si profetii Vechiului Testament, iar modelele feminine ale monahismului ar fi Maica Domnului si cele patru fiice fecioare ale diaconului Filip (Faptele Apostolilor 21, 7-9). Dupa altii, intemeierea monahismului crestin trebuie cautata in desertul Egiptului secolului al IV-lea datorita schimbarilor care au avut loc la nivelul societatii in Imperiul Roman, ca urmare a convertirii imparatului Constantin cel Mare la crestinism si a tolerarii acestuia in tot imperiul. Acest fapt a pus capat persecutiei contra crestinilor, ducand la cresterea numarului acestora. Multi dintre ei au devenit doar crestini cu numele. Ca reactie la aceasta situatie, multi doreau sa pastreze intensitatea vietuirii duhovnicesti din primele veacuri si astfel s-au retras in desert pentru a-si petrece viata in post si rugaciune, eliberati de grijile lumesti. Sfintii Antonie cel Mare si Pahomie cel Mare au fost intemeietorii monahismului timpuriu, desi au existat si alti crestini cu viata de tip monastic cum a fost Sfantul Pavel Tebeul. Biserica Ortodoxa il considera pe Sfantul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale urmand exemplul Parintilor desertului. Sfantul Benedict de Nursia, ale carui reguli monahale se bazeaza pe cele ale Sfantului Vasile cel Mare, este considerat intemeietorul monahismului apusean, alaturi de Sfantul Ioan Casian.

Aparut in Egipt si raspandit in tot Orientul, apoi in Europa apuseana, monahismul a ramas una din dimensiunile centrale ale vietii crestine. Unii cercetatori considera ca epoca de aur a monahismului crestin a durat din secolul VIII pana in secolul XII cand monahii au luat parte la toate disputele doctrinare care au tulburat viata Bisericii. In spatiul romanesc monahismul a fost cunoscut de timpuriu, Academicianul Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Pacurariu afirmand ca monahismul nostru este mult mai vechi decat al popoarelor slave invecinate. Sunt bine cunoscute bisericutele de la Basarabi, pestera Sfantului Nicodim de la Tismana, bisericutele rupestre de la Basarabi sau cele din Salaj etc. Reputatul profesor sibian argumenteaza vechimea monahismului romanesc si prin toponimia locurilor care au adapostit vetre monahale: Poiana Calugaritei, Calugareni, Chilia, Manastirea etc. Cercetarea vietii monahale din spatiul romanesc a preocupat de timpuriu istoriografia romaneasca, fiind investigate unele aspecte ale monahismului romanesc, respectiv viata duhovniceasca emanata din manastiri, rolul cultural-artistic al vetrelor monahale. Altfel spus, preocuparile istoriografice in privinta monahismului nu au incetat in decursul timpului pana in vremea noastra. Noutatea cercetarilor de astazi insa, consta oarecum in investigarea zonala geografico-istorica a monahismului romanesc.

Asadar, intre lucrarile de referinta din ultima perioada in aceasta directie se inscrie lucrarea de fata intitulata: Monahismul ortodox din Maramures si Transilvania Septentrionala pana la inceputul secolului al XIX-lea, lucrare ce apartine tanarului monah de la Manastirea Rohia, Macarie Motogna, care continua alaturi de alti tineri monahi vocatia si mostenirea culturala a manastirii si a monahului carturar Nicolae Steinhardt. Autorul acestei carti monumentale, dedicata monahismului ortodox din Maramures si Transilvania este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca si al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Oradea. Dupa absolvirea Facultatii s-a inscris la cursurile de doctorat ale Institutului de Istorie „George Baritiu" din Cluj-Napoca si a lucrat sub indrumarea Profesorului Nicolae Edroiu - membru corespondent al Academiei Romane. Autorul a incercat sa reconstituie rolul jucat de manastirile ortodoxe intr-o zona romaneasca unde a pulsat o puternica viata ortodoxa, manastirile fiind un nucleu puternic in pastrarea si raspandirea Ortodoxiei, dar si in apararea poporului roman in fata asupritorilor. Academicianul Nicolae Edroiu arata in Prefata lucrarii ca autorul a adunat cu multa ravna informatiile de care a putut dispune, de arhiva, de biblioteca si de teren, sporind statistica locasurilor monahale cunoscute pana acum. Cartea beneficiaza si de binecuvantarea Preasfintitului Parinte Episcop Justin Hodea Sigheteanul care intr-un cuvant introductiv prezinta pe autor si preocuparile culturale ale acestuia care se inscriu in duhul Manastirii “Sfanta Ana” Rohia Maramures.

Autorul s-a oprit in investigatiile sale la manastirile si schiturile ortodoxe care au fiintat pana la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ pe teritoriul pe care isi intindea jurisdictia canonica exarhul Pahomie de la stavropighia patriarhala din Peri. Inca din introducere autorul afirma ca istoria veche a monahismului romanesc zace inca ascunsa in negurile primului mileniu crestin. Autorul atrage atentia asupra faptului ca sursele documentare cu privire la monahismul romanesc din spatiul transilvan lipsesc intrucat Biserica Ortodoxa din aceasta parte nu era recunoscuta intre religiile recepte. La fel in secolul al XVIII-lea manastirile si schiturile ortodoxe din Transilvania au fost supuse actiunii de distrugere a generalului Nicolae Adolf von Buccow. Autorul mai subliniaza faptul ca in Transilvania existenta manastirilor ortodoxe a depins existential de atitudinile structurilor laice, care insa nu asigurau niciun suport material pentru intretinerea lor, deoarece organizarea politica si legislatia de aici erau ostile poporului roman si credintei ortodoxe.

In acest demers istoriografic Parintele Arhimandrit si Staret Macarie Motogna a incercat sa descopere si sa identifice acele asezaminte monahale care au tinut aprinsa flacara credintei. Demersul istoriografic al Parintelui Arhim. Dr. Macarie Motogna continua cercetarile efectuate de alti istorici consacrati cum au fost Petru Maior, Nicolae Dobrescu, Ioan Lupas, Ilarion Puscariu, Cezar Bolliac, Nicolae Iorga, Augustin Bunea, Stefan Lupsa, Silviu Dragomir, Virgil Sotropa, Mircea Pacurariu, Ioanichie Balan, Adrian Andrei Rusu s.a.

In primul capitol este prezentat „statusul socio-politic" al romanilor din spatiul transilvan pana la inceputul secolului al XIX-lea, respectiv primele institutii si structuri politice si administrative romanesti. Este prezentata presiunea regalitatii maghiare si a papalitatii impotriva romanilor ortodocsi din Transilvania, tendinta de asimilare a cnezilor romani cu nobilimea maghiara. Este descrisa situatia romanilor in vremea lui Iancu de Hunedoara, a lui Matei Corvin, precum si stapanirea unor teritorii din spatiul transilvan de catre domnii Moldovei. Este descrisa si situatia romanilor din acest spatiu dupa trecerea Transilvaniei in stapanirea Imperiului habsburgic, trecerea fortata la unirea cu Biserica Romei, precum si lupta pentru apararea Ortodoxiei, cum a fost cazul lui Tanase Todoran. Tot in acest capitol este prezentat dinamismul politic-cultural din secolul luminilor si influenta acestuia asupra monahismului transilvan.

Cu cel de-al doilea capitol autorul face o incursiune de prezentare a organizarii bisericesti a romanilor transilvaneni si maramureseni pana in secolul al XVIII-lea, din care desprindem rolul exarhatului in dezvoltarea vietii bisericesti, precum si rolul indeplinit de Episcopia Vadului in acest sens si cel al Tarii Romanesti. De asemenea, este prezentata amanuntit viata bisericeasca si evolutia acesteia in Episcopia Maramuresului. Dupa prezentarea acestor aspecte ale organizarii politico-administrative si bisericesti a romanilor ortodocsi, incepand cu cel de-al treilea capitol autorul trece la prezentarea temei propriu-zise a lucrarii, respectiv la originile monahismului, inceputul monahismului pe teritoriul tarii noastre, inceputul si dezvoltarea monahismului in Transilvania si Maramures. De asemenea sunt prezentate actiunile ostile monahismului ortodox din acest spatiu, respectiv impunerea uniatismului cu forta in secolul al XVIII-lea si distrugerea manastirilor de catre generalul Buccow. In cel de-al patrulea capitol sunt prezentate in ordine alfabetica toate manastirile din spatiul luat in discutie cu prezentarea unui istoric al fiecarei manastiri si dezvoltarea acestora in timp.

Ultimul capitol al lucrarii prezinta dimensiunea culturala a monahismului maramuresean si nord-transilvan din care desprindem faptul ca istoria culturii vechi romanesti ne dovedeste inca o data faptul ca manastirile ortodoxe au avut un rol foarte important in dezvoltarea culturii si a limbii romane, a artei, prin manuscrise, tiparituri, broderii, picturi, scoli etc. Evident ca spatiul acordat unei recenzii nu ne permite sa intram in detalii, dar retinem pe scurt, in urma lecturii acestei carti, ca in Transilvania, ca si in celelalte doua provincii romanesti, viata monahala, sub forme organizate, a existat inca de la inceputul celui de-al doilea mileniu crestin si s-a dezvoltat pe parcurs, indeplinind, asa cum am vazut, multiple roluri in viata poporului roman, cu toate vitregiile pe care le-a intampinat in decursul veacurilor. Meritul autorului consta si in faptul ca a adus la zi informatia cu privire la problematica abordata, oferind posibilitatea specialistilor, dar si publicului larg, sa aprofundeze aceasta problematica. Suntem convinsi ca Preacuviosul Parinte Macarie Motogna de la Manastirea Rohia isi va continua cu aceeasi asiduitate si daruire cercetarea stiintifica, oferindu-ne in viitor alte carti de inalta tinuta academica, cu privire la istoria vietii bisericesti din Transilvania si Maramures.

In incheiere, doresc sa afirm cu toata convingerea si certitudinea ca prin lucrarea prezentata, autorul a reusit sa realizeze ceea ce de fapt a si urmarit, si anume: evocarea, cu minutiozitate, meticulozitate si seriozitate sau responsabilitate, a unor aspecte legate de istoria si viata bisericeasca a credinciosilor, a monahilor si a romanilor din Tara Maramuresului si Nasaudului (care sunt si meleagurile sale natale), precum si a unor figuri deosebite, de luptatori si marturisitori ai ortodoxiei din acele (si nu oricare sau oricine ci unii pe care intre timp Biserica i-a canonizat ca sfinti si adevarati slujitori ai lui Dumnezeu – Stapanul Cerului, al Pamantului dar si al Adevarului – Care este chiar El), toate acestea formandu-se intr-un oportun prilej de meditatie si reflectie si intr-un imperativ pentru cei de azi, si de maine: pentru a fi cu luare aminte, si pentru a fi aproape de popor, spre a nu rataci!

Prin urmare, lucrarea in cauza reprezinta o contributie la cunoasterea istoriei celor doua biserici romanesti caci autorul, care este cat se poate de obiectiv si de echilibrat in judecatile sale, asa cum ii sta bine oricarui istoric, emite opinii intemeiate pe reconstituirea faptelor si ofera explicatii in masura sa aduca unele lamuriri necesare lumii si istoriei contemporane.

Asadar, cartea Preacuviosului Parinte Arhimandrit Dr. Macarie Motogna de la Rohia Lapusului si a Maramuresului este de o imperioasa actualitate care invita, intre altele, la cunoasterea serioasa si sincera a istoriei acestor locuri, mult incercate dar binecuvantate de Dumnezeu, totodata la multa luciditate, de asemenea la mult discernamant si dreapta socoteala. Este o lucrare foarte concisa, cu care ar trebui sa se intalneasca atat intelectualii cat si credinciosii in calitate de membrii ai Bisericii pentru a intelege cat mai bine urmarile si consecintele (si ale) uniatismului pentru acest popor care astazi, mai mult ca oricand, este chemat sa-si asume destinul istoric al stramosilor sai…

Drd. Stelian Gombos

.

• Monahismul romanesc
  Publicat in : Religie
• Decretul 410 din anul 1959
  Publicat in : Editoriale
• Parintele Placide Deseille
  Publicat in : Parinti
• Viata adevaratului calugar
  Publicat in : Pictura